MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

April 19, 2008

ASTENIE DE PRIMAVARA?

Filed under: Ideal,Sinele ascuns — Maria Barbu @ 8:49 pm

Iubesc primavara. Iubesc miraculoasa reinnoire a naturii, frunzele noi si, mai ales, florile atat de gingase ale copacilor, semanand cu un fel de artificii vegetale. Daca toata natura se reinnoieste atat de frumos, ce se intampla oare in trupurile noastre? Din cate stiu, organismul uman are anumite ritmuri de reinnoire celulara, dar, dincolo de aceasta, partea din noi care participa plenar la renasterea cosmica este, desigur, sufletul.

In fiecare primavara ne confruntam cu proprii nostri muguri, de gand, de sentiment, de proiect existential. Iar aceasta stare de aparenta vulnerabilitate, careia insensibilii doctori i-au dat numele de astenie de primavara, este de fapt starea noastra de germinare sufleteasca, perioada sensibila de lacrimare a sufletului insetat de absolut, dureroasa schimbare in nou a vechiului suflet, care pare sa se reconfigureze intr-atat incat, la sfarsitul acestei perioade ne trezim schimbati, cu aceeasi aparenta dar cu aspiratii mai inalte, cu sentimente mai profunde, cu idei mai indraznete, cu demersuri mai determinate.

Pana la urma, va trebui sa recunoastem ca aceasta atat de neinspirat numita astenie de primavara este in fapt primavara autentica a sufletului nostru, care se raporteaza la soarele cosmic si la soarele spiritual cu o noua si puternica struna. Suntem reinnoiti in legamintele noastre, ne indragostim atat de tare incat nimic din vechiul eu nu mai corespunde acestei noi impliniri! Ce minunata este primavara, oricat de dureroasa este aceasta innoire a sufletului, pentru ca din lacrimile de seva se ivesc mugurii celor mai minunate sperante!

30 Comments »

  1. Of, ce sentimentală ai devenit!

    Comment by Mihnea Georgescu — April 19, 2008 @ 9:00 pm

  2. @Mihnea, ce vrei? Sunt femeie adevarata, nu papusa!

    Comment by Maria Barbu — April 19, 2008 @ 9:05 pm

  3. Ştiu, nici nu credeam altceva… 🙂

    Comment by Mihnea Georgescu — April 19, 2008 @ 9:14 pm

  4. Frumoasa interpretare! Ma face sa ma simt mult mai bine vizavi de starea asta idioata care m-a cuprins de o vreme incoace.

    Comment by cupcake — April 19, 2008 @ 9:48 pm

  5. @Mihnea,

    many thanks!

    Comment by Maria Barbu — April 19, 2008 @ 10:01 pm

  6. @cupcake,

    ma bucur ca ti-a facut placere si ca ti-a colorat mai frumos aceasta inevitabila stare de spleen!

    Comment by Maria Barbu — April 19, 2008 @ 10:02 pm

  7. De la o vreme sunt intr-o stare de melancolie inexplicabila… nu este ceva neobisnuit pentru mine insa e o stare speciala, poate chiar asa cum ai descris-o tu “perioada sensibila de lacrimare a sufletului insetat de absolut, dureroasa schimbare in nou a vechiului suflet, care pare sa se reconfigureze intr-atat incat, la sfarsitul acestei perioade ne trezim schimbati”. Foarte adevarat, si intr-adevar dureros. 😐 😀

    Comment by Dana — April 19, 2008 @ 10:03 pm

  8. Macar o data pe an omul simte ca traieste cu adevarat , explodeaza de energie si este cuprins de vise si de sperante…
    SUNT IN TOTALITATE DE ACORD CU ARTICOLUL!
    La starea pe care o am acum dupa o raceala grozava parca m-a facut sa imi aduc aminte ca este primavara .

    Comment by Andrei Balan — April 19, 2008 @ 10:07 pm

  9. @Dana,

    cred ca orice schimbare importanta are si ceva dureros, dar dincolo de aceasta durere ne asteapta splendoarea unui suflet reinnoit!

    Comment by Maria Barbu — April 19, 2008 @ 10:07 pm

  10. @Andrei,

    ceea ce ma fascineaza pe mine in aceasta schimbare=innoire sufleteasca, este o anume agitatie launtrica, combinata cu o melancolie dureroasa, totul facandu-te sa fii atat de atent la tine, incat ti se pare ca auzi cum cad picaturile de sange spre petalele deschise ale inimii! Offf… prea poetica exprimarea… dar intelegi tu ce vreau sa spun!

    Comment by Maria Barbu — April 19, 2008 @ 10:12 pm

  11. @Maria
    astenie de primavara? e un “diagnostic” pe care l-am intalnit doar in romania, am trait in multe tari dn europa si dar noi avem astenii de tot felul, eu tot puturosenii le numesc, mai multa seriozitate ne trebuie si mai putine scuze sa nu munci..

    Comment by neinfectat de comunism — April 19, 2008 @ 10:52 pm

  12. Ei, draga neinfectatule, e de fapt o melancolie fireasca, un fel de dor de tine insuti intr-o varianta mai buna, asa cum se si intampla, daca ai sansa unui proces de innoire interioara.
    Daca esti capabil de asa ceva, daca nu… nu!

    P.S. Cat desptre “boala” romanilor de a lasa timpul sa curga pe langa ei fara a face mai nimic, asta e altceva. E o boala universala, dar aici, la gurile Dunarii, e mai sustinuta de mizeria societatii, din pacate!

    Comment by Maria Barbu — April 19, 2008 @ 10:58 pm

  13. Maria, eu iubesc toamna. Crezi ca am o problema? :))

    Dar ce se intampla cu neinfectat? Observ ca a inceput sa comenteze on topic ca sa zic asa. Chit ca pe mine m-a facut pe blogul meu animal, nu pot decat sa incurajez schimbarea. :))

    Comment by Victor — April 19, 2008 @ 11:15 pm

  14. @Victor,

    trebuie sa recunosti ca am avut un rol deosebit de sensibil in schimbarea scumpului neinfectat!

    Cat despre faptul ca tie iti place toamna… asta inseamna ca esti un tip conservator, care prefera echilibrul si soliditatea in locul schimbarii si al sensibilitatii, pe care cred ca o consideri ca fiind vulnerabilitate. Esti un caracter matur si intelept, preferi rationamentele in locul intuitiilor. Cel putin asta cred eu despre cei carora le place toamna!

    Comment by Maria Barbu — April 19, 2008 @ 11:37 pm

  15. Multumesc, Maria. Credeam ca este ceva in neregula prin faptul ca prefer toamna.

    Despre haiosul neinfectat, da, recunosc, ai avut un rol esential in schimbare, dar sa nu zicem hop pana nu am sarit. Maine parca il vad iarasi in “turneu” cu acelasi comentariu postat pe blogurile pesedistilor sau simpatizantilor. :)) Ce zici neinfectat??

    Comment by Victor — April 19, 2008 @ 11:47 pm

  16. Cu tot dragul, Victor!
    Daca ai nevoie de interpretari optimiste, frumoase si incurajatoare… I’m yours!

    Comment by Maria Barbu — April 20, 2008 @ 12:01 am

  17. E posibil sa existe anumite “reinmuguriri” care se efectueaza in corpul uman la fiecare schimbare de anotimp precum cea din iarna in primavara, dar oricum cred ca ar fi ceva mai mult psihologic decat biologic. Iarna apar fel si fel de griji…cheltuieli suplimentare, prea mult frig care poate pune in pericol sanatatea atat umana cat si animala, traficul ingreunat de zapada abundenta (cunoastem cazuri). Si apoi primavara este cunoscut pe plan mondial ca fiind anotimpul renasterii cand natura reincepe sa isi faca simtita prezenta in viata noastra, verdele reincepe sa fie o culoare predominanta in mediul nostru inconjurator si dupa cum stim majoritatea verdele e o culoare care are efect de linistire. Suntem in stransa legatura cu natura si cat timp ea exista existam si noi.

    Comment by Aurel Dragut — April 20, 2008 @ 12:20 am

  18. @Aurel,

    ai perfecta dreptate! Desi ne simtim stapanii naturii suntem de fapt o parte din ea, dar ceea ce ne face cu adevarat speciali este aceasta traire sufleteasca, aceste ecouri multiplicate in interiorul nostru a ceea ce se intampla in natura. Suntem niste antene miraculoase pentru tot ce inseamna energie, chiar si Divinitatea fiind pentru noi o forma suprema de energie!

    Comment by Maria Barbu — April 20, 2008 @ 12:30 am

  19. Maria, au inceput sa-mi infloreasca florile din curte, e splendid, visinii deabea acum au nins, este intradevar primavara si la munte,sa ne bucuram.

    Comment by radupress — April 20, 2008 @ 12:49 pm

  20. Optimizante rânduri, măcar că unii dintre noi, primăvara, suntem predispuşi la prostii majore, după dificila perioadă a hibernării.
    Poate săptămâna ce urmează să ne înalţe şi pe noi, cei despre care vorbeam mai sus…

    Comment by Vania — April 20, 2008 @ 2:01 pm

  21. @radupress,

    imi aduci aminte de visinii din gradina casei in care am copilarit! Ce ma uimea, cand eram micuta, era mirosul amarui al florilor de visin, dar acum imi dau seama ca tot amarui e uneori si gustul unei noi iubiri!

    Comment by Maria Barbu — April 20, 2008 @ 3:45 pm

  22. @Dragul meu Vania,

    cine oare nu face si prostii primavara? Si tot anul…
    dar parca primavara e mai intensa palpitatia sangelui in vene, mai precipitata respiratia, mai tentanta gura, mai bun sentimentul furat! Si noi, ca si copacii care infloresc, avem naivitatile noastre.
    Si sufletul invie cu natura, asa cum spiritul invie cu Invierea!

    Comment by Maria Barbu — April 20, 2008 @ 3:48 pm

  23. @Vbabicioi
    am abservat ca ai sters comentariul meu desi nu faceam altceva decat sa iti raspund cu aceeasi moneda unui alt comentariu alt tau despre mine…ciudat…si tu suferi ca si victor ciudacu de sindromul “la mine in apartament eu sunt ceausescu” numai ca sa imi demonstrezi cat de tare esti intre ale politichii
    @ maria
    daca ma tolerezi o sa mai am si vreo doua comentarii off topic, dar restul o sa fie on!

    Comment by neinfectat de comunism — April 20, 2008 @ 3:52 pm

  24. @neinfectat,

    stii ca tin la tine, dar prefer sa fii cat mai mult on!

    Comment by Maria Barbu — April 20, 2008 @ 3:58 pm

  25. Maria, mă faci gelos! Cum “ţii” la neinfectat?! Spune-i că dacă se potoleşte o să am eu grijă de dumnealui! 🙂

    Comment by Mihnea Georgescu — April 20, 2008 @ 4:25 pm

  26. @Mihnea,

    nu ai de ce sa fii gelos! Dar trebuie sa recunosc simpatia mea pt neinfectat… zau!

    Comment by Maria Barbu — April 20, 2008 @ 4:29 pm

  27. Bine, bine, m-am liniştit… 🙂

    Şi eu îl simpatizez pentru tenacitate şi inventivitate!

    Comment by Mihnea Georgescu — April 20, 2008 @ 4:37 pm

  28. @Mihnea,

    stii ca pretuiesc inteligenta, chiar si la un adversar de idei. Pentru ca am convingerea ca un om inteligent intelege realitatea si, la un moment dat, va face ce trebuie si nu ce i se ordona!

    (Prostii insa ma obosesc si nu ma intereseaza.)

    Comment by Maria Barbu — April 20, 2008 @ 4:43 pm

  29. Mărie, povestea asta cu primăvara e deopotrivă simplă şi complicată. E simplă, pentru că vrem- nu vrem, ea vine. Încă.
    Apoi e complicată, pentru că ne aduce scuză uşoară pentru năravurile noastre: astenia. Dar una peste alta e bine că ne ajută să ne primenim culcuşul, să-l aerisim şi să dăm afară mirosurile grele ale iernii.

    Comment by Mordechai — April 20, 2008 @ 8:14 pm

  30. @Mordehai,

    eu nu sufar de astenie, in nici un anotimp, sunt stenica mereu. Dar ceea ce ma fascineaza pe mine e primenirea launtrica!
    In exterior faci curat mult mai usor, dar inlauntru, in suflet, e cel mai complicat. Acolo suntem cei mai ingaduitori cu noi, acolo suntem la adapost de judecata celorlalti si exista riscul sa creasca tot felul de monstruozitati.
    Asa incat, orice innoire sufleteasca incepe prin acceptarea ca ceea ce posezi deja poate fi in buna parte degradat de prea multe compromisuri, ori de autosuficienta, ori de exagerata toleranta fata de sine. Nu strica sa te doara cresterea unor muguri noi in suflet. E semn de viata lunga si de puritate interioara.
    Cel putin asa simt eu!

    Comment by Maria Barbu — April 20, 2008 @ 8:25 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: