MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

March 3, 2008

AVENTURI LAUNTRICE

Filed under: Dileme,Ideal,Sinele ascuns — Maria Barbu @ 10:02 pm

Vi s-a intamplat vreodata sa traiti cate un moment de revelatie despre propriul univers interior, astfel incat, intorcandu-va in trecut sa va puteti vedea in viitor? E un fel de moment SF al introspectiei, atunci cand te intalnesti cu tine intr-un anume moment al trecutului recent si intelegi ce greseli ai facut si deodata se deschide o viziune a viitorului unei relatii sau a unei situatii in care te afli, intr-o realitate deja implinita.

Este extraordinar. Dar este si dureros, de parca se dilata in tine timpul, in toate directiile si ti-ar deforma carnea si venele si asta doare ca si cand ai fi sub tortura. Dar ceea ce doare cel mai mult intr-o astfel de explorare a sufletului este tocmai sufletul insusi, care, mortificat, aproape ca se revolta si nu te mai vrea, nu te mai recunoaste ca stapan/a.

Din asemenea experiente inveti insa enorm. Intelegi unde si cum ai gresit, ce erori de apreciere, de traire ori de comportament ai facut la un moment dat, astfel incat ai modificat in altii sentimente pe care nu aveai dreptul sa le modifici, ori realitati care mai puteau astepta pana cand ar fi trebuit sa inmugureasca mai bine. Si nu mai ai ce face, dar, intelegand mai bine trecutul, viitorul ti se reveleaza in adevarul lui temeinic si nu in cel iluzoriu ori simulat.

In aceste expeditii interioare poti recladi mai temeinic sinele tau sfasiat in disputele cu tine ori cu ceilalti, iti poti reformula sentimentele, iti poti reconsidera atitudinile, iti poti intelege trairile, iti poti asuma erorile, iti poti vindeca sufletul.

De aceea te si proiectezi mult mai usor in viitor, pentru ca ai sufletul mai curat si mai luminos, ai constiinta improspatata si inima mult mai curajoasa. Pentru ca nu numai ratiunea este cea care participa la introspectie, ci toata fiinta ta impovarata de trairi aleatorii, ori iluzorii, ori deviate de la justa lor cale.

Mie mi se intampla destul de des sa am asemenea aventuri launtrice si ma simt parca inaltata in mine. Mai libera si mai apta sa traiesc viitorul. Ma simt mai dinamica si mai plina de avant, dupa ce ma simtisem impovarata de trairi parazite. Ma simt revigorata sufleteste si chiar ceva mai inteleapta.

Va tin pumnii pentru aventurile voastre launtrice si va doresc sa va gasiti calea cea dreapta si adevarata si plina de lumina!

Advertisements

41 Comments »

  1. Maria, textul tau m-a ajutat in momentul asta sa-mi dau seama ce mi s-a intamplat azi. Fiind putin trista si pe deasupra racita, sentimentele m-au dat peste cap la propriu! Am de multe ori astfel de aventuri launtrice si de fiecare data se termina cu o portie de plans dar cu pumnii stransi pentru ceea ce va urma pentru mine. E minunat intr-adevar si extrem de dificil! Iti trebuie o mare forta sa fii in stare sa treci peste momentele astea, pentru ca aventurile astea sunt ca un fel de incercare pentru invingatori. Sau asa vad eu situatia acum.
    Superb scris! Doaaamne, cat poate sa-mi fie de familiar sentimentul in acest moment! Minunat! Multumesc mult!
    M-ai facut sa zambesc, ca o fraiera ce sunt! >:D<

    Comment by Dana — March 3, 2008 @ 10:55 pm

  2. @Dana,sunt f impresionata de coincidenta trairilor noastre!
    Ai vazut ce greu este sa treci prin asa ceva? Dar cat de victorioasa te simti dupa portia de durere si de plans strasnic, nu-i asa?
    Este intr-adevar un test pentru invingatori, pentru oameni puternici si adevarati, si nu spun asta nici ca auto-flatare nici ca flatare pentru cineva. Este extrem de greu sa refaci trecutul, sa il corectezi si sa te proiectezi intr-un viitor reinnoit complet! Offff, Doamne!

    Comment by Maria Barbu — March 3, 2008 @ 11:02 pm

  3. Da, în mod cert. Şi cred că de curând am trecut prin aşa ceva…să vedem acum sub ce auspicii vor sta lucrurile…

    Comment by DeMaio — March 4, 2008 @ 12:00 am

  4. @DeMaio

    depinde de cat de puternic esti si de sinceritatea si profunzimea introspectiei, Bogdan. Atunci cand este facuta fara menajamente, abia atunci poti spune ca ai iesit imbogatit dintr-o asemenea aventura sufleteasca.

    Comment by Maria Barbu — March 4, 2008 @ 12:03 am

  5. Frumos articol. Da, cunosc aceeste aventuri.. Insa nu cred ca este de ajuns doar sa traiesti asa ceva, trebuie sa fii capabil sa folosesti aceasta experienta, iar aici este partea cea mai dificila.

    Comment by cupcake — March 4, 2008 @ 12:41 am

  6. @cupcake,

    sigur ca asa este. Sunt multi oameni care urca pe munte dar numai cativa transforma asta intr-o aventura a spiritului! Asa este si cu aventurile sufletului, pentru ca introspectia este o cale spre propriul tau viitor, spre un ideal pe care il lucrezi intorcandu-te la radacinile trairii tale. E foarte greu, este teribil, dar poate fi minunat!

    Comment by Maria Barbu — March 4, 2008 @ 12:47 am

  7. @Maria

    Iata-ma !

    Comment by PELERINUL — March 4, 2008 @ 2:19 am

  8. @Pelerinul,

    “de unde vii, straine?”

    Comment by Maria Barbu — March 4, 2008 @ 11:55 am

  9. revelatiile sunt forme de interpretare prin intermediul constiinta-perceptie.Oamenii sunt niste sisteme complexe greu de inteles,astfel s-au ajuns la forme de id,ego,superego.
    Eul este o parte din noi,daca nu ne cunoastem pe noi insine nu putem avea revelatii;uneori aceste revelatii pot fi false sau de ce nu oamenii pot fi falsi? sau nu stiu sa interpreteze aceste revelatii.

    Comment by 4sparrowhawk — March 4, 2008 @ 3:40 pm

  10. @4sparrowhawk,

    revelatia este acel flash interior prin care ni se deschide accesul catre supra/meta-realitate sau catre metafizic.

    Comment by Maria Barbu — March 4, 2008 @ 8:34 pm

  11. Maria, sunt fericit, am primit astăzi cărţile tale şi cred că la noapte las internetul pe locul doi ca să le citesc.
    Îţi mulţumesc şi rămân dator.

    Comment by radupress — March 4, 2008 @ 9:24 pm

  12. @radupress,

    ma bucur ca te bucuri! Ti le-am trimis cu tot dragul.

    Comment by Maria Barbu — March 4, 2008 @ 9:29 pm

  13. Văzînd viitorul prin pelegrinări în trecut, e nu numai poetic, e realitatea spiritelor alese.

    Comment by George Gross — March 4, 2008 @ 9:40 pm

  14. @George,

    eu nu sunt o paseista, dimpotriva, traiesc numai in viitor, dar acest tip de revelatii launtrice imi deschide ochii interiori si pe trairile deja parcurse, tocmai pt a fundamenta viitorul.

    Comment by Maria Barbu — March 4, 2008 @ 9:46 pm

  15. @Maria
    Vin din paradisul copilariei si ma-ndrept spre iadul batranetii .

    Comment by PELERINUL — March 4, 2008 @ 10:48 pm

  16. @Pelerinul meu drag,

    nu te grabi, te rog! Ramai aici, langa mine, sa culegem poeme, sa visam la ideal, sa fim fericiti!

    Comment by Maria Barbu — March 4, 2008 @ 10:56 pm

  17. @Maria
    Nu crezi c-ar trebui sa ma urmezi in pelerinaj sau peregrinaj ?
    Cunosc atatea locuri unde putem sa fim fericiti !

    Comment by PELERINUL — March 4, 2008 @ 11:05 pm

  18. @Pelerinule,

    cum sa urmez pe cineva pe care nu il stiu? Eu am nevoie de repere!

    Comment by Maria Barbu — March 4, 2008 @ 11:09 pm

  19. @Maria
    Este adevarat ca nu ma stii insa ma cunosti.

    Comment by PELERINUL — March 4, 2008 @ 11:11 pm

  20. @Pelerin misterios,

    e ca si cand as spune ca pot cunoaste o himera ori un personaj! Te cunosc in planul ideal si asta e desigur suficient, pt o anume forma de cunoastere.

    Comment by Maria Barbu — March 4, 2008 @ 11:15 pm

  21. @Maria
    Si nu este minunata aceasta forma de cunoastere si de comunicare ?

    Comment by PELERINUL — March 4, 2008 @ 11:17 pm

  22. @Ba da, Pelerin, ba da! Este oricum cea mai lipsita de riscuri.

    Comment by Maria Barbu — March 4, 2008 @ 11:20 pm

  23. @Maria
    Nu este vorba de risc [ nici nu prea-nteleg despre ce risc este vorba ]. Astept sa-ti smulg un autograf si sa-l pot arata lumii intregi !

    Comment by PELERINUL — March 4, 2008 @ 11:27 pm

  24. @Pelerinule dulce nedumerit,

    vorbeam aiurea. Sigur ca vei avea acel autograf cu care sa te lauzi. promit!

    Comment by Maria Barbu — March 4, 2008 @ 11:37 pm

  25. @Maria
    Abia astept.

    Poate inchinam si-o cupa de sampanie [oriunde iti fcae placere ]?

    Comment by PELERINUL — March 4, 2008 @ 11:43 pm

  26. @Pelerinule inspirat,

    ador sampania si imi place la nebunie sa celebrez.

    Comment by Maria Barbu — March 4, 2008 @ 11:45 pm

  27. @Maria
    Ti-am raspuns la comentriul tau pe blogul meu.

    Cu picioarele in apa fierbinte si-n mana cupa cu sampanie bine frapata .A fost randul meu sa vorbesc aiurea .

    Comment by PELERINUL — March 4, 2008 @ 11:52 pm

  28. @Bine, ma uit si pe blogul tau.

    Nu te speria, uneori oamenii inspirati par sa vorbeasca aiurea, dar este doar o impresie!

    Comment by Maria Barbu — March 4, 2008 @ 11:55 pm

  29. Ma tot gandesc, de ieri, ce sa spun. Inca nu stiu, dar spun “DA”, intelegi tu 😀

    Comment by Oana — March 5, 2008 @ 1:08 am

  30. @Oana,

    esti mortalissima! Intelegi tu. Asta asa, ca sa te citez!

    Comment by Maria Barbu — March 5, 2008 @ 1:16 am

  31. @Pelerinul: Are dreptate Maria – dulcea Poeta, prea multa rigoare si inefabil, starea aproape catatonica in care te adânceşte monitorul si mouse-ul este incompatibila chiar cu trăirea de tip Platonic, cu asa-zisa comunicare virtuala; uneori avem nevoie de certitudini. Apari in fata ei si spune-i : “What’s in a name? That which we call a rose/ By any other name would smell as sweet”

    Comment by Scorpius — March 5, 2008 @ 2:25 pm

  32. Cred ca ti-am mai scris, Maria, ca imi place foarte mult cum scrii. Avem nevoie sa privim in noi, sa ne evaluam, sa ne criticam, dar sa ne si rasfatam. Eu cred ca fiecare trebuie sa fie el insusi, sa traiasca liber, in acord cu propriile principii si valori.
    “Am invidiat intotdeauna brazii. sa nu-ti pese de vifor, arsita, pustiu, sa ramai acelasi..”

    Comment by corinacretu — March 5, 2008 @ 5:07 pm

  33. @Scorpius,

    pana si Dumnezeu a simtit nevoia de concret si asa a aparut lumea, din nevoia Lui de existenta fizica!

    P.S. Cat de mult imi place cum ai spus: “dulcea Poeta”!

    Comment by Maria Barbu — March 5, 2008 @ 5:56 pm

  34. @Corina,

    iti marturisesc ca de multe ori m-am acuzat ca am viciul trairilor voluptuoase, dar in acelasi timp simt si voluptati ale sufletului. Stiu ca e un paradox, dar de multe ori aceste aventuri ale sufletului imi dau satisfactii cu mult mai mari chiar decat volupatile intelectuale ori decat cele ale trupului.
    Ma bucur nesfarsit ca tu gasesti in scrisul meu corespondente subtile cu ceea ce tu insati traiesti.

    Comment by Maria Barbu — March 5, 2008 @ 6:01 pm

  35. Maria , ai descris asa frumos cum functioneaza un sistem cu reglare automata. As fi vrut sa am asa o profesoara la cursul de automatizari.
    Unii oamenii sunt ca niste sisteme cu bucla deschisa , nu-i intereseaza ce a fost ieri, sunt fericiti, sau sunt tristi , privesc inainte pana cand sistemul lor o ia razana , fiind in bucla deschisa, amplificarea creste , creste, pana intra in regim de avarie, daca ar avea leduri s-ar aprinde .
    Omul care reuseste seara sa se intoarca spre zorii zilei si de acolo sa revada filmul ei, avand puterea sa decupeze acele portiuni de pelicula cu greseli, a doua zi va porni la drum mai increzator in el.

    Comment by omu' — March 6, 2008 @ 11:21 am

  36. @omu’

    intropstectia, intoarcerea in tine te face sa te vezi mai bine in proiectia viitoare, cu conditia sa si intelegi si sa-ti insusesti lectia trairii parcurse.
    Nicu, eu simt ca lumea, cosmosul in intregul lui dar si omul ca evolutie interioara, ori chiar istoria lumii, este intr-o miscare in bucla, cum spui tu, dar eu o vad mai mult in spirala ascendenta, si astfel ajungem sa vedem cum anumite pattern-uri se repeta, dar, la o analiza mai atenta vezi ca spirala e mai sus, deci te afli pe o treapta, pe un nivel mai solicitant.

    Comment by Maria Barbu — March 6, 2008 @ 6:32 pm

  37. Omu’
    Chiar ne-ai dat pe spate ! Nici tu nu te prea descurci cu ,,buclele deschise ” si atunci [ recunoscand totusi ca ai dreptate ] ce vina are Poeta [ SI NOI CARE O IUBIM ] ca unu si cu unul nu fac doi ci tot unu !

    In rest ai intru tot dreptate .

    Chiar imi placi!

    Comment by PELERINUL — March 6, 2008 @ 6:32 pm

  38. @Pelerinul meu drag,

    eu intuiesc miscarea circulara in felul meu poetic, dar mai adevarat decat cel tehnic.

    P.S. Mi-ai adus aminte de Sestov – pe care l-am iubit cu pasiune, – care spunea ca aproape niciodata doi si cu doi nu fac patru!

    Comment by Maria Barbu — March 6, 2008 @ 6:34 pm

  39. @Maria
    Omu’nu glumeste ! Chiar stie ce spune .Nu este vorba de miscare circulara .

    In rest o tabla neagra pe care noi novicii ne-nchipuim ca stapanim adunarea ! Oare iubito cat fac unu x unu ?

    Comment by PELERINUL — March 7, 2008 @ 2:10 am

  40. @Maria

    De fapt intrebarea era cat fac unu * unu ?

    Nici Omu’ nu poate raspunde .

    Scuze ! Matematica IUBIREA MEA !

    Comment by PELERINUL — March 7, 2008 @ 3:01 am

  41. Pentru PELERINUL de ii drag POETA, in stil barbilian definesc sistemul (intregul) cu reglare automata:

    Din ceas trecut cu adanci neimpliniri
    Vazute prin oglinda, prin feedback , in azur
    Taindu-le-n mici felii, spalate-n unduiri
    Circulare de ape, intregul devine pur.

    Nadir latent! POETA ridica, amplifica
    Aduna in mii de harfe resfrante-n bucla deschisa,
    De pea multa fericire, ori de multa tristete intregu-i istoveste,
    Se pierde-n zbor invers, in feedback se opreste.

    Comment by omu' — March 7, 2008 @ 11:45 am


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: