MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

May 14, 2008

CERCUL INTERIOR – poem

Filed under: Ideal,Poezie — Maria Barbu @ 8:42 pm

cade lumina strâmb peste lume,

cade cerul din nou

şi te simţi că un câine,

lăsat să cutreiere singur.

plângi înăuntru,

fără trunchi, fără mugur.

ploaia de lavă

îţi inundă pământul.

tu eşti orb,

numai gândul tău simte lumina.

nu mai crezi,

nu mai ştii,

nu-ţi mai simţi rădăcina.

în răscrucea din tine

se-nconvoaie şi drumul

şi-ţi dai seama cu spaimă

că ai mers doar în cerc,

fără nici o-nălţare,

fără nici o mirare,

înspre propria-ţi faimă.

10 Comments »

  1. Cam moralizatoare poezia!

    Comment by Mihnea Georgescu — May 14, 2008 @ 8:46 pm

  2. O fi, Mihnea, daca asa simti tu!

    Comment by Maria Barbu — May 14, 2008 @ 8:59 pm

  3. După ultimul vers, aşa s-ar zice, pentru că se pare că aceia care urmăresc propria faimă ajung la sentimentul neplăcut descris de tine. De aceea, spun că îi condamni pe cei egoişti…

    Comment by Mihnea Georgescu — May 14, 2008 @ 9:04 pm

  4. Frumoasa interpretare, ma uimesti Mihnea!

    Like it!

    Comment by Maria Barbu — May 14, 2008 @ 9:06 pm

  5. Hehe, are dreptate Mihnea. 😆 Si eu percep poemul cam la fel si imi place si interpretarea lui. 🙂
    Foarte frumos poemul, imi place fff mult! 😀

    Comment by Dana — May 14, 2008 @ 10:17 pm

  6. @Dana draga,

    ma bucur f mult ca iti place, pt ca e chiar un poem special!

    Comment by Maria Barbu — May 14, 2008 @ 10:19 pm

  7. Îmi amintea de ceva, aceiaşi tristeţe repetitivă, infinită.. târziu mi-am adus aminte:
    New blood joins this earth
    And quickly he’s subdued
    Through constant pained disgrace
    The young boy learns their rules

    With time the child draws in
    This whipping boy done wrong
    Deprived of all his thoughts
    The young man strugggles on and on he’s known
    A vow unto his own
    That never from this day
    His will they’ll take away-eay

    What I’ve felt
    What I’ve known
    Never shined through in what I’ve shown
    Never be
    Never see
    Won’t see what might have been
    So I dub thee UNFORGIVEN

    They dedicate their lives
    To RUNING all of his
    He tries to please THEM all
    This bitter man he is
    Throughout his life the same
    He’s battled constantly
    This fight he cannot win
    A tired man they see no longer cares
    The old man then prepares
    To die regretfully
    That old man here is me

    Never Free
    Never Me
    So I dub thee UNFORGIVEN
    You labeled me
    I’ll label you
    So I dub thee UNFORGIVEN
    (Metallica – The Unforgiven)

    Comment by Bibliotecaru — May 15, 2008 @ 12:05 am

  8. @Bibliotecaru,

    iti multumesc mult! Si eu am scris poeme in engleza si am o slabiciune pt versurile englezesti.
    Si versurile si orchestratia acestei piese sunt superbe, dar vocile celor de la Metallica ma infioara!
    Oricum insa, darul tau e sensibil si frumos!

    Comment by Maria Barbu — May 15, 2008 @ 12:26 am

  9. degeaba e frumoasa poezia cand citesc apoi despre politica e ca si cum iesind dintr o padure verde as nimeri intr un desert plin de scorpioni . Nu amestecati poezia cu politica .

    Comment by oroles — May 17, 2008 @ 5:47 pm

  10. @oroles,

    o sa pastrez doar complimentul implicit! Multumesc pentru el.

    Comment by Maria Barbu — May 17, 2008 @ 5:51 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: