MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

March 6, 2008

POEM in doi

Filed under: Ideal,Poezie — Maria Barbu @ 10:58 pm

e unde ai aceste degete

care deschid in mine

portalul de foc?

de unde ai gura in care cuvintele

aduna la un loc

smochine cu multe seminte,

pe care as sta nopti intregi sa le zdrobesc?

striga-ma mereu si mereu.

esti tot atat de indarjit cu numele meu

cum este vantul printre mugurii

moi si plapanzi.

pietre trandafirii, soaptele noastre.

rasul serpuind printre dorinte,

liniile trupurilor risipite peste dunele somnului.

impreuna mereu,

in aceasta nuca a vietii,

miezuri vii

ale acestei iubiri naucitoare.

sapata in coasta ta,

feminitatea mea doare.

14 Comments »

  1. Săpată “în” coasta ta, sau “din” coasta ta?

    Comment by Mihnea Georgescu — March 6, 2008 @ 11:05 pm

  2. nu stiu ce sa zic…habar nu am…dar de cand v-am descoperit…va sorb….let’s say “gandurile de suflet si pentru suflet” in care ma regasesc!!!sunteti unica!!! si imi plac la nebunie versurile acestea pe care le simt (ma repet:))din suflet si pentru suflet…!!!mi-ar placea intr-o buna zi sa va cunosc…dar pana atunci… o sa dau pur si simplu click cu placere pe acet blog si o sa citesc cu tot sufletul postarile dumneavoastra!!!go ahead si la mai mare!!!cu mult drag,roxana

    Comment by Roxana — March 6, 2008 @ 11:16 pm

  3. @Mihnea,

    am lasat intentionat aceasta exprimare dilematica!

    Comment by Maria Barbu — March 6, 2008 @ 11:46 pm

  4. @Roxana,

    multumesc de aprecieri.

    Comment by Maria Barbu — March 6, 2008 @ 11:47 pm

  5. Poemul asta are un ritm pe care nu l-am simtit in alte poeme ale tale. Un ritm aparte, deosebit. Imi place mult sfarsitul! Asa mult ca parca ma doare si pe mine. 🙂

    Comment by Dana — March 7, 2008 @ 12:12 am

  6. Apropo, am senzatia ca imaginea e pusa invers.

    Comment by Dana — March 7, 2008 @ 12:15 am

  7. @Dana,

    cred ca ai dreptate in legatura cu ritmul poemului. Esti extrem de sensibila daca ai simtit asta.
    Inainte sa se transforme in cuvinte, si eu simt poemul ca ritm.

    Comment by Maria Barbu — March 7, 2008 @ 12:22 am

  8. P.S. Asa era imaginea, nu am intors-o eu, dar are o ciudata indistinctie intre sus si jos, intre apa si pamant. Asta imi si place.

    Comment by Maria Barbu — March 7, 2008 @ 12:23 am

  9. @Mihnea Georgescu
    Du-te dragule…Du-te !

    Comment by PELERINUL — March 7, 2008 @ 2:23 am

  10. @Maria
    O zi , inca o zi fara sa te cunosc . Pana cand DOAMNE ? Pana cand ?

    DOAMNE sunt un peregrin si numai atunci cand Tu binevoiesti devin Noi Pelerinul !

    Comment by pelerinul — March 7, 2008 @ 2:42 am

  11. “miezuri vii
    ale acestei iubiri naucitoare.
    sapata in coasta ta,
    feminitatea mea doare.”

    Mi-a adus aminte de filmul lui Piţa “Rochia albă de dantelă”…
    Tată, este adevărat că Eva s-a născut din coasta lui Adam?
    Din acel dialog copii-tată reieşea că adevărul nu este universal valabil ci universal convenabil. Siluirea unei singur adevăr printr-o minciună, pentru a ascunde copiilor faptul că mamei îi este viaţa potrivnică într-un spital, duce în continuarea logică a dialogului la dărâmarea lui Dumnezeu.
    Puţină lume a înţeles în acel film triunghiul Faust-Manole-Icar, deşi era arătat la vedere prin sculptura profesorului jucat de Repan plus un Mufisto înmagazinat în doctorul jucat magistral de Bleonţ.

    Comment by Bibliotecaru — March 7, 2008 @ 10:02 am

  12. @ pelerinul
    Ce ai cu Mihnea? Oare arta este ştiinţa cuvântului redus sterp la sensul dicţionarului? Limba este făcută de poeţi şi nu de structurile rigide academice. Înţelesul unei poezii nu aparţine autorului, de altfel nici înţelesul artei. Arta este un dar pentru omenire tocmai pentru că fiecare absoarbe ce-i este necesar şi lasă uitării restul. Din coasta lui Adam făcută-i Eva, întrebarea este legitimă. Acum depinde de ce “coastă” este vorba în poezie, cea a creaţiei sau cea care apără inima, de exemplu. Cineva ar putea corecta filmul lui Piţa zicând că este corect “din dantelă”… teoretic ar avea dreptate, nu-i aşa? Dar titlul nu ar explica de ce Albul şi Negrul se contopesc în film şi atunci “de dantelă” devine obligatoriu pentru a lega simbolul apei negre şi înecul trecerii dincolo de materialul lumii vizibile, tangibile, de “Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni” (Matei 4, 19). Un cuvânt poate dărâma sensul întregului.

    Comment by Bibliotecaru — March 7, 2008 @ 10:15 am

  13. @Pelerinule nerabdator,

    stii versurile mele?

    “Sunt , Doamne, doar un pelerin./
    ascuns sub panza grea de sac/
    frang painea si ma-nchin.”

    Comment by Maria Barbu — March 7, 2008 @ 12:28 pm

  14. @Bibliotecaru,

    tu stii fara idoiala ca numai arta adevarata ramane mereu deschisa interpretarilor. Asta este marele ei mister, cel care o face sa fie perpetuu valabila, dincolo de spatiu si timp!

    Comment by Maria Barbu — March 7, 2008 @ 12:30 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: