MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

May 7, 2008

VULCANUL SUFLETULUI

Filed under: Dileme,Sinele ascuns — Maria Barbu @ 8:44 pm

Oare de ce ne infuriem si ii lovim cu vorbe dureroase tocmai pe cei la care tinem cel mai mult? Ce demon interior ne impinge la o asemenea fapta? In loc sa ii facem fericiti, sa le daruim tot ce e frumos ai mai bun in noi, ii facem nefericiti tocmai pe cei care reprezinta sursa noastra de bine si de drag!

Oamenii sunt cele mai stranii fiinte din cate exista. Adunam in noi, ca intr-un sac, tot felul de sentimente si de resentimente. Le aruncam acolo, in suflet, si, de cele mai multe ori, nici nu ii prmitem ratiunii sa intervina, sa faca ordine in ceea ce se aduna, sa le gaseasca argumente ori contra-argumente.

In momentele cand aglomerarea asta de sentimente si trairi, pozitive si negative, devine atat de mare si de incalcita, incat seamana cu un cuib de serpi, sufletul rabufneste, erupe. Cred ca asa se intampla si cu vulcanii! Numai ca eruptia vulcanilor e un fenomen obiectiv, in timp ce rabufnirea resentimentelor noastre e un fenomen subiectiv.

Aceasta eruptie a resentimentelor are si o perioada pregatitoare, care ne face sa ne indreptam atentia asupra cuvintelro si gesturilor celor care ne sunt alaturi si la care tinem cel mai mult, dar care, deodata, par sa faca totul pe dos si sa ne irite la culme. Si pe cine putem indurera mai tare decat pe un om drag?

Asta pare sa ne dea cea mai mare si mai aberanta satisfactie, in acel moment stupid: sa ii chinuim, sa ii ranim pe cei dragi, asa, degeaba, fara ca ei sa aiba alta vina in afara faptului ca ne sunt cel mai aproape! E ingrozitor ce facem si, cand realizam ca suntem monstruosi si-i facem sa sufere, atunci abia se declanseaza iar izvorul launtric de iubire si ne inunda sufletul de lumina!

Fiecare dintre noi face asta si este la randu-i victima cuiva , ca intr-un cerc vicios al iubirii si neiubirii, al sentimentelor si resentimentelor. Si, mai mult decat atat, paradoxul teribil al vietii noastre este acela ca te simti tot mai strans legat de fiinta pe care o chinuiesti si te chinuieste la randu-i! Poate ca undeva, in adancul sufletului nostru, intuim ca toata aceasta rabufnire nu este decat un preaplin al iubirii care nu se poate intelege pe ea insasi!

Advertisements

22 Comments »

  1. Dragă Maria,

    Frumos, ai intuit corect… faptul că îi rănim pe cei dragi este, cred eu, şi un semn al încrederii necondiţionate pe care o avem în ei, pentru că ne dezvăluim aşa cum suntem înaintea lor, cu toate sentimentele şi resentimentele noastre… Deci este un semn de încredere, de intimitate, de comuniune, nu în sens mistic, ci psihologic… cu toate scăderile noastre.

    Comment by Mihnea Georgescu — May 7, 2008 @ 9:10 pm

  2. Mai, Mihnea, ma uimesti de-a binelea cu finetea ta psihologica! Cred ca ai dreptate…. nu ma gandisem la asta!
    Multumesc mult.

    Comment by Maria Barbu — May 7, 2008 @ 9:12 pm

  3. În contrapondere, am încercat să-i rănesc doar pe cei pe care nu dau nici o ceapă degerată. Spre marea mea decepţie, aceia puţin s-au sinchisit. Aşadar, când vrei să chinui pe cineva, mai la îndemână este s-o faci cu cel căruia-i pasă de tine…

    Comment by Vania — May 7, 2008 @ 9:16 pm

  4. Vania, asta este un paradox dureros!

    Numai cei care iubesc profund cred ca simt nevoia de a se elibera de acest preamult.

    Comment by Maria Barbu — May 7, 2008 @ 10:08 pm

  5. Nu mai ştiu: eram eu mangă ieri, ori ai schimbat ilustraţia?

    Comment by Vania — May 8, 2008 @ 6:23 am

  6. […] te-a sinucis Poeta ca pe Milea? Mariaaaa, ce ai avut cu bietul om?! Uite o dedicaţie şi pentru tine, sper să îţi placă: All that Jazz, […]

    Pingback by Victor Babiciu s-a sinucis virtual! « Mihnea Georgescu — May 8, 2008 @ 9:22 am

  7. Maria ai dreptae!
    Si mie mi se intampla sa ranesc sau mai bine zis sa ma descarc pe oamenii cei mai dragi mie. Si imi dau seama ca astept intelegere de la ei, cu toate ca atunci cand astepti intelegere si toleranta esti deja jalnic. Dar in fond, suntem oameni si noi si avem momente de slabiciune. Unii si le ascund cu abilitate, altii nu reusesc acest lucru tot timpul.
    Pe cei care nu ne sunt la suflet ii tratam mai circumspect, se zice ca nu are rost sa le preluam pacatele, asa ca mai bine ii lasam sa si le duca singuri.
    Frumoasa metafora propusa !

    Comment by mirelateodorescu — May 8, 2008 @ 10:10 am

  8. Maria, ii ranim pe cei dragi pentru ca stim ca ei ne iarta. Cine ne poate indura mai bine daca nu cei apropiati noua? Cine sa ne cunoasca mai bine? Nu?

    Comment by Oana — May 8, 2008 @ 1:55 pm

  9. Este una din putinele dati cand trebuie sa-i dau in totalitate dreptate lui MG, care astfel devine pentru mine un subiect aproape insondabil prin noncoincidenta opozitorum de care da dovada aproape permanent.

    Comment by ion adrian — May 8, 2008 @ 3:18 pm

  10. salut, este foarte simplu puterea corupe, puterea totala corupe absolut
    oare de ce au interzis acel clip de pe antena 1 este o lectie deosebita despre istoria umanitatii iar dak nu suntem atenti chiar si o previziune asupra viitorului 😦

    Comment by georgescuradu — May 8, 2008 @ 3:53 pm

  11. Vania,

    poate ca erai manga, dar am si schimbat ilustratia. Nu-ti place asta? Se intituleaza Soul Sadness!

    Comment by Maria Barbu — May 8, 2008 @ 5:28 pm

  12. Mihnea, multumesc pentru dedicatiile muzicale! Victor va reveni, sunt convinsa!

    Comment by Maria Barbu — May 8, 2008 @ 5:33 pm

  13. Bine ai spus, Mirela! Celor care ne sunt indiferenti, chiar ca nu merita sa le faci nimic!
    Si, in orice caz, nu te poti deschide decat cuiva foarte-foarte drag!

    Comment by Maria Barbu — May 8, 2008 @ 5:35 pm

  14. Oana, aici chiar ai nimerit-o! Cel putin de noi doua sunt sigura ca mizam pe iertarea celor pe care ii iubim si care ne iubesc si ei la randul lor!

    Comment by Maria Barbu — May 8, 2008 @ 5:37 pm

  15. Ioane,

    si pe mine ma mai uimeste din cand in cand!

    Comment by Maria Barbu — May 8, 2008 @ 5:38 pm

  16. Radu, clipul de care spui are capacitatea de a trezi in noi toti amintirea ororii si sa ne infioare de teama ca s-ar putea repeta… ceea ce se si intampla! De aceea a deranjat.

    Comment by Maria Barbu — May 8, 2008 @ 5:41 pm

  17. Maria, e frumoasă şi asta… Cealaltă, însă, parcă era mai mulată pe material.

    Comment by Vania — May 8, 2008 @ 7:03 pm

  18. Vania, dragul meu, ai mare dreptate! Lumina era importanta!

    Comment by Maria Barbu — May 8, 2008 @ 7:18 pm

  19. Eu ma gandesc ca aceasta eruptie aseamantoare cu furia vulcanului, este cumva asemanatoare cu nevoia noastra de a ne elibera de energiile negative. Catharsis… Intr-adevar o prostie ca mereu pica pe cel mai aproape de noi dar numai oamenii de caracter inteleg aceste rabufniri in adevaratul lor sens si asteapta sa treaca “furtuna” pentru a darui apoi si mai multa dragoste si intelegere. Oamenii superficiali insa tind sa creada ca o rabufnire de genul asta inseamna o despartire si nu mai pot accepta fireasca apropiere … ma gandesc eu asa. Gresesc oare?
    Frumos compus articolul.

    Comment by Dana — May 8, 2008 @ 10:36 pm

  20. Dana, comentariul tau imi dezvaluie un aspect la care nu ma gandisem, si anume caracterul persoanei de laga noi. Daca este un om de caracter ne va intelege, spui tu, si ai f mare dreptate!

    Comment by Maria Barbu — May 8, 2008 @ 11:15 pm

  21. Foarte frumoasa si aceasta imagine dar mie mi-a placut si cealalta

    Comment by mirelateodorescu — May 9, 2008 @ 11:32 am

  22. Mirela, cealalta mai purta inca tristetea, asta aduce lumina impacarii! Si mi-e mai draga!

    Comment by Maria Barbu — May 9, 2008 @ 1:28 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: