MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

January 21, 2008

SINGURATATEA, LA MASCULIN – fragment de roman

Filed under: Literatura,Naratiune — Maria Barbu @ 5:20 pm

Abia intrase în club şi se aşezase pe scaun că se şi trezi înconjurat de tot felul de farfuzele, care mai de care mai şicoasă şi mai sexoasă. Îl apucă râsul la vederea duduiţelor care se căţărau practic pe el, cu o abilitate pe care nu le-o puteai bănui aşa, la prima vedere. Amuzat la culme, Sorin trase scaunele celelalte de la masă şi le rugă pe duduci să se aşeze. Chiar avea nevoie să-şi mai taie din singurătatea asta fără limite pe care şi-o impusese într-un bolnăvicios avânt de auto-flagelare.

De ce naiba să fie singur, când Elena continua să fie măritată, chiar dacă bărbatul ei stătea în ţară dar o lună-două pe an, şi, în ciuda a ceea ce declara cu dulcii ei ochi înlăcrimaţi, el nu credea că între cei doi soţi chiar nu se întâmpla niciodată nimic. “Poveşti de adormit copii tâmpiţi… şi eu care cred toate astea… eu sunt burlac, pot să fac ce vreau, să mă arunc în orice aventură vreau… să mă îmbăt… să fac sex cu cine-mi place… dar ea? Ea să fie cuminte şi să facă ce trebuie! Da!”

Sorin îsi comandă o tequila dichisită cu un strop de votkă, să simtă cum îi iau maţele foc şi să ardă dracul ăla afurisit din el, asta îşi dorea. Duduiţele se întinseseră peste masă şi pe sub masă, cu mare dexteritate şi începuseră să îl pipăie cu hărnicie, cerându-i însă şi de băut, dar şi nişte gustărele, că erau flămânde, munceau aici, nu glumă… Sorin făcu semn chelneriţei cu bikinei portocalii şi le dădu voie farfuziţelor să comande ce le trecea prin cap.

Muzica era dată la refuz, la mesele celelalte se sărutau unii cu o poftă de mâncare puteai spune, pentru că se devorau pur şi simplu. Trepida totul şi vibraţia pe care o avea scaunul de sub el îl făcea pe Sorin să se simtă şi mai dispus să cedeze băuturii, muzicii şi deliciilor tactile pe care i le ofereau fufuliţele. Era deja un carusel în el care se învârtea din ce în ce mai repede, simţea că îl strâng hainele, totul parcă era prea mic, în timp ce el se apropia de explozie…

… Sună telefonul prelung, de multe, multe ori, iar Sorin nu reuşea să se rupă din somnul ăla greu, bolovănos. Căută sub pernă, găsi scula argintie, sâcâitoare, şi văzu că e ora 13 şi apelul era de la Elena. Nu îi răspunse. Nu putea să se rupă din somnul de plumb, care-i rupea oasele. Se simţea ca după un meci de box, bătut, zdrobit, distrus. Nici nu-şi aducea aminte ce se mai întâmplase la club după ce se dusese cu “fetele” în spatele barului, nu ştia nici ce făcuse acolo, nici cum ajunsese acasă, nu mai ştia nimic. Se rupsese filmul undeva, între un blow job şi o imagine turtită parcă a unei blonde planturoase lângă o brună subţirică şi cu o mutră chinuită.

Dormi din nou, până noaptea târziu, şi se trezi doar ca să bea apă şi să se ducă la baie. Elena nu mai sunase, parcă ar fi simţit că Sorin al ei nu mai era al ei, că se pierduse undeva aiurea, între singurătate şi orgoliu, între dorinţă necontrolată şi asfixie cerebrală…. Lumini roşii şi vineţii îi ardeau pleoapele şi stomacul lui, revoltat, se revărsă. Sorin umplu vasul de toaletă cu ceva care mirosea oribil şi care avea o culoare de otravă… “Dacă nu mor nici acum, nu mai mor niciodată”, îşi spunea el, desfigurat de senzaţia de vomă şi de nemărturisitul sentiment de vinovăţie.

Undeva, la celălalt capăt al oraşului, Elena tremura sub cearşafuri. Avea febră, pentru că luase cine ştie ce viroză de pe undeva, simţea cum îi creşte temperatura şi cum imagini fierbinţi, şi la propriu şi la figurat, se învârteau deopotrivă în capul ei şi undeva, jos, în abdomenul inferior, acolo unde se coace viaţa. Avea frisoane şi prosopul ud pe care şi-l pusese pe frunte se uscase rapid…. Melodia frântă pe care o pusese la telefonul mobil se auzea aiurea, înfundat. Întinse mâna, ca prin apă, şi răspunse.

– Elena, ce faci? Ce-i cu tine? – întrebă precipitată vocea lui Sorin.

– Nu ştiu… mi-e rău… am febră mare…

– Vin la tine, fie ce-o fi, vin în jumătate de oră.

Elena închise telefonul şi căzu într-un fel de leşin… Sorin, acasă la el, nu ştia cum să se îmbrace mai repede. Simţea că făcuse ceva rău, că stricase echilibrul lumii şi al vieţii, se simţea criminal. “Fir-ar a dracului de singurătate, fir-aş al dracului de idiot!” Alergă la maşină, şi porni ca nebunul spre femeia a cărei viaţă i se părea cu mult mai importantă decât a lui însuşi.

(va urma)

Advertisements

22 Comments »

  1. Ce idioti sunt barbatii! Si unii nici macar nu-si dau seama – se complac in starea de idiot, cu fete sub masa!
    Sunt curioasa daca Sorin, dat peste cap de singuratate, o sa-i mai faca figuri din astea Elenei, sa o piarda definitiv, ca tot a castigat-o greu.

    Comment by Dana — January 21, 2008 @ 7:06 pm

  2. @Dana,

    imi este greu sa inteleg toate “rationamentele ” masculine. Iar faza asta chiar ramane o enigma pentru mine!

    Comment by Maria Barbu — January 21, 2008 @ 7:13 pm

  3. Dana, Dana, Dana…ma gandesc daca sa iti multumesc pentru “complimente”… Unii barbati sunt idioti, nu ai specificat asta! Cat despre cei doi ce pot sa spun? Cand nu simtea singuratatea Sorin era cufundat in principii, acum a renuntat la ele din cauza singuratatii cel putin asa am inteles eu. Poate gresesc. Eu, daca as fi in rolul Elenei, adica daca as sti ca am umblat dupa o fata fara sa am vreun sort de “izbanda” si apoi ea sa ma caute pentru ca e singura nu as accepta cel putin nu prea usor.

    Comment by Aurel Dragut — January 21, 2008 @ 8:17 pm

  4. @Aurel,

    deci tu crezi ca Elena ar cam trebui sa il pedepseasca intr-un fel oarecare?
    Cu poate sa faca asta, cand e indragostita pana “peste urechi”? Din demnitate, si atat?
    Demnitatea aici fiind o forma a vanitatii. Si din vanite sa piarda complet aceasta iubire in care a crezut si mai crede inca?

    Comment by Maria Barbu — January 21, 2008 @ 8:53 pm

  5. Aici e decizia Elenei si numai a ei. Ea tre sa isi dea seama singura daca il accepta si cum il accepta :).

    Comment by Aurel Dragut — January 21, 2008 @ 9:32 pm

  6. @Aurel,

    offffffff. Ce greu este sa scrii romane!

    Comment by Maria Barbu — January 21, 2008 @ 9:35 pm

  7. ma mira comportamentul lui Sorin. nu mai este cel de la inceputul relatiei…
    oare vanitatea lui sa fie atit de mare, incit sa poata distruge iubirea dintre elena si el?
    interesant si amanuntul despre starea civila a elenei…

    Comment by mda — January 21, 2008 @ 11:04 pm

  8. @mda,

    vrei sa iti spun ceva? Eu cred ca abia acum Sorin se indragosteste cu adevarat si incearca sa scape, sa fie din nou liber sufleteste, dar nu se mai poate. Sentimentul e tot mai puternic.

    Cat despre Elena, ea este prizoniera unei casatorii de care isi doreste sa scape! Ea vrea sa iasa dintr-o convenienta si sa isi construiasca un cuplu real si viabil pentru toata viata, asta e ceea ce isi doreste cel mai mult.

    Comment by Maria Barbu — January 21, 2008 @ 11:25 pm

  9. @Aurel: Evident ca vorbeam despre UNII, nu despre toti. Nu ma apuc sa imi spun parerea despre sexul masculin, ca n-are rost. Dar ceea ce a facut Sorin face numai un bou. Scuzati daca va jignesc domnilor, asta insa nu se face in cazul in care ai o doamna ca Elena langa tine, care te iubeste atat de mult. Pentru ce? Ca sa intre dupa aia iar in programul betiilor, sa scape de sentimentul de vinovatie? 😡

    Comment by Dana — January 21, 2008 @ 11:47 pm

  10. @Dana,

    asa cum ii spuneam si lui MDA,eu nu cred ca Sorin face acum o prostie chiar atat de mare. Este “balul burlaciei”, este aproape un fel de ramas bun pentru o viata care va fi in curand la timpul trecut. Cred ca el are nevoie de asta. Sa se simta liber si sa se desparta de bunavoie de trecut. Numai asa se poate darui complet, asa cum isi doreste, chiar daca nu vrea inca sa recunoasca!

    Comment by Maria Barbu — January 21, 2008 @ 11:57 pm

  11. Si merita Elena sa sufere ca dupa aia sa-l aiba numai pentru ea? 🙂 Asta daca e in stare Sorin sa i se daruiasca in totalitate.

    Comment by Dana — January 22, 2008 @ 12:07 am

  12. Maria, eu cred ca Sorin este de mult timp indragostit si acum intelege ca nu mai poate ignora ceea ce simte…. si nu cred ca vrea sa renunte la ceea ce traieste alaturi de Elena.

    Comment by mda — January 22, 2008 @ 12:08 am

  13. @Dana,

    iubirea merita orice sacrificiu, fara nici o indoiala. Dar asta la modul ideal. In realitatea asta a noastra, nu prea cred ca se poate darui cineva cu atata deschidere, daca din partea cealalta vin lovituri. O iubire care doare, nu mai e iubire!

    Comment by Maria Barbu — January 22, 2008 @ 12:11 am

  14. @mda,

    ce mult ma bucur ca spui asa. Ar fi minunat ca aceasta iubire sa se implineasca, tocmai pentru ca si Sorin si Elena au ceva aparte, parca mai mult spatiu sufletesc decat ceilalti oameni.

    Tu il intelegi mai bine pe Sorin decat pot eu sa o fac si asta imi este extrem de util… si imi si place!

    Comment by Maria Barbu — January 22, 2008 @ 12:15 am

  15. Maria
    nu stiu cit de bine il inteleg pe Sorin, in schimb iti pot spune ca ma atrage mult… iar Elena… nu mai am ce zice, decit ca ma fascineaza 🙂

    Comment by mda — January 22, 2008 @ 12:25 am

  16. @mda

    il intelegi pe Sorin si imi traduci frumos ce face sau ce simte.
    Elena e o figura, e adevarat, si are un magnetism de exceptie.

    Dar daca spui ca esti fascinat, iti dai seama ca ma topesti?

    Comment by Maria Barbu — January 22, 2008 @ 12:32 am

  17. Nu m-am gindit ca te-ai putea topi.
    Esti tare sensibila. 🙂

    Comment by mda — January 22, 2008 @ 1:03 am

  18. ai grija sa finalizezi romanul, da?

    Comment by mda — January 22, 2008 @ 1:04 am

  19. @mda,

    promit solemn sa termin romanul asta . Il iubesc deja!

    Comment by Maria Barbu — January 22, 2008 @ 1:07 am

  20. @mda,

    nu sunt chiar asa de sensibila, dar imi plac f mult cuvintele frumoase. E o slabiciune cred. Dar controlata totusi!

    Comment by Maria Barbuontrolata — January 22, 2008 @ 1:08 am

  21. daca ai fi fost contemporana lui Eminescu, si daca te-ar fi cunoscut…?
    ce zici?
    asta-i o intrebare scurta ce necesita un raspuns complex. 🙂
    noapte buna.

    Comment by mda — January 22, 2008 @ 1:15 am

  22. @mda,

    mi-ai dat o tema de meditatie. Multumesc,o sa ma gandesc. Iti spun si eu noapte buna. Vise placute!

    Comment by Maria Barbu — January 22, 2008 @ 1:20 am


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: