MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

January 19, 2008

APARENTA SI ESENTA ("Ce parem a fi si ce suntem")

Filed under: Dileme,Ideal,Lumea de azi — Maria Barbu @ 5:22 pm

Mi-a plăcut atât de mult această provocare, lansată de Corina Creţu, la care ţin în mod deosebit, încât m-a inspirat să scriu un articol special pe acest subiect. Niciunul dintre noi nu scapă de obligaţia de a face această opţiune fundamentală, trebuind să aleagă între aparenţă şi esenţă.

De altfel, cei mai mulţi dintre noi nici nu sunt conştienţi de această opţiune, ci doar acei câţiva care se străduiesc să îşi prelucreze personalitatea, să îşi construiască un destin, să dea semnificaţie trăirilor personale, ca şi întregii existenţe.

Aparenţa este imaginea pe care ne-o facem despre noi înşine, şi această imagine are repercursiuni atât asupra noastră cât şi asupra celorlalţi. Şi este aşa pentru că, pe de o parte, imaginea noastră despre noi înşine este bazată pe adevărurile noastre, pe care le ştim numai noi, în taina cea mai adâncă a conştiinţei noastre.

Pe de altă parte, această imagine a noastră este imaginea reflectată în ochii celorlalţi, imagine alcătuită cu efort si care cuprinde în general adevărurile noastre cosmetizate, estetizate într-atât încât e posibil ca de multe ori ele să devină irecognoscibile.

Esenţa noastră însă e una singură. Ea este alcatuită din adevărul nostru cel mai curat despre noi înşine si despre lume, din capacităţile noastre reale, din putinţele si neputinţele noastre, din calităţile şi defectele noastre, din talentele şi anti-talentele noastre. Esenţa noastră este fiinţa noastră intrinsecă, în realitatea ei nudă.

Sunt extrem de puţini oameni care au curajul de a face ca imaginea să cuprindă adevărul despre esenţa lor, aşa încât distanţa dintre ce părem a fi (=aparenţa) şi ceea ce suntem cu adevărat (=esenţa) este de cele mai multe ori destul de mare.

Aşa se şi explică dezamăgirile pe care le avem în legătură cu nenumăraţi oameni despre care am crezut că sunt într-un anume fel şi pe care, de aproape, îi descoperim a fi cu totul diferiţi. Aceste dezamăgiri le avem în orice tip de relaţie: socială, politică, familială, sentimentală.

Idealul ar fi ca noi să ne asumăm preluarea esenţei în imaginea pe care o folosim ca aparenţă, pentru că această apropiere dintre aparenţă şi esenţă dă personalităţii noastre nu numai adevăr, ci şi coerenţă, forţă de impact, valoare, dimensiune majoră.

Această asumare a personalităţii noastre în întregul ei poate reprezenta o cucerire fundamentală în efortul nostru de edificare a unei existenţe semnificative, a unui destin relevant, a unor demersuri constructive.

Atât cu caracter individual, cât şi în plan naţional, coerenţa şi forţa adevărului, a esenţei, ar trebui să primeze. Ne-am putea transforma astfel în nişte modele exemplare şi viaţa noastră ar deveni nu doar o înşiruire de întâmplări aleatorii, ci o suită semnificativă de evenimente excepţionale!

26 Comments »

  1. Mare adevar graiesti. 😀 Urat e atunci cand te-ai pornit creandu-ti o imagine falsa si dandu-ti seama de greseala pe care o faci, trebuie sa indraznesti sa te intorci din drum ca sa o iei pe calea cea buna.

    Comment by Dana — January 19, 2008 @ 5:57 pm

  2. @Dana,

    e foarte adevarat ca iti trebuie mult curaj pentru asa ceva, dar merita!
    E singura cale de a fi un Om, o personalitate autentica!

    Comment by Maria Barbu — January 19, 2008 @ 6:00 pm

  3. Ce frumooos !!!
    Si cat de ciudat este ca, la fel ca in emblema bipolaritatii, in miezul umbrei e lumina si in lumina sta samanta umbrei. 🙂

    Comment by gabitzubitzu — January 19, 2008 @ 6:17 pm

  4. @gabitzubitzu,

    da, metaforic vorbind, este asa!
    Numai ca abia suprapunerea dintre aparenta si esenta da ca rezultat adevarul unei personalitati!

    Comment by Maria Barbu — January 19, 2008 @ 6:23 pm

  5. Multi isi creeaza o masca (aparenta) din frica de a fi respinsi, din dorinta de a parea mai interesanti si mai atractivi. Suntem totusi ‘animale sociale’ si cautam compania celorlalti. Bineinteles ca este o abordare gresita, pentru ca, asa cum ai spus, aceasta discrepanta intre aparenta si esenta duce intotdeauna la dezamagire.

    Comment by cupcake — January 19, 2008 @ 6:27 pm

  6. @cupcake,

    si dezamagirea poate fi si a celorlalti fata de noi, ceea ce este chiar dramatic.

    Comment by Maria Barbu — January 19, 2008 @ 6:52 pm

  7. Mă ţin minte exact aşa cum sunt. Niciodată altul. Nu am avut nevoie de imagini, nu am ascuns nimic din mine, ceea ce s-a aflat în faţa unui om la un moment dat a fost exact originalul…

    Comment by DeMaio — January 19, 2008 @ 8:20 pm

  8. @DeMaio,

    tu esti unul dintre putinii oameni care indraznesc sa fie sinceri si autentici!
    De aceea cred ca ai si primit multe lovituri!

    Comment by Maria Barbu — January 19, 2008 @ 9:01 pm

  9. Draga Maria, articolul tau este foarte frumos, cum spuneam, si in acelasi timp foarte adevarat. Sunt atatia oameni cu care ne intersectam in viata, dar putini dintre acestia reusesc sa ne cunoasca asa cum suntem noi. Ei, la randul lor, ne ofera multe surprize, bune sau rele. Ii consideri intr-un fel si apoi te dezamagesc. Uneori ii ignori o perioda de timp, apoi sunt o revelatie, descoperi valoarea si, cum spui tu, esenta. Unii nu dezvaluie prea mult din ceea ce sunt pentru a se feri de lovituri si dezamagiri, traim intr-o societate care stie atat de bine sa exploateze slabiciunile oamenilor si sa te loveasca atunci cand iti e lumea mai draga… Dar cred ca cel mai important este sa fim linistiti noi cu noi, asa cum suntem.. Sa ne uitam in jur, bineinteles, caci in lume traim, dar sa admitem ca suntem diferiti..Mastile cad intotdeauna, mai devreme sau mai tarziu, dar cad.

    Comment by corinacretu — January 19, 2008 @ 9:56 pm

  10. @Corina draga,

    mastile cad atunci cand iubim, sau atunci cand ajungem la o armonie cu noi insine. Asta in plan personal, particular.
    In plan public, sunt mai rezistente.
    Mastile politice sunt lipite de personaj pana cand…. o cadere cumplita incepe sa scoata la iveala esenta persoanei, uneori imbogatind personajul politic, alteori anulandu-l prin dezvaluiea unor hidosenii oripilante.
    Cate vor vedea romanii cand va cadea masca Basescu, imi este si groaza sa ma gandesc! dar va veni si momentul adevarului!

    Comment by Maria Barbu — January 19, 2008 @ 10:14 pm

  11. @ Ai dreptate, Maria. Sunt oameni care una sunt si alta par, iar cand diferenta e dramatica, socul descoperirii adevaratului om de dincolo de masca poate fi mare. Toti avem slabiciuni, defecte, vulnerabilitati, calitati. In viata personala mai ales, si mai ales la noi femeile, nu functioneaza intotdeauna instictul de conservare, care ne-ar indemna nu sa ne punem o masca, ci sa fim mai rezervate. In iubire mai ales, dam totul, si daca din intamplare bati la usi nepotrivite, suferinta e atat de mare ca te vindeci sa mai fii deschis vreodata. In politica, sunt alte masuratori, e adevarat. Noapte buna..

    Comment by corinacretu — January 20, 2008 @ 12:57 am

  12. @Corina, Corina, pana la urma cred ca de fapt de o masca de protectie oricum avem nevoie, pentru ca altfel devenim victime, dar masca asta nu trebuie sa fie inselatoare ci doar protectoare.
    Cat despre falsitate, tu stii f bine ce masti surazatoare veneau la tine la Cotroceni, sub ele fiind insi a caror figura e mai greu de descris in cuvinte decente.
    Din pacate, in jocul politic, cei mai multi isi pierd si sufletul nu numai coerenta dintre aparenta si esenta. Se vand cu totul celui mai nerusinat diavol, a carui exprimare preferata este demagogia.

    P.S. Ti-am lasat felicitarile mele pentru scrisoarea deschisa,la tine pe blog. Te imbratisez cu prietenie.

    Comment by Maria Barbu — January 20, 2008 @ 1:16 am

  13. @ Maria, m-am invata cu asta, oameni care te agaseaza ani de zile, apoi cand nu mai esti un functie abia iti raspund la salut, daca mai au vreo oportunitate revin si spun ca ei de fapt au fost mereu aproape, samd. Pt mine, socul cel mai mare a fost in 96, dar nu legat de mine, ci de dl Presedinte. Ii vazusem pe multi cum stateau cu orele la usa dlui Presedinte, pandindu-l sa-l mai roage cate una, cate alta, iar imediat dupa 96 – cand toti spuneau ca Iliescu si PSD sunt terminati – au disparut complet. Au revenit in 98, cand dl Presedinte aparea favorit in sondaje. Pe mine perioada aia m-a imunizat pe viata, acum stiu ca rar se intampla sa ai cu adevarat prieteni in lumea asta. Ramai cu familia si prieteniile din liceu, din faculate, care sunt sincere si trainice..
    Multumesc pt felicitari.

    Comment by corinacretu — January 20, 2008 @ 2:07 am

  14. @Corina draga, nici eu nu am reusit sa mai adun prieteni dupa adolescenta, dusmani in schimb am o gramada. Ceea ce mi se pare miraculos in perioada asta, mizerabila moral si primejdioasa politic, este faptul ca se pot regasi aici, ca intr-o lume ideala, oameni ca noi doua, atat de diferite si atat de asemanatoare, atat de fragile si atat de puternice.
    Iti marturisesc ca ma bucur enorm de aceasta regasire, cu mult mai mult decat eu insami m-am asteptat!

    Comment by Maria Barbu — January 20, 2008 @ 2:22 am

  15. @ si eu ma bucur de aceasta regasire si stiu ca ea nu e intamplatoare.

    Comment by corinacretu — January 20, 2008 @ 12:38 pm

  16. @Maria Barbu
    Îţi transmit şi eu o leapşă:
    CE DOREAM SĂ MĂ FAC ATUNCI CÂND ERAM MIC(Ă)?
    Cred că nu… doctor în leadership?! 🙂

    Comment by Mihnea Georgescu — January 20, 2008 @ 12:52 pm

  17. Maria, frumos explicat.
    Integritatea se citeşte în lumina ochilor, indiferent ce mască adoptăm pentru a ne prezenta altora. Se spune că oricît de versaţi am fi, gesturile, mimica, ne trădează adevărata esenţă.
    Şi să nu uităm n-am fost educaţi să fim naturali, decît cu cei pe care-i considerăm prieteni adevăraţi.
    Dacă am grreşit în evaluarea prieteniei, atunci … avem o adîncă dezamăgire

    Comment by George Gross — January 20, 2008 @ 1:29 pm

  18. @Mihnea,

    multumesc pentru leapsa. Promit sa scriu adevarul-adevarat!

    Comment by Maria Barbu — January 20, 2008 @ 4:35 pm

  19. @George,

    cat de minunat de dulce si naiv poti sa fii!
    Cred ca, din pacate, histrionii politici si chiar shmekerii pe care-i intalnim in viata personala stiu si pot sa isi modifice pana si expresia ochilor, ori mimica fetei!
    Imi pare rau ca iti spun asta, dar chiar asa este.

    Comment by Maria Barbu — January 20, 2008 @ 4:38 pm

  20. @Corina,

    si eu sunt convinsa ca nu e intamplatoare aceasta regasire.
    Poate ca ar trebui sa luam in serios acest semn al destinului si sa ne conjugam energiile, pentru ca am putea muta si muntii!

    Comment by Maria Barbu — January 20, 2008 @ 4:40 pm

  21. Hop şi eu aici, în clubul doamnelor distinse! Corina, Maria, dacă aţi vedea ce copilăroasă şi prostuţă pot să fiu… Şi chiar aşa mă şi port, de-aia nu mă ia nimeni în seamă. Glumesc. Sunt exact ce spun. Niciodată nu mi-am ascuns viaţa, ea a fost o carte deschisă, cine a fost curios a citit. Pentru că adevăratul meu suflet e atât de simplu de descifrat încât consider că nu e nici un pericol să-mi las viaţa la vedere.
    Mă bucur sincer că o să am şansa să vorbim, să ne măsuram.
    Corina, da, poate femeile n-au instinct de conservare pentru că îl au pe cel al perpetuării care e mult mai puternic, dar femeile au instinctul acela fin, au intuiţie. Ceea ce bărbaţii nu au. Nu sunt feministă deloc, cred că trebuie să reuşim să gasim armonia.

    Comment by Gabriela Savitsky — January 20, 2008 @ 6:49 pm

  22. @Gabriela,

    pentru mine, combinatia asta de femeie-copil se pastreaza foarte vie si iti marturiesc ca ma fereste de a ma plictisi de mine insami, pt ca altfel as fi poate tentata sa fiu prea “impoertanta”! Plus ca ma ajuta sa fiu mereu vesela si relaxata!
    Abia astept sa te vad, sa vorbim, poate chiar prostioare, dar nu conteaza.

    P.S. Eu sunt cam feminista, dar nu le spun si “lor” asta! Cred totusi in echilibrul lumii si mai cred ca inteligenta nu are sex. Ea este rara oricum, asa incat merita pretuita!

    Comment by Maria Barbu — January 20, 2008 @ 7:27 pm

  23. Scriam mai demult, în unul dintre numeroasele caieţele de notiţe, că ne obişnuim atât de mult să purtăm o mască încât atunci când o dăm jos faţa noastră ia forma măştii. În liceu eram coleg cu două gemene identice. Era foarte greu să le deosebeşti, mai ales că în acea vreme uniforma era obligatorie. Apoi una dintre ele şi-a pus ochelari. După doi ani faţa ei s-a schimbat radical, a început să ia o formă de femeie timida, vulnerabilă, delicată, ca o plantă crescută la întuneric, în timp ce sora ei continua să fie puternică şi mai severă în exprimare. Nu mai vorbesc că la căsniciile lungi soţia şi soţul încep să semene, câinele începe să semene cu stăpânul, capitalismul începe să semene cu comunismul. La fel şi masca…

    Comment by Bibliotecaru — January 20, 2008 @ 8:55 pm

  24. @Bibliotecaru,

    esti mortal, zau!
    “Capitalismul incepe sa semene cu comunismul”! Da, daca e “capitalism de cumetrie”, cum spunea presedintele Iliescu, sau, si mai mult, daca e capitalism de mafie, cum e acum de cand cu PD-L, PNL, si alte L-uri!

    P.S. Toti din familia mea, de la bunici incoace, au fost liberali, dar eu cred mai mult intr-o formula de tipul social-democrat de nuanta liberala! Nu e o contradictie, stii partidul laburist-scialist care l-a promovat pe Blair!

    Comment by Maria Barbu — January 20, 2008 @ 9:01 pm

  25. multi dintre noi afiseaza cu totul si cu totul alta fata,una creata de noi pentru a parea…. sa zicem perfecti.ar fi bine ca macar un sfert din ce ati spus dvs sa fie recunoscut de ceilalti insa noi preferam sa ne creem singuri o imagine poate din cauza faptului k ne simtim cu mai multe defecte sau cu o frica, ca nu vom fi acceptati asa cum suntem noi cu adevarat.

    Comment by luiza — February 28, 2008 @ 11:53 am

  26. @luiza,

    oare ce castigam ascunzandu-ne mereu? Cei care fac asta castiga pentru moment poate, dar eu cred ca de fapt pierd ocazia de a trai cu adevarat!

    Comment by Maria Barbu — February 28, 2008 @ 5:24 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: