MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

February 20, 2008

AZI=O ZI SINISTRA

Filed under: Dileme,Lumea de azi — Maria Barbu @ 7:50 pm

Astazi am avut una dintre cele mai cumplite deceptii din viata mea. Stand de vorba cu un amic, pe care il credeam un om sensibil si special, am constatat cu stupoare ca omul rasuceste in mintea lui niste rationamente aberante si de o imoralitate care m-a lasat interzisa si dezgustata.

Am auzit de multe ori tot felul de stupiditati debitate de femei pe seama barbatilor, ori de barbati pe seama femeilor, fiecare dintre cei care se plang de nefericire fiind in sine un personaj destul de inflexibil, frustrat, complexat ori cine stie cum , dar si cu o aplecare speciala pentru specimenele idioate de sex opus.

Dar ceea ce am auzit azi a depasit cu mult cele mai sinistre formulari auzite vreodata. Am avut sentimentul clar ca omul respectiv nu numai ca nu merita sa fie iubit ci, intr-un anume fel, nici nu merita sa existe, pentru ca aberatiile lui imorale il condamna la o monstruozitate care nu ar trebui sa aiba loc in specia umana.

Am sufletul atat de incarcat de o imensa, uriasa sila, incat ma doare inima la propriu. Si continui sa ma intreb: de ce lasi, Doamne, sa se nasca tot felul de coagulari umane monstruoase, care ii pot virusa si pe ceilalti cu otrava lor launtrica? De ce nu ii tii acolo, undeva, mult dincolo de zare, Dumnezeule mare?

Advertisements

26 Comments »

  1. Cred că eşti prea sensibilă şi aştepţi prea mult de la semeni…

    Comment by Mihnea Georgescu — February 20, 2008 @ 8:50 pm

  2. @Mihnea,

    da, s-ar putea sa ai dreptate. E ingrozitoarea realitatea umana, cu mult mai cumplita decat orice alt tip de poluare a pamantului!

    Comment by Maria Barbu — February 20, 2008 @ 8:59 pm

  3. Nu pot sa imi imaginez ce a spus de te-a socat asa de tare. Insa sunt de acord. In general cei care se plang de nefericire sunt in general frustrati si complexati. Atunci cand ai o minte deschisa stii sa gasesti in toti cei din jur ceva bun.

    Comment by cupcake — February 21, 2008 @ 12:46 am

  4. @cupcake,

    ai dreptate. Cred ca asa iti poti cladi fericirea, luand ceea ce e mai bun de la ofertele vietii!

    Comment by Maria Barbu — February 21, 2008 @ 12:51 am

  5. Maria, nu-mi vine sa cred, nu meriti tu asa ceva.Incearca sa uiti! Uneori fiarele au infatisare de oameni. Cine poate si cum sa scoata fiara din om?

    Comment by omu' — February 21, 2008 @ 7:19 am

  6. Din păcate ne cunoaştem mult mai puţin amicii decît pe ceilalţi; de aici şi dezamăgirile. Celor apropiaţi şi amicilor le iertăm de multe ori micile remarci pe care altora nu le permitem şi nu ne dăm seama de adevăratul lor interior.

    Comment by George Gross — February 21, 2008 @ 9:44 am

  7. Cred că am avut de o mie de ori această senzaţie. De aceea, la sfârşit de an, mă gândesc la fiecare şi, în funcţie de ceea ce văd la ei, unii mai pleacă de lângă mine. Poate că sunt rău, poate că greşesc, dar aşa am reuşit să am un set de cunoştinţe cărora să le apreciez calităţile, dar şi faptul că şi ele mă apreciază pe mine…

    Comment by DeMaio — February 21, 2008 @ 10:27 am

  8. Nu-l judeca prea aspru. Sunt convins că 90% din ce ţi-a spus sunt aberaţii provenite social sub formă de “banc”. Sunt cazuri în care vulgaritatea şi jignirea intră atât de puternic în limbajul “casual” încât nu mai există un control al substanţei mesajului. Dacă mergi cu cineva cu maşina prin Bucureşti de la un capăt la altul, auzi cel puţin o sută de înjurături, nu cred însă că nici unul dintre blesteme nu este intenţionat… este ca un folclor.

    Astăzi am simţit pentru prima data cu adevărat nevoia de cei 200.000 de cetăţeni implicaţi.
    În cadrul şedinţei de Guvern de ieri, a fost aprobat proiectul de lege privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau de reţele publice de informaţii. Consider că de fapt este un cec în alb acordat poliţiei politice. Acum aş vrea să fi putut folosi puterea politică pe care o deţineau cei 200.000 de oameni pentru a ne apăra de această posibilitate sumbră.

    Comment by Bibliotecaru — February 21, 2008 @ 3:14 pm

  9. Nu stiu daca situatia ta a fost conforma cu ipoteza Bibliotecarului, dar o sa mai ai multe atfel de experiente. incearca sa intelegi de ce ai fost un timp indusa in eroare.

    Comment by ion adrian — February 21, 2008 @ 3:49 pm

  10. 🙂 Uite, mai adaug o nedreptate adusă femeii. Nu aş fi scris despre asta, dar prea mă provoacă titlul. Menţionez că este o chestiune istorică care ar putea explica de unde a pornit, nefondat, această problemă a superiorităţii bărbatului.
    Desigur este legat de religie. Este inutil să spun că religia a impus o linie bărbătească pentru contactul cu Dumnezeu. Curios că acum biserica este vizitată mai ales de femei decât de bărbaţii care consideră credinţa drept o slăbiciune emotivă. Ceea ce vroiam eu să extrag aici din religie este asocierea femeii cu stânga şi a bărbaţilor cu dreapta. Poate de la faptul că în biserică femeile stăteau în stânga şi bărbaţii în dreapta… nu aş putea spune cu siguranţă de unde asta. Cert este că spunând stânga spui emoţie, artă, plăcere, reacţie exagerată. Spunând dreapta te gândeşti la insensibilitate, raţiune rece, şi soluţie logică.

    În istoria asociaţiilor se întâmplă lucruri care se leagă invizibil. Am citit acest lucru în titlu şi, când nici nu ştiam ce va urma, mi-am făcut legătura abstractă sinistru-femeie. Sunt automatisme de care nu mai pot scăpa. Desigur este vorba de originea cuvântul sinistru, adică latinescul sinister care înseamnă deopotrivă prevestitor de nenorociri dar şi stânga… adică simbolistic femeie.
    Cred că ceea ce vreau eu să zic, într-o modalitate stângace care probabil va fi şi, greşit, înţeleasă drept foarte agresivă, dar îmi asum riscul, este că nu sesizez atât starea antagonică dintre cavaler şi bădăran, ci constat rezultatul a mii de ani de inegalitate între statul social al bărbatului şi al femeii. Problema adevărată, esenţială, nu este la nivelul acelor “raţionamente aberante şi de o imoralitate care…”, ci la nivelul percepţiei sociale. Vorbim aici de felul cum un copil îşi percepe mama în raport cu tatăl, de felul cum îşi percepe colega de clasă, de felul cum îşi percepe întâietatea la resursă. Acordăm prea puţină atenţie copiilor şi, din nefericire, de cele mai multe ori femeile prin reprezentarea mamei induc în bărbaţi masculinitatea agresivă. Ieri era o ştire pe la TV cum că un tată de naţionalitate română aflat prin Europa, la auzul ştirii că are o fată şi nu un băiat, aşa cum ar fi sperat, a încercat să-şi vândă fata spitalului. Este sau nu abominabil un astfel de gest? Ei bine lui nu i s-a părut aşa. De ce? Pentru că în mintea lui fata este, conform “tradiţiei” o sursă de pierdere a “bogăţiei familiei” prin dotă, pe când băiatul este o mână de lucru ieftină de care familia poate beneficia de la 12 ani de la naştere. Domnia sa tatăl nu este iraţional, doar că-şi bazează raţiunea pe cu totul alte criterii.
    De exemplu, mi se întâmplă să fac bancuri cu blonde fără a crede în inferioritatea blondelor. Mi se întâmplă să fac bancuri etnice sau cu moldoveni, ardeleni, olteni, mitici, fără a crede în ele. De ce? Pentru ele lucrează cu nişte paternuri deja formate, şabloane intrate în construcţia abstractă a gândirii. Nu adevărul contează atunci când spui un banc ci exploatarea paternurilor pentru a construi o caricatură. Ironia şi autoironia este un instrument de a trece mai departe de momentele grele. Cineva încerca acum ceva timp să oprească bancurile pentru că altcineva s-ar putea simţi ofensat. Într-un banc întotdeauna este cineva ofensat, aceasta este regula jocului. Să renunţăm la bancuri? Sau mai bine este să răspunzi la un banc cu alt banc? Exacerbarea însă, afirmaţia cu scopul de a umili, este cu totul altceva. Limita, auto-cenzurarea… din păcate nu sunt elemente care se stabilesc prin lege.

    Comment by Bibliotecaru — February 21, 2008 @ 5:37 pm

  11. Ehe, Maria, ti-am zis eu. Daca nu ti-am zis, iti zic acum 🙂

    Comment by Oana — February 21, 2008 @ 7:24 pm

  12. Nu îmi dau seama de ce te afectează pe tine lipsa de bun simţ a altuia,există atâtea specimene răsarite din toate direcţiile cu moralităţi diferite.
    Bietul om în insensibilitatea sa poate ca nici nu a vrut să te jignească, poate asta e normalitatea sa.
    Se întîmplă să nu reuşeşti să îţi cunoşti în profunzime nici măcar partenerul de viaţă darmite un prieten oarecare.
    Imi place să îl urmăresc pe doctorul Cristian Andrei la antenă, e instructiv şi totodată confortant.
    Hotărât lucru, trăim în România şi nu avem nici o scăpare !

    Comment by radupress — February 21, 2008 @ 8:58 pm

  13. @George,

    poate ca ai dreptate ca ne cunoastem mult mai putin prietenii decat ne cunoastem dusmanii!

    Comment by Maria Barbu — February 21, 2008 @ 9:08 pm

  14. @DeMaio,

    stiu ca se intampla tuturor, dar ceea ce m-a durut pe mine nu a fosr spus la adresa mea , ci m-a durut ca om, in primul rand, si ca femeie.

    Comment by Maria Barbu — February 21, 2008 @ 9:10 pm

  15. @omu’.

    iti marturisesc sincer ca nu pe mine m-a jignit, in mod express, ci formularea a fost de natura sa ma faca sa simt ca omul respectiv ar putea fi un monstru. dar… poate ca sunt eu totusi mult prea sensibila!

    Comment by Maria Barbu — February 21, 2008 @ 9:12 pm

  16. @Bibliotecaru,

    tu esti cu adevarat un intelept, pentru ca acum, dupa mai mult de o zi de la intamplare, imi dau seama ca omul acela a vorbit in sensul unei formulari acceptabile, nu atat ca banc, ci ca ipoteza aberanta. Ca m-a durut atat de tare pe mine… e altceva!

    Comment by Maria Barbu — February 21, 2008 @ 9:14 pm

  17. @Ion,

    sa stii ca o parte din suferinta mea provenea si din uimirea ca am fost atata timp indusa in eroare!

    Comment by Maria Barbu — February 21, 2008 @ 9:16 pm

  18. @Bibliotecaru,

    intr-adevar, traditia partii stangi=sinistra, dedicata femeilor in bisericile crestine ar parea ca suporta o interpretare de tipul celei data de tine. De fapt s-a produs in timp o contaminare intre simbolistica iudaica, unde partea stanga este negativa si cea dreapta pozitiva , cu traditiile crestine ale repartizarii locurilor destinate femeilor si barbatilor. d
    Dar este doar o contaminare simbolica, atat tot!

    Comment by Maria Barbu — February 21, 2008 @ 9:19 pm

  19. @Oana,

    offff, mica batranica ce esti! Toate pe care le spui tu sunt adevarate, stiu asta, dar tot ma doare.

    Comment by Maria Barbu — February 21, 2008 @ 9:22 pm

  20. @radupress,

    daca ar stii unii oameni ce mult poate sa doara asa-zisa lor normalitate, poate ca ar reflecta mai mult inainte de a da drumul unor formulari care pot soca si zdruncina grav sufletul celor mai … delicati, sa spunem!

    Comment by Maria Barbu — February 21, 2008 @ 9:24 pm

  21. Nu ştiu cum sunt alţii, dar când văd pe unu mai “îngrămadit” decât mine, mă bucur că nu sunt eu în locul lui, cinic dar reconfortant.
    Hotărât lucru, trăim în România şi nu avem nici o scăpare !

    Comment by radupress — February 21, 2008 @ 10:12 pm

  22. @radupress,

    Romania mea este minunata, de aceea nu vreau nimic urat ori imoral in ea!

    Comment by Maria Barbu — February 21, 2008 @ 10:40 pm

  23. Din pacate prima impresie conteaza … Daca l-ai vazut sensibil si de treaba, exista riscul sa il vezi in continuare la fel de sensibil si dragut ca inainte ori cum nu a fost de fapt decat in viziunea ta si asta te face sa suferi. Si eu am patit-o si e groaznic. Si din pacate nimeni nu scapa de astfel de specimene care, cum ai spus-o si tu, ar trebui indepartati pentru totdeauna ori chiar n-ar mai trebui sa fie adusi pe lume!
    Ai fost naiva, dar acum e bine ca ti-ai dat seama cu cine ai de-a face si poti sa te hotarasti daca sa indepartezi persoana sau, in fine, ce anume sa faci mai departe!

    Comment by Dana — February 22, 2008 @ 1:20 am

  24. @Dana,

    ceea ce este dureros este faptul ca noi insine ii innobilam pe cei intalniti in existenta cu propriul nostru continut sufletesc, de aceea ne este greu sa acceptam realitatea lor!

    Comment by Maria Barbu — February 22, 2008 @ 1:34 am

  25. Maria, iată de ce m-am angajat în această luptă de idei tocmai pentru ca să trăim într-o ţară minunată în care nimic urât sau imoral să nu îi păteze imaginea.
    Pentru că ştiu că mă pot baza pe o judecată de valoare pun mare preţ pe părerea ta asupra ultimului meu articol de pe blog.
    http://radupress.wordpress.com/2008/02/21/pentru-mineriade-platesc-doar-minerii/

    Comment by radupress — February 22, 2008 @ 9:31 am

  26. @radupress,

    voi citi si voi face un comentariu la tine pe blog.

    Comment by Maria Barbu — February 22, 2008 @ 5:33 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: