MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

January 7, 2008

PARABOLA – "Miracolul apei"

Filed under: Ideal,Literatura,Naratiune — Maria Barbu @ 8:00 pm

Nici nu-şi mai aducea aminte de când nu mai băuse nici o gură de apă de izvor. La ei în ţinut, apa fusese otrăvită de ploile acide şi era prohibit să bei apă curentă. Populaţia era obligată să bea apă îmbuteliată, adusă de departe cu maşini speciale, ca să nu existe riscul ca cine ştie ce localnic pus pe căpătuială să fie cumva tentat să facă bani îmbuteliind apa lor rea, punând în primejdie viaţa altora!

Albert era vice-rege al regiunii, în fapt o colonie rămasă în această formulă administrativă printr-un fel de farsă a istoriei, când ţara-mamă nu şi-a mai adus aminte să o elibereze. Moştenise acest titlu de la tatăl său, care murise de o formă dubioasă de cancer, mai degrabă un fel de SIDA, care îl terminase repede. Consiliul elector îl pregătise din vreme pe Albert, care era doar un adolescent subţirel, urât şi ochelarist, suferind de o timiditate bolnăvicioasă. Mai zâmbeşte încă şi acum, când îşi aduce aminte cum era la acea epocă.

Din înălţimea celor aproape 50 de ani, Albert îşi permite să fie generos cu defectele celorlalţi, dar nu cu ale lui însuşi. A ştiut să lupte cu timiditatea sa, cu preferinţa pentru alcool, cu slăbiciunea pentru femei uşoare. Şi a reuşit de fiecare dată să ucidă demonul din sine, convins fiind că un mare lider, aşa cum visase întotdeauna să devină el însuşi, nu-şi poate permite asemenea slăbiciuni, care să-i submineze personalitatea şi să-i maculeze caracterul. Albert este un bărbat bine acum. Maturitatea îi prieşte. Căsătorit cu cea mai bogată fată din ţinut, i-a făcut acesteia trei copii, ca in poveşti.

S-a străduit mereu să împlinească un fel de scenariu ideal, pe care l-a simţit lucrând în sine, mai presus chiar de propriile lui dorinţe. În această dimineaţă de mai, după aproape doi ani de la ploile acide care au otrăvit apele, Albert îl chemă la el pe primul-ministru.

Acesta sosi şi aştepta, cu o atitudine de oarecare condescendenţă.

Da, sire! Vă stau la dispoziţie!

Bine ai venit, Ernst! Am nevoie de tine să găsim împreună o ieşire din această situaţie cu apa. O situaţie care a devenit explozivă, chiar dacă pare un paradox să mă exprim astfel. Am auzit că sunt foarte multe familii care nu fac faţă acestor cheltuieli, impuse de cumpărarea apei. Ce crezi că este de făcut?

Dar, Sire, guvernul a alocat sume uriaşe, tocmai pentru a uşura situaţia familiilor cu venituri modeste.

Pentru Dumnezeu, Ernst! Tu nu vezi în ce situaţie am ajuns? Să îi coste pe oameni apa de băut mai mult decât hrana sau îmbrăcămintea! Trebuie să găsim o soluţie, pentru că oamenii vor prefera să bea apă din izvoarele infectate! Gândeşte-te ce s-ar întâmpla atunci! Toată comunitatea internaţională ne va sări în cap, asta după ce propria noastră conştiinţă ne va sili să ne punem viaţa la dispoziţia oamenilor, indiferent ce ar hotărî aceştia să ne facă!

Sire, exageraţi! Iertaţi-mă că îndrăznesc să vă spun asta! Eu am primit rezultatele ultimelor statistici, şi mi se pare că situaţia este încă sub control.

Încă, Ernst! Dar gândeşte-te că intrăm în vară şi căldurile mari îi vor face pe oameni să vrea să bea tot mai multă apă, şi ce se va întâmpla atunci când nu-şi vor mai putea permite să plătească acest lichid care le întreţine viaţa?

Nu ştiu, Sire!

Ăsta nu este un răspuns, Ernst! Dă-le oamenilor apa gratis în timpul lunilor de vară, altfel vor muri pe capete!

Dar, Sire, dacă le dăm apa gratis vara vor dori să primească şi în restul anului apa gratis, ceea ce ar dezechilibra bugetul de o manieră ireversibilă, înţelegeţi?

Înţeleg, dar nu vreau să moară oameni. De viaţa lor depinde şi viaţa noastră, Ernst, a ta şi a mea, sau tu refuzi să vezi această relaţie directă?

Mărturisesc, Sire, că eu nu văd atât de tranşant realitatea!

Da! Pentru că tu te ascunzi după un mandat care se va termina oricum în curând, în timp ce eu nu mă pot ascunde. Mandatul meu e pe viaţă, Ernst!

Dar, Sire….

Nici un dar, Ernst! Faci cum spun eu, sau demisionezi . Este destul de clar?

Da, Sire. Este!

Primul Ministru ieşi de la vice-rege fără să ştie exact ce are de făcut. După o şedinţă furtunoasă de guvern, organizată în aceeaşi zi, primul ministru a dat apă gratis oamenilor….

Vara trecu greu. Căldurile mari, peste medie, făceau deja victime. Apa dată de guvern nu ajungea nici pe departe. Erau cantităţi insuficiente, iar oamenii sufereau. Mulţi bătrâni şi copii au fost victime. Vice-regele era disperat. Se decise să cheme vraci şi preoţi să le descânte apele. Procesiuni impresionante se făceau zilnic pentru curăţarea izvoarelor. Oamenii de ştiinţă făceau şi ei eforturi să găseacă o modalitate eficientă pentru purificarea apei. Totul părea însă zadarnic, de parcă un greu blestem apăsa peste această regiune.

Vice-regele căzu într-o cumplită depresie. Se simţea vinovat şi nu mai ştia ce să facă. Atunci, îi veni o idee. O chemă la el pe fetiţa oarbă, despre care auzise că ar avea puteri tămăduitoare ieşite din comun. O puse în faţa unui ulcior, plin cu apă otrăvită scoasă din izvor.

Îngeraşule! – îi spuse cu voce dulce vice-regele. Fă ce crezi tu că e mai bine şi curăţă apa asta, şi odată cu ea şi izvorul, şi toate apele de la noi. Salvează oamenii de la moarte, puiule binecuvântat!

Nu mai plânge! – spuse fetiţa oarbă. Nu mai plânge, pentru că uite, eu pun mâna peste apă şi apa se face bună şi vindecătoare. Şi pun mâna peste sufletul tău şi îl umplu de speranţă şi de încredere. Eşti un om bun şi un conducător devotat. Fie ca apa aceasta să îţi vindece şi ţie rănile sufletului! Dă, Doamne!

Cu aceste cuvinte, micuţa împlini un ritual ştiut numai de ea. Apoi, spre stupoarea vice-regelui şi a tuturor celor prezenţi, fetiţa ridică ulciorul cu apă la gură şi bău cu sete. Se şterse cu mâneca bluzei albe de in şi se ridică senină.

E gata! Apa e bună! Fiţi binecuvântaţi!

Fetiţa ieşi din încăpere. Nimeni nu îndrăznea să rupă tăcerea. Atunci, vice-regele apucă ulciorul şi, după o scurtă ezitare, bău şi el apă, lung şi cu sete. Toţi se uitau sideraţi la monarhul acesta, care îşi risca viaţa. Văzură însă că ochii vice-regelui se umplură de o lumină supranaturală.

S-a împlinit un miracol! Apa e bună! Puteţi bea din ea, oameni buni!

Toţi se repeziră să bea, cu o convingere aproape mistică. Simţeau că se produsese într-adevăr un miracol, nu numai în celulele apei, ci şi în sufletele lor. Părea că se terminase o vrajă urâtă, că se risipise un blestem. Erau fericiţi că vor putea trăi de acum încolo fără teamă.

Miracolul apei lucra în ei, aşa cum în fiecare dintre noi lucrează marele miracol al vieţii.

Advertisements

12 Comments »

  1. frumos.
    inteleg ca puritatea unui singur om poate curati pe multi altii…acum mai trebuie ca ceilalti sa doreasca asta.

    Comment by mda — January 7, 2008 @ 8:20 pm

  2. @mda,

    sigur ca poate, dar numai prin mracol. Adica acea puritate trebuie sa fie foarte aproape de desavarsire, de perfectiunea cea mai adevarata… Si, desigur, asa cum spui si tu, trebuie sa vrea si ceilalti si sa creada ca e posibil acest miracol.

    Comment by Maria Barbu — January 7, 2008 @ 8:44 pm

  3. Sa doreasca si sa creada in miracole, pentru ca uneori daca nu e credinta, nu se poate face nimic. 😀
    Cand e lansarea volumului de parabole ?

    Comment by Dana — January 8, 2008 @ 9:20 pm

  4. @Maria: nici macar nu mi-am dat seama ca am spus acelasi lucru ca si tine. Dar asta e bine. Sunt printre aia care cred. 😆

    Comment by Dana — January 8, 2008 @ 9:21 pm

  5. @Dana,

    e foarte importanta credinta in tot ce faci!

    Volumul de parabole il las pe primavara.

    Comment by Maria Barbu — January 8, 2008 @ 9:38 pm

  6. @Dana,

    nu te speria. Adevarurile, cu cat sunt spuse mai des, cu atat se coaguleaza mai puternic in realitate.

    Comment by Maria Barbu — January 8, 2008 @ 9:39 pm

  7. @
    Dana

    Les mots de vérité manquent souvent d’élégance.
    Les paroles élégantes sont rarement vérités.

    Lao-Tseu

    Comment by Stefan RADOVEANU — January 8, 2008 @ 10:16 pm

  8. “Le véritable progrès démocratique n’est pas d’abaisser l’élite au niveau de la foule,
    mais d’élever la foule vers l’élite”.

    Gustave Le BON

    Cine este vinovatul principal în Romania ?

    Comment by Stefan RADOVEANU — January 8, 2008 @ 10:28 pm

  9. @St. Radoveanu,

    cata dreptate are bietul Le Bon!

    Exact asta imi doresc si eu, sa reusesc sa ridic masa, desi ritmul de progres al masei este mult mai mic decat al elitei si miscarea ascendenta se face in multe decenii ori in secole.

    Vinovatul principal in Romania? Comunismul care se perpetueaza si ca sistem si ca politicieni, oricat de democrati s-ar da acestia! Plus populismul iefin.

    Comment by Maria Barbu — January 8, 2008 @ 11:09 pm

  10. @Dle Radoveanu,

    Dana stie bine engleza si mai putina franceza, asa ca ma tenteaza sa va raspund eu la aceste intelepte cuvinte.
    Adevarurile, asemenea femeilor foarte frumoase, nu au nevoie de cosmetizari. Eleganta unor formulari nu este garantia adevarului acestora, tot astfel cum aparenta lor sinceritate nu inseamna ca au si un continut adevarat.

    E trist, dar din pacate asa aruncam noi, oamenii, in lume, mai mult cvinte frumoase (ori demagogice) decat adevaruri!

    Comment by Maria Barbu — January 9, 2008 @ 12:20 am

  11. Esti o fetita cu har in ale scrisului !Poate citeste si parintele din ajunul Bobotezei si te va chema sa predici in biserica .

    Comment by omul — January 9, 2008 @ 2:23 pm

  12. @omul

    tu stii, Nicu, ce mult mi-as fi dorit sa fac teologia? Dar n-a fost sa fie, pt ca se pare ca alta este chemarea mea, dar tot spirituala este.

    Comment by Maria Barbu — January 9, 2008 @ 7:09 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: