MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

February 2, 2008

PUTERE SI AUTORITATE POLITICA

Filed under: Leadership,Lumea de azi,Politica — Maria Barbu @ 8:42 pm

Autoritatea reprezintă sursa puterii politice, a deciziei politice şi a iniţiativei politico-strategice. Liderul politic de top este cel care exprimă în concret autoritatea, instituţiile majore ale Statului sunt deasemenea expresii ale autorităţii naţionale, iar Statul însuşi poate fi expresia autorităţii atunci când ne referim la politica internaţională. Fără autoritate, iniţiativa politică şi desigur decizia politică sunt irelevante, deoarece numai autoritatea este cea care le dă consistenţă şi forţă de a opera în realitate.

Autoritatea – spune Gh. Teodorescu în cartea sa despre “Putere, autoritate şi comunicare politică” – “are drept corelate principale dominaţia, suveranitatea şi guvernarea.” Şi tot el afirmă că nici o autoritate nu este unanim şi egal recunoscută într-un domeniu, după cum nici nu poate fi autoritate pentru toate domeniile. “Autoritatea absolută este un privilegiu divin, iar delegarea unei astfel de prerogative către un magister pamântean se află la originea tuturor formelor de idolatrie şi a marilor abuzuri pe care le inspiră această ultimă specie de autoritate” spune Gh. Teodorescu în opera citată anterior.

Desigur, nu putem trece peste realitatea istorică a autorităţii având fundamente religioase, când între politic şi divin se crea o intimitate tulburătoare şi fascinantă totodată, ambele reunindu-se şi regăsindu-se în persoana sacră a Prinţului, Regelui, Împăratului. Mai recent în istorie, unii dictatori s-au autoproclamat figuri mesianice!

Pentru ca autoritatea să se exercite în mod legitim ea trebuie aibă un cadru apropriat de manifestare. Pentru a discuta despre cadrul de manifestare al autorităţii avem obligaţia să vorbim despre ierarhie, ca find “leagănul” care a făcut, din cele mai vechi timpuri, ca autoritatea să se dezvolte, de la formele benigne, până la cele mai exacerbate şi chiar maligne forme.

Structura ierarhică a apărut încă din epoca pre-modernă, dar, mai ales pentru paradigma modernistă, ea s-a instalat ca forma cea mai propice pentru manifestarea deplină a autorităţii formale, cum ar fi de exemplu autoritatea militară sau autoritatea politică. Depozitarul autorităţii este în acelaşi timp şi sursa iniţiativelor şi deciziilor, autoritatea reprezentând în sine o incontestabilă forţă decizională. Autoritatea în sistemul ierarhic se manifestă în registrul puterii şi al forţei, al puterii decizionale şi coercitive în dauna autorităţii liber acceptate.

Toate sistemele politice în care a prevalat schema ierarhică au promovat autoritatea, în toate formele ei, până la excesele cele mai aberante. De la cel sclavagist ori feudal până la cel comunist, sistemele politice au reprezentat creuzete ale autorităţii văzută ca putere şi forţă coercivă. Desigur că prin forţă se înţeleg conţinuturile militare, în timp ce puterea defineşte mai ales conţinuturile decizionale.

Paradigmele ierarhice ale autorităţii aparţin epocilor pre-moderne şi modernismului. Sistemul postmodernist este cel care redescoperă virtuţile formulelor cooperative şi participative. În spirit postmodernist, ierarhiile se modifică astfel încât practic fiecare nivel poate să aibă şi el poziţii de top, iar pe ansamblu se diminuează considerabil presiunea autorităţii concepută ca dominaţie, făcând din ce în ce mai mult loc autorităţii concepută ca putere decizională şi competenţă.

Sursa deciziilor se descentralizează, punându-se accentul tot mai mult pe responsabilizare mai mult decât pe formulare. Autoritatea liderului postmodernist este mai puţin o autoritate poziţională, cât o autoritate morală. Este interesant de urmărit în perspectiva dezvoltărilor postmoderniste felul în care îşi face reapariţia elementul moral, ca fiind un criteriu al autorităţii, iar teoriile recent apărute în lume, în mod special teoria postmodernistă, converg spre a creiona un model de leadership care să aibă drept criteriu fundamental elementul moral.

Lucrări de mare reverberaţie teoretică, aşa cum este cartea lui Noel Tichy, intitulată “Ethical Provocation” (“Provocarea Etică”), pun problema conţinutului etic, care este în fapt morala aplicată public, al demersului de leadership, deoarece un leadership poate fi mai mult sau mai puţin eficient din punct de vedere tehnic, managerial, dar nu îşi poate permite să fie lipsit de etică, deoarece consecinţele asupra societăţii sunt dintre cele mai sinistre, afectând în mod fundamental identitatea naţională. 

Ori, aşa cum am mai afirmat, identitatea naţională este esenţa, “miezul” pe care îl protejează securitatea naţională. Rezultă că un leadership lipsit de etică, practicat de un lider lipsit de morală, afectează negativ şi distorsionează dramatic securitatea naţională. Multe dintre instituţiile democratice actuale au fost concepute pentru a cenzura excesele de autoritate în formularea deciziilor politice ale celor care se află în poziţii de înaltă răspundere. Este o cenzură necesară şi obligatorie.

Din punctul de vedere al securităţii, trebuie să ţinem cont de sursa autorităţii care formulează decizii politice, ce se răsfrâng cu atât mai puternic în viaţa oamenilor şi a Statelor cu cât poziţia de autoritate emitentă este mai puternică, sau mai credibilă. Este important de subliniat faptul că autoritatea politică exacerbată de un leaderhip dictatorial vizează să preia controlul, să accentueze dominaţia. A domina nu este sinonim cu a conduce.

Autoritatea exacerbată, cunoscută sub numele de autoritarism, nu se susţine prin conţinuturile proprii ale autorităţii, ci prin forţă, opresiune, coerciţie. Încă nu se cunoaşte, în afara autorităţii religioase poate, nici un alt tip de autoritate, din nici un sistem politic, care să nu fi făcut sau să nu facă uz de presiune, şi, în ultimă instanţă, de forţă. Lăsată să se manifeste într-un mediu prea permisiv, sprijinită şi augmentată de centralizare excesivă ori de cumul de putere, autoritatea se poate transforma uşor în autoritarism şi tiranie, în dictatură criminală.

24 Comments »

  1. “Autoritatea reprezintă sursa puterii politice”
    Dar care este sursa autorităţii? Aici se face adevăratul joc al politicii, în abilitatea de a construi autoritatea. Această perioadă poate fi o adevărată lecţie pentru cei care studiază jocul autorităţii. Iată că un Traian Băsescu miştocar şi “jucăuş” este cu mult mai autoritar decât un Tăriceanu scorţos şi elegant. De foarte multe ori s-a verificat că Traian Băsescu reuşeşte să-şi construiască, nenatural, o autoritate colosală. Fie că vorbim de ridicat gunoaie de pe linia de centură, fie că vorbim de construit un pod, autoritatea preşedintelui s-a dovedit, cel puţin până acum, cu mult mai mare decât autoritatea unui Guvern de statură liberală. Autoritatea depăşeşte deci soluţia reţetei.

    Comment by Bibliotecaru — February 2, 2008 @ 9:04 pm

  2. @Bibliotecaru

    nu cred ca este vorba chiar de autoritate la Traian Basescu, ci mai mult o utilizare abila a zonelor pe care le cunoaste si unde a fost sef altadata.

    Comment by Maria Barbu — February 2, 2008 @ 9:28 pm

  3. Autoritatea mesianică prinde în general la cei mai puţin educaţi, sau cu probleme psihologice, în cazul “elitelor”, sau de etică. Unde etică nu e, nimic nu e!

    Comment by Mihnea Georgescu — February 2, 2008 @ 9:49 pm

  4. @Mihnea,

    e o parafrazare superba! Asa e.

    Comment by Maria Barbu — February 2, 2008 @ 9:52 pm

  5. Tu mereu pui probleme interesante, si Mihnea are dreptate, unde etica nu e…

    Comment by oanastoicamujea — February 3, 2008 @ 12:05 am

  6. @Oana,

    multumesc. Acum ramane de vazut cum voi putea combina teoria cu practica politica.

    Comment by Maria Barbu — February 3, 2008 @ 1:10 am

  7. Incerc pe cat posibil sa m-abtin sa comentez politica . Insa in fata acestui post al tau nu pot sa stau indiferent . Foarte interesant : Putere si Autoritate .
    La prima vedere cuvinte pereche . Asa sa fie oare ?

    Autoritatea politica te duce aproape instantaneu cu gandul la autoritatea cu statut social . Ceva de genul :,, Pe banii mei ” pot fi ales ca asa vreau eu. Odata ales devin ,,alesul ” si prin urmare capat statul social de autoritate . Cu aceasta autoritate dobandita o terfelesc putin prin mocirla , o pudrez cu putin praf
    [ ce mai ramane il arunc in ochii alegatorilor ] si gata sunt ceea ce si-a dorit mama un om politic si nu un oarecare ci o autoritate politica gata oricand s-ar ivi momentul sa preiau puterea spre deliciul gloatei .

    Foarte interesant subiectul si sper din suflet sa nu ai parte de comentarii facile .

    @Mihnea Georgescu
    Issus a fost o autoritate ? A avut El aptitudinea de-a comanda ? Aproape doua mii de ani de istorie il considera o autoritate pentru ca punctul Sau de vedere a fost , este si probabil inca va fi respectat . Este o autoritate pentru ca s-a impus in confruntarea directa cu autoritatea politica si juridictionala a stapanirilor .
    PACE tie !

    Comment by PELERINUL — February 3, 2008 @ 1:27 am

  8. Se vede că se apropie confruntarea electorală.
    Cîţi dintre politicieni vor înţelege mesajul tău?

    Comment by George Gross — February 3, 2008 @ 12:32 pm

  9. @Pelerinul,

    cred ca ai inteles ca eu nu depind de comentarii si nu scriu pentru trafic, ci pentu impact real.
    Iti multumesc mult ca imi esti mereu alaturi.

    Comment by Maria Barbu — February 3, 2008 @ 2:07 pm

  10. @George,

    mesajul meu nu se adreseaza doar politicienilor, ci, in buna parte, alegatorilor, pe care i-as vrea cat mai inteligenti si mai avertizati asupra exceselor de leadership.

    Comment by Maria Barbu — February 3, 2008 @ 2:09 pm

  11. Se poate ca Traian Băsescu să se folosească de ceva, dar este vorba de autoritate. Având în vedere că după revoluţie drepturile preşedinţilor au început să fie din ce în ce mai mici, iată că Băsescu răstoarnp, cu abilitate, această stare de fapt. El a cultivat la maximul permis de Constituţie dreptul, puterea, împuternicirea de a comanda, de a da dispoziţii sau de a impune cuiva ascultare permis preşedintelui României. Într-un cuvânt: autoritate. Dincolo de credinţa politică, de simpatie şi antipatie, Traian Băsescu lasă impresia unei autorităţi mult mai mari decât cea a premierului.

    Comment by Bibliotecaru — February 3, 2008 @ 3:04 pm

  12. ‘Bibliotecaru,

    asta e adevarat, dar problema este in ce fel este utilizata aceasta autoritate. Pentru constructie politica? Din pacate, nu. Este utilizata in mod distructiv, pentru crearea de crize, cea ce va duce la disolutia autoritatii politice in Romania de azi si de maine, fapt deosebit de grav si cu niste consecinte greu de anticipat, cu un caracter negativ maxim.

    Comment by Maria Barbu — February 3, 2008 @ 3:24 pm

  13. Parerea mea este ca orice forma de autoritate, chiar si cea democratic legitimata contine in ea insasi, germenii potentiali ai unei degenerari tiranice. Oricum, felicitari pentru postare. E densa si plina de substanta.

    Comment by ciprian blidaru — February 3, 2008 @ 3:25 pm

  14. @Ciprian,

    ai dreptate in legatura cu degenerarea autoritatii in autoritarism.
    Multumesc pentru apreciere. De asemenea probleme m-am ocupat in teza de doctorat, iar rezultatul lor s-a concretizat in cartea “Postmodernismul, liderii si crizele”, aparuta in toamna lui 2007. Sunt in continuare fascinata de puterea politica si imi doresc sa crez o institutie care sa formeze lideri politici, dar si critici ai leadership-ului politic.

    Comment by Maria Barbu — February 3, 2008 @ 3:55 pm

  15. Îţi urez succes pentru Instituţia liderilor politici. Învaţăi să nu se îmbete cu puterea (n-o spun în sens peiorativ). Este ceea ce spun psihologii – Boala Psihologică a Puterii. Institutele Guvernării trebuiesc să îngrădească putera, dar să lase executivului posibilitatea de exercitare a puterii.

    Comment by George Gross — February 3, 2008 @ 4:08 pm

  16. @George,

    am facut cu pasiune acest doctorat, nu ca sa-mi dau aere ci ca sa inteleg mecanismele puterii politice dar si acele solutii care sa permita limitarea abuzului de putere. De aceea m-am supus cu placere la examene dificile, pe care le consider absolut necesare pentru un specialist in leadership; geopolitica si geostrategie, strategie militara si politica, securitate nationala si internationala, managementul situatiilor de criza. Acestea sunt fundamentele educatiei unui lider politic, la care ar trebui poate sa adaug, la viitorul Institut, un curs de Etica si altul de Retorica.
    Cred cu tarie ca viitorul ne apartine noua, celor care credem ca lumea poate fi mai pura si mai curata, iar liderii mai implicati si mai responsabili!

    Comment by Maria Barbu — February 3, 2008 @ 4:15 pm

  17. @Maria
    Chiar atunci cand nu comentez stiu ca ma simti mereu aproape , pentru simplul motiv ca aproape tot ce scrii este foarte frumos si interesant .

    Comment by PELERINUL — February 3, 2008 @ 4:20 pm

  18. ma cherie,
    in aceasta dimineata,mama mea s-a stins!

    Comment by ingi — February 3, 2008 @ 4:36 pm

  19. @Pelerinul,

    multumesc, multumesc.

    Comment by Maria Barbu — February 3, 2008 @ 5:26 pm

  20. @ingi,

    dragul meu prieten, stiu ce inseamna asta pentru ca si eu am pierdut-o pe mamica mea.
    DUMNEZEU SA O IERTE SI SA O ASEZE ALATURI DE SPIRITELE CELE MAI PURE!

    Comment by Maria Barbu — February 3, 2008 @ 5:28 pm

  21. @Maria
    Mă bucur că ţi-ai ales un drum în viaţă care-ţi dă satisfacţii. Tot ce scrii emană plăcere şi putere. Inspiri şi pe alţii să-ţi urmeze modul de a scrie în Blog, şi într-un fel de a se comporta în societate şi viaţă.

    P.S. Am citit ultimul articol al lui Mihnea. ?!? Sunt de acord cu tine.

    Comment by George Gross — February 3, 2008 @ 7:34 pm

  22. @George,

    ma bucur ca ii inspir pe altii. Ca poeta stiu bine valoarea unei muze!

    P.S. Ma dezolidarizez complet de ceea ce face Mihnea!

    Comment by Maria Barbu — February 3, 2008 @ 8:15 pm

  23. Ar fi interesant de studiat si probabil cineva isi va da doctoratul in asa ceva, ce se intampla cand autoritatea institutionala este dusa in extrem, de pilda la Ceausescu, ce se intampla cand autoritatea se transforma in dictatura si se confunda cu ea.
    Mai putem vorbi de o autoritate sau de disolutia ei ?

    Comment by radupress — February 3, 2008 @ 10:35 pm

  24. @radupress,

    acela este un capitol aparte, o situatie extrema, cand autoritatea se exacerbeaza intr-atat incat se ajunge la autoritarismul extrem, adica la dictatura.

    Comment by Maria Barbu — February 3, 2008 @ 10:40 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: