MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

April 5, 2008

EU si ANTEU

Filed under: Sinele ascuns — Maria Barbu @ 1:02 am

Astazi am fost la mormantul mamei mele, al mamicii mele care s-a stins acum cinci ani. Am facut un drum de 700 de km dus-intors, pana aproape de locul unde Muntele sacru al Moldovei se intalneste cu oamenii. Am simtit cum fiecare kilometru ma apropia de radacinile fiintei mele fizice, de sangele stramosilor mei. M-am simtit ca Anteu care isi recapata energia la contactul cu pamantul.

La mormantul mamei mi-am cerut iertare, pentru ca sunt o Fiica risipitoare, pentru ca am luat cu mine ceea ce stelele si destinul mi-au daruit si am plecat in lume, fara sa ma mai uit in urma. De atunci tot caut mosia natala, in case, in oameni, in iubiri. Si nu o mai gasesc. Oare pentru o Fiica risipitoare cum sunt eu cine va taia vitelul cel gras? Sunt sigura ca cineva o va face, ca va tine locul tatalui meu, si ca ma va rasplati si iubi.

Cu nodul de lacrimi in gat am pornit inapoi, dar simteam urcand in mine energiile pamantului natal, ale radacinilor. Cand am ajuns din nou in Bucuresti simteam ca mai am putin si as putea sa levitez. Apoi, m-au podidit lacrimile, intai incet, apoi din ce in ce mai multe, siroaie de lacrimi varsate pe un altar sufletesc. Eu sunt ca vita de vie de pe dealurile bunicului meu, ciorchinii mei sunt aici, dar apa care-i umple vine de foarte departe si de foarte adanc.

Tristetea mea este tristetea pamantului si a omului deopotriva, este un fel de regeneza a intregii mele fapturi. Geneza din pamant, din duh si din iubire, un fel de trinitate poetica pentru fiinta care sunt si care nu stie sa existe decat liric. Si, uneori, epic.

Dar dincolo de orice aventura a existentei mele, oricat de spectaculoasa ar fi aceasta, simt ca raman datoare sa ma intorc, macar din cand in cand la izvoarele fapturii mele. Si eu, ca si Anteu, ma simt atat de legata de pamantul acela, in care se odihneste cea care m-a nascut, incat vinul stors din ciorchinii mei are gustul dealurilor de langa Muntele sacru, si acest gust si aceasta aroma ii imbata pe cei ce gusta din fiinta mea, din poezia mea, din viata mea!

20 Comments »

  1. Oh, Maria! Cred ca aceasta evadare spre radacinile familiei tale, spre pamantul ala pe care il iubesti atat de mult al Moldovei, ti-a facut un mare bine. Nu stiu, dar asa presimt! Ti-a facut bine sa iti ceri iertare, sa te eliberezi de energiile negative si sa te apropii din nou de acea fiinta care a nascut geniul tau. 🙂 Oooh. Nu mai stiu ce sa spun … m-au cuprins emotiile! >:D<

    Comment by Dana — April 5, 2008 @ 1:16 am

  2. @Dana,

    e de ajuns ce mi-ai spus! Iti multumesc din tot sufletul.

    Comment by Maria Barbu — April 5, 2008 @ 1:19 am

  3. Dragă Maria,

    M-ai emoţionat cu postarea asta. Eu te credeam plecată într-un business trip.

    Mama mea trăieşte, Slavă Domnului.

    Dar am un sentiment asemănător, la mormintele bunicilor din Constanţa, sau când trec pe lângă locurile din centrul Constanţei unde bunicii mei (şi materni şi paterni) au avut case în perioada interbelică.

    Din punctul meu de vedere asta înseamnă adevărata nobleţe, pentru, că, în definitiv, suntem fii Regelui David.

    Comment by Mihnea Georgescu — April 5, 2008 @ 7:09 am

  4. Am fost aduşi pe lume ca să ducem mai departe crezul, datinile şi aspiraţiile părinţilor şi bunilor noştri.
    Eşti printre cei aleşi ce duc făclia; n-ai ce să-ţi reproşezi, căci nostalgiile, crezul îţi sunt în suflet şi-s pururea cu tine.

    Comment by George Gross — April 5, 2008 @ 3:04 pm

  5. din nou, de la prietena mea din Canada:

    Cristiana Iosef (05/04/2008 06:00:48): Draga Maria, ai scris asa de frumos si de adevarat azi. Daca as fi langa tine te-as imbratisa ca pe o sora draga. Dar nu sunt. Asa ca iti trmit o piesa pe care o iubesc mult; se potriveste unele idei din textul tau.

    Comment by Maria Barbu — April 5, 2008 @ 3:07 pm

  6. @Mihnea,

    multumesc mult.

    Comment by Maria Barbu — April 5, 2008 @ 3:10 pm

  7. @George,

    cred ca reprosurile pe care mi le fac sunt o forma de indemn la mai mult, la mai sus in ierarhia sufletului si a spiritului. Iti multumesc pentru solidaritate si pentru delicata tandrete pe care mi-o oferi!

    Comment by Maria Barbu — April 5, 2008 @ 3:12 pm

  8. @Cristiana Josef,

    esti o prietena minunata!

    Comment by Maria Barbu — April 5, 2008 @ 3:12 pm

  9. Maria,

    Mi-ai transmis emotiile intalnirii tale cu locul unde odihneste mama ta, cu locurile copilariei langa Muntele sacru.Ti-ai luat portia de energie.
    Mi-a fost dat sa-mi petrec anii de liceu langa Muntele sacru, sa cunosc oameni frumosi la suflet si locuri rupte din rai.

    Comment by omu' — April 5, 2008 @ 5:57 pm

  10. @omu’,

    este poate chiar Raiul si nu stim noi!
    Ma bucur ca ai gustat si tu din acel aer si din roadele acelui pamant binecuvantat! Este ca si cum ne-am regasi intr-un fel de Fratie sacra, nu crezi?

    Comment by Maria Barbu — April 5, 2008 @ 6:07 pm

  11. Si eu iti multumesc pt prietenia ta. Discutiile noastre ma aduc inapoi cu gandul in Romania. Iar asta este de ajuns sa-mi reinvie speranta ca se vor produce schimbari in bine in tara, atata vreme cat exista oameni ca tine si ceilalti prieteni de pe blogul tau, al Corinei, a lui Mihnea, Victor B, AN and so on. Urmarind discutiile voastre parca prind si eu putere. Nu am timp sa scriu, dar sunt alaturi de voi. Iar sentimentul acesta, desi pare ciudat, imi da si mai multa stabilitate aici.

    Gandurile tale de azi le-am tradus in Engleza si le-am postat pe panoul din fata biroului meu, la institut. Majoritatea suntem cetateni Canadieni, la prima sau a doua generatie de emigranti. Vor fi multi care-si vor regasi propriile ganduri in confesiunea ta.

    Cu drag, C

    Comment by CJ — April 5, 2008 @ 7:08 pm

  12. @CJ,

    scumpa mea prietena, faptul ca in cuvintele mele exista puterea de a da mai mult optimism si speranta altor oameni, de aproape ori de departe, ma emotioneaza mult mai profund decat iti inchipui!

    Te imbratisez cu mult drag si sper ca acest releu afectiv si ideatic care s-a stabilit intre noi sa fie benefic si pentru noi si pentru multi altii!

    Comment by Maria Barbu — April 5, 2008 @ 7:22 pm

  13. Da, asa cum zici! Dar si spatiul in care ne gazduiesti este tot un Munte sacru.

    Comment by omu' — April 5, 2008 @ 7:42 pm

  14. @omu’,

    dragul meu, asta este mult mai mult decat un compliment!

    Comment by Maria Barbu — April 5, 2008 @ 8:12 pm

  15. Maria, important e sa porti amintirile frumoase si locurile natale, mereu, cu tine, in suflet. Si ele vor fi mereu acolo, te vor insoti mereu.

    Comment by Oana — April 5, 2008 @ 10:19 pm

  16. @Oana,

    ele au devenit substanta mea, nici nu trebuie sa le port, ci, intr-un anume fel, ele ma poarta pe mine!
    Eu am fost si am ramas o rebela, dar substanta asta ramane la locul ei, acolo, la izvoarele sufletului meu!

    Comment by Maria Barbu — April 5, 2008 @ 10:25 pm

  17. Maria,

    Ca si Mihnea am fost la randul meu emotionat citind articolul tau. Ai un talent remarcabil in a-ti exprima trairile, emotiile si m-ai facut sa vibrez cu tine.

    Comment by vbabiciu — April 5, 2008 @ 11:16 pm

  18. @Victor,

    multumesc. Chiar am fost emotionata si rascolita sufleteste. De obicei nu imi permit sa fiu atat de vulnerabila, dar a fost mai presus de mine!

    Comment by Maria Barbu — April 5, 2008 @ 11:22 pm

  19. Maria, omul rămâne o fiinţă sensibilă, orişicât s-ar îndepărta în decursul existenţei sale de locul copilâriei , periodic are nevoe de aceea întoarcere la rădăcini, e ca şi cum ţi-ai reâncărca bateriile, ca şi cum ar lua contact cu esenţa vieţii pentru a se întării şi a continua pe mai departe drumul pe care soarta o pune în faţă.
    Oamenii puternici sunt aceea care pot lua decizii în a-şi schimba destinul şi drumul în viaţă pentru a se realiza plenar dar tot ei sunt cei care au cea mai mare nevoe de a menţine vie legătura cu centrul micului univers al fiecăruia.

    Comment by radupress — April 6, 2008 @ 3:25 pm

  20. @radupress,

    e foarte frumoasa si foarte adevarata analiza ta. Iti multumesc mult de tot.
    Ma bucur ca si tu vezi aceasta reincarcare cu energie nu ca pe un semn de slabiciune, ci ca pe un mecanism launtric performant, as putea spune.

    Comment by Maria Barbu — April 6, 2008 @ 6:56 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: