MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

April 14, 2008

PE ALTA TREAPTA – fragment de roman

Filed under: Literatura,Naratiune — Maria Barbu @ 12:00 am

Liftul ramasese blocat la etajul 23, ceea ce il enerva la culme. Venise la Intercontinental sa intalneasca niste englezi interesati de actorii romani, pe care invatasera sa ii pretuiasca in ultimii trei ani, de cand faceau afaceri In Romania si noile lor iubite ii scoteau mereu la teatru! Mike zambi oarecum strengareste gandindu-se la figurile amuzate ale englezilor, atunci cand vorbeau despre iubitele lor din Romania.

Ufff! Gata, liftul se debloca si odata usile deschise, Mike tasni furtunos spre salonul unde era deja asteptat de vreo zece minute. Englezii, trei la numar, erau rude intre ei, un fel de veri, cousins, dar Mike nu era sigur ca erau veri de sange sau veri doar pentru ca lucrau impreuna si se simteau din familie.

De multe ori intalnise aceasta situatie, si in Anglia, si in Scotia si in Irlanda, cand oamenii se prezentau ca veri, pentru ca apoi sa descoperi ca de fapt nu aveau nici in clin nici in maneca , – cum spune o expresie veche-, cu vreo cumetrie macar, daramite cu rudenie directa! Pana la urma, ei, englezii, sunt toti un fel de cousins intre ei si e foarte probabil ca si pe ceilalti ii considera la fel. Romania vazuta de un englez e un fel de comuna mai mare, in care iti poti gasi rubedenii la tot pasul.

Poate ca asa se gandea si in epocile mai vechi, cand Parisul insusi era doar Commune de Paris, si Roma la fel, ceeea ce incepe sa se regaseasca mai nou in conceptul de globalizare, care vizeaza sa faca o lume uniforma si familiara, ca un fel de “sat global”, cum spun teoreticienii curentului globalist.

Mike era imbracat elegant, cu o camasa de culoarea vinului de Bordeaux, de care era foarte mandru, cu o cravata cu linii fine negre, mov si granat, pantofi de piele maro si o pereche de pantaloni care, de noi ce erau, pareau sa ii electrizeze perii de pe coapse, pentru ca simtea ca il ustura pielea intr-un fel enervant.

Englezii insa, fara a fi ingalati, erau imbracati nu doar nonsalant ci chiar debalazat, cu tricouri cam ofilite pe sub sacourile ce pareau caraghioase in aceasta combinatie, dar… Mike prefera sa dea vina pe asa-zisele neveste romance, care probabil erau niste profesioniste ale escrocatului de bani si pusesera mana pe englezi doar pentru a-i stoarce de energie si de continut financiar, si mai putin pentru a-i avea ca parteneri de viata cu adevarat!

Gandind astfel, se simti un pic vinovat fata de natia din care provenea si ale carei defecte le cunostea prea bine, ca si “uscaturile” acestei paduri de conationali, care in ultima vreme pareau mult prea dispusi la compromisuri morale! Englezii il abordara cu amabilitate si Mike reusi sa stabileasca cu ei niste puncte de plecare intr-o afacere care se anunta de perspectiva, cu atat mai mult cu cat varul adevarat al unuia dintre ei era patronului unui teatru mare din Leeds.

Dupa vreo doua ore, Mike iesi din hotelul Intercontinental, infruntand atmosfera unui Bucuresti in care primavara incepuse deja sa ridice in aer praful, iar pe trotuarele din jurul marelui hotel “fetele” iesisera la “produs”. Isi cauta masina in parcare si se urca in ea cu un aer ganditor. Ii era frica de seara ce avea sa urmeze, de reintalnirea atat de asteptata dar atat de tulbure cu cea pe care o considera inca femeia lui, desi nu se mai vazusera de cateva luni, iar convorbirile telefonice ii dezvaluisera mereu mai marea departare sufleteasca la care se afla Ea.

Se simtea rau, il durea ficatul operat acum cativa ani, ii tremurau parca toate organele interne, i se umezisera palmele deja pe volan. Odata ajuns in fata casei, cobori din masina si puse mana pe telefon:

– Alo! Elena, am ajuns. Te astept!

– Da? Bine! Vin in jumatate de ora.

– Ok. Bye.

– Bye.

Isi simtea gura uscata. Nu mai avea nici saliva, nici curaj, nici idei, nimic. Nici nu stia ce avea sa urmeze, ce aveau sa isi spuna, ce vor decide, ce se va intampla dupa aceasta intalnire cu viata lui, cu el. Se simtea ca in fata judecatii ultime si parca tot sangele ii cazuse la picioare, pe glezne, ca niste pantaloni.

Odata intrat in casa, aprinse televizorul si se tranti intr-un fotoliu, privind tinta ecranul ,ca si cum acolo s-ar fi aflat cine stie ce, desi, in realitate, nu inregistra nimic din imaginile care se derulau pe ecranul urias al plasmei de care fusese la un moment dat asa de incantat.

Da, candva, odata, atunci cand era viu si era cu Ea. Acum insa…. nici nu stia daca mai e viu sau a murit deja. Oricum, asta avea sa afle foarte, foarte curand…. Taraitul prelung al soneriei il facu sa tresara si sa inteleaga ca sosise clipa cea mare, sau clipa cea amara, nici el nu stia.

Deschise usa, ametit de emotie. In fata lui, Elena, imbracata primavaratic, cu haine pe care nu i le stia, il privea zambind enigmatic. … Mike o imbratisa tremurand si aproape ca o trase in casa, ca si cand ar fi vrut sa se intample cat mai repede ceea ce trebuia sa se intample!

(va urma)

14 Comments »

  1. Imi place ca te-ai decis sa dezvalui mai multe !!! Si sa scrii mai mult. Intotdeauna l-am iubit pe Mike, desi Elena nu prea e de aceeasi parere cu mine. De abia astept sa vad ce se intampla !! (credeam ca ma voi plictisi citind toate detaliile de la inceputul fragmentului, dar ai un talent in a face omul sa vrea sa devoreze tot textul fara sa mai traga vreo gura de aer :lol:) Ce bine imi pare ca ai scris ! 😀

    Comment by Dana — April 14, 2008 @ 12:16 am

  2. Si mie ce bine imi pare ca iti pare bine!
    Esti cititoarea ideala, Dana!
    Pentru cititori ca tine ar merita scrise numai carti geniale!

    Comment by Maria Barbu — April 14, 2008 @ 12:26 am

  3. Oooo, pai asa sa fie! Parca ma inspiri sa ma apuc de scris chestii serioase. 😆

    Comment by Dana — April 14, 2008 @ 12:29 am

  4. Asta ar fi extraordinar. Zau, crede-ma!

    Comment by Maria Barbu — April 14, 2008 @ 12:31 am

  5. Iata o ocazie perfecta pentru Elena de a se reimpaca cu Mike.

    Comment by mda — April 14, 2008 @ 1:53 am

  6. N-am mai trecut de mult timp pe aici, mi-a placut fragmentul de roman, se simt emotiile personajelor, ceea ce e foarte bine. O seara buna.

    Comment by forevergreen — April 14, 2008 @ 8:49 pm

  7. @mda,

    tu ce crezi? Va urma o mununata scena de dragoste si impacare sau…o f dramatica scena de despartire?

    Comment by Maria Barbu — April 14, 2008 @ 10:54 pm

  8. @forevergreen,

    sunt incantata ca ti-a placut fragmentul. Treci mai des pe aici, daca iti face placere!

    Comment by Maria Barbu — April 14, 2008 @ 10:55 pm

  9. Elena il va ajuta pe Mike sa se simta bine, sa-i dispara angoasa, cu un strop de champagne, vorbe dulci soptite … totul pe indelete fara graba.

    Comment by omu' — April 14, 2008 @ 11:25 pm

  10. @omu’,

    dar stiu ca te pricepi, omule!

    Comment by Maria Barbu — April 14, 2008 @ 11:47 pm

  11. Maria, la cit am ajuns sa il cunosc pe acest personaj, si anume “Elena”, din partea ei nu ma mir de absolut nimic. Ii zic personaj pentru ca nu-i pot spune personaja. 🙂
    So, Elena, niciodata nu va putea iesi din cercul ei de ex si actuali iubiti/prieteni/amici. Din vina ambelor parti: ea nu se poate dispensa de ei, ei nu o vor lasa sa se indeparteze. Aici deja este vorba de o relatie dusa pina la simboza dintre “victima” si “calau”. Aceeasi situatie este si intre Elena si Mike. Din multe motive ei sint dependenti unul de altul, incit nici unul dintre ei nu mai stie cine pe cine conduce, cine de cine profita. Nu o zic cu ironie/rautate, dar cine se-aseamana se-aduna.
    Ce a fost intre Elena si Sorin a fost un accident nefericit.
    Deci, asa cum cred eu ca sint sau atit cit am putut eu sa cunosc cele doua personaje, “Mike” si “Elena”, se vor reimpaca si urmarea este fireasca pentru cei ca ei.
    In rest, viata merge inainte, cu sau fara prea multe cuvinte. :)))))))))))))
    ultima fraza este dintr-un cintec. si se potriveste chiar. 🙂

    Comment by mda — April 14, 2008 @ 11:54 pm

  12. @mda,

    finetea analizei tale este remarcabila. Da, intre Elena si Mike sau altii a existat aceasta relatie simbiotica, si ar fi putut continua perpetuu, cu el sau cu altii ca el, Elena fiind o devoratoare de masculini, fara nici un fel de remuscari! Dar asta a fost valabil pana la momentul la care Sorin a trezit in sufletul Elenei un sentiment care ei ii fusese necunoscut, si anume iubirea! A fost f greu pentru Elena sa accepte iubirea care o transforma intr-o fiinta ce isi simte incompletitudinea, tot asa cum, si lui Sorin ii este greu sa accepte ca Elena il simte pe el ca fiind cel care e jumatatea fireasca, nestiuta pana atunci, a fiintei ei misterioase. Ceea ce a descoperit Elena alaturi de Sorin este fericirea, care este cu totul altfel decat placerea pe care i-o ofereau ceilalti. Acum nu cred ca mai este dispusa sa renunte la fericire… decat daca se intampla, Doamne fereste!, o nenorocire, care sa il rapeasca pe Sorin din viata ei!
    Eu asa vad acest personaj!

    Comment by Maria Barbu — April 15, 2008 @ 12:11 am

  13. Vad bine ca ai creionat un personaj f puternic. Ma gindesc ca Elena , poate sau nu inconstient, sa zdrobeasca la propiu pe cei din jur. Am glumit. Sa zicem doar la figurat…
    ok. Este romanul tau, sint personajele tale, iar finalul este deschis.
    bafta.

    Comment by mda — April 15, 2008 @ 12:38 am

  14. @mda,

    cred ca Elena abia a invatat cum sa isi gestioneze aceste puteri, pentru ca inainte de a-si fi descoperit sufletul, intr-adevar putea zdrobi inimi fara sa-i pese!

    Multumesc pt urare! promit sa scriu mai mult si sa public romanul asta in toamna-iarna!

    Comment by Maria Barbu — April 15, 2008 @ 12:44 am


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: