MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

January 6, 2008

EU SI PREOTUL- cearta despre vesnicie

Filed under: Ideal,Lumea de azi,Sa facem lumea mai frumoasa si mai buna — Maria Barbu @ 2:02 am

A venit la usa noastra preotul. Cica de Boboteaza, dar a luat-o la drum cu trei zile inainte, ca avea mare nevoie de bani, cel putin asa cred eu. Ma enerveaza oricum popii, mai ales cei ortodocsi, care umbla cu sutanele alea peste tot, de sperie copiii! Ei bine, preotul nu avea se pare altceva mai bun de facut decat sa ma provoace la o discutie despre vesnicie, si cred ca a indraznit sa faca asta pentru ca nu stia cu cine are de-a face! Eu sunt foarte agresiva atunci cand trebuie sa imi apar opiniile, expresiva, dar agresiva totusi!

Si-am intrat in bietul popa “ca-n branza”! Omul vorbea in texte de-alea invatate la scoala teologica si neschimbate de sute de ani, cum ca viata asta este doar un popas si ca vesnicia este scopul… Wow! Am vazut rosu in fata ochilor si m-am repezit in el.

– “De ce crezi, parinte, ca l-a facut Dumnezeu pe om? Vrei sa-ti spun ce cred eu? Dumnezeu l-a facut pe om ca sa se contemple pe Sine, pentru ca numai omul are constiinta si il poate contempla pe Dumnezeu. Deci Dumnezeu se contempla pe Sine in constiinta omului si interesul cel mai arzator al Divinitatii este ca omul insusi sa faca dovada maxima a potentialului sau vital in aceasta existenta, nu in afara ei. Vesnicia e o sintagma stupida si nu inseamna nimic pentru omul contemporan.”

– “Nu-i adevarat”, raspunse popa. “Vesnicia e scopul vietii si fara vesnicie nu putem face nimic. Nu putem nici sa traim fara sa ne gandim la vesnicie si la judecata de pe urma.”

A fost randul meu sa ma rastesc la popa:

– “Ce spui, parinte? Ca scopul nostru este vesnicia mortii? Pai asta este cea mai distructiva si nociva afirmatie pe care am auzit-o in viata mea. Nu, parinte, scopul vietii noastre este implinirea scopurilor noastre constructive, creative, in aceasta lume, in aceasta viata. De ce nu aveti curaj sa va duceti in scoli si sa le spuneti copiilor sa il caute in sufletul lor pe Dumnezeu, sa caute energia divina care ii anima si care le va da puterea sa isi indeplineasca tot ce isi propun in viata, cu conditia ca scopurile lor sa fie pozitive, constructive? De ce nu intelegeti ca viata este totul, ca Dumnezeu insusi este viata? Incep sa cred ca sunteti mai daunatori decat puteam presupune, atat timp cat faceti apologia mortii in loc sa faceti apologia vietii si a fericirii in aceasta existenta.”

Preotul s-a cam speriat, mai ales vazand ca studentul teolog care il insotea parea sa imi soarba de pe buze cuvintele, aprobandu-ma cu ochi stralucitori. Aproape fugind, preotul a iesit pe usa casei mele, probabil regretand ca a intrat. Dar nu imi pasa de el, imi pasa mult mai mult de noi toti si de viata asta a noastra, care are maretie numai daca suntem in stare sa facem din ea o competitie cu noi insine, fructificandu-ne cele mai importante aptitudini, la cel mai inalt nivel. Numai asa vom putea sa ne simtim impliniti si fericiti!

58 Comments »

  1. 🙂
    Şi când te gândeşti că era îndeajuns să te întrebe ce e dincolo de început şi sfârşit… 🙂
    Este simplu să intri în contradicţii logice tocmai pentru că valoarea cognitivă a omului este un domeniu limitat. Noi, cei de azi, suntem semnificativ superiori omului care nu stăpânea noţiunea de câmp (gravitaţional sau, cu atât mai mult, electro-magnetic). Evoluţia gândirii umane ne arată cât de mărunţi suntem în faţa cunoaşterii absolute. Conceptele noastre irefutabile sunt întotdeauna relative la cunoaşterea trecutului, nici un moment la cunoaşterea viitorului. Vorbim deci, în primul rând, de limitarea prezentului. Mai vorbim apoi şi de o apropiere de limită, cunoaşterea umană nu poate fi întinsă la înfinit deoarece este limitată în spaţiu şi timp.
    Veşnicia nu poate fi înţeleasă de către un om muritor, spaţiul infinit dimensional nu poate fi înţeles de un om cu o viaţă 3D. Cum am putea să înţelegem ce este moartea dacă noi nu înţelegem măcar ce este viaţa, cum am putea să înţelegem ce este Dumnezeu când nu ne înţelegem complet nici pe noi înşine?
    “Omul vorbea in texte de-alea invatate la scoala teologica si neschimbate de sute de ani…” Ştii de ce, pentru că, indiferent ceea ce gândeşte el, nu are voie să răspundă altfel. Cel tânăr, ucenicul, era bucuros că poate învăţa şi el replica la întrebare, în “live”. Spunea Adrian Năstase, “nu ai tu întrebări câte răspunsuri am eu”. Ei bine, toate întrebările, adresate de către enoriaşi de-a lungul a sute de ani, şi răspunsul oficial al bisericii la aceste întrebări, sunt atent catalogate tocmai pentru a forma punctul de vedere oficial al bisericii. Rolul preotului este să îndrume pe credincioşi, dar un rol şi mai important este acela de a păstra credinţa nestrămutată, nemodificată. De multe ori un preot nu mai ştie de ce este aşa, dar ştie că aşa trebuie să fie. Poate o gospodină care face ciulama ştie că se pune făina în uleiul cald şi apoi supa, deşi poate nu mai ştie de ce.
    Era o poveste cu o reţetă de friptură la cuptor învăţată din mamă în fiică. Şi fiecare lua un muşchiuleţ de porc, îi tăia capetele şi pe urmă îl prepara cu condimentul secret. La un moment dat, una din fetele din familie, o mezină mai curioasă, se întreabă de ce se taie capetele muşchiuleţului. O întreabă pe mama ei şi răspunsul este “aşa am primit reţeta de la mama”, se merge la bunică, la stră-bunică, la stră-străbunica care a lăsat reţeta. Şi stră-străbunica spune: “Tăiam capetele de la muşchi pentru că tava aceea maro era prea mică”.
    Cam acesta este sensul religiei în spusa bisericii “crede şi nu cerceta”. Un motiv iniţiatic există în toate aceste tradiţii, doar că sensul lor s-a pierdut în cea mai mare parte.
    După cum scriam şi pe blogul meu, tradiţia Bobotezei este ca preotul să sfinţească o parte din bucatele ce vor fi mâncate în ziua Bobotezei, preotul chiar trebuie să guste din fiecare, din cele 12 feluri de mâncare care-şi încep sincretismul cu coliva. Astfel omul este sfinţit şi pe dinafară, şi pe dinăuntru. Faptul că preotul vine cu trei zile înainte, cum a venit şi la mine, este o consecinţă a oraşului. Parohia unei biserici în oraş cuprinde mii de credincioşi, zeci de blocuri. Nu este timp fizic să le faci pe toate într-o zi, chiar dacă mergi cu “zumbai-zumbai bidineaua”. Apoi, tradiţia spune că sfinţirea casei se face de oricâte ori este nevoie, de oricâte ori credinciosul o cere. Dacă vrei mai multe amănunte, citeşte postările în care explic toate acestea. Eu cred ca sunt interesante (altfel nu le postam).

    Comment by Bibliotecaru — January 6, 2008 @ 10:55 am

  2. @
    Marie Barbu

    1. Nu m-ati raspuns la intrebarile mele
    Astept cu nerabdare aceste raspunsuri.

    2. Preotimea

    Il faut avoir une religion et ne pas croire aux prêtres ;
    comme il faut avoir du régime et ne pas croire aux médecins.

    Va las sa credeti ce doriti, ar fi multe de spus.

    On fait toujours semblant de confondre les juges avec la justice,
    comme les prêtres avec Dieu.
    C’est ainsi qu’on habitue les hommes à se défier de la justice et de Dieu.

    Sau generali cu armata
    Manipulare, nu mai departe, Iliescu cu patriarhul cu BOR

    Prêtres : couchent avec leurs bonnes,
    et en ont des enfants qu’ils appellent leurs neveux.

    ………………………………………..

    La politique est le premier des arts et le dernier des métiers.

    Atentie daca va lansati in politica,
    Nastase este la sfârsitul carierei sale politice.
    Un CASTING imediat se impune pentru el.

    Rien ne se fait sans un peu d’enthousiasme.

    Apreciez din nou votre entuziasm
    Este contagios (molipsitor)
    Regret, dar lui Nastase îi lipseste aceasta calitate si vrând nevrând, Traian BASESCU se bucura de aceasta.

    Dieu n’a créé les femmes que pour apprivoiser les hommes.

    Va las sa va spuneti DUHUL

    Les filles quand ça dit “je t’aime”,
    C’est comme un second baptême,
    Ça leur donne un coeur tout neuf,
    Comme au sortir de son oeuf.

    Cred ca va reamintiti, daca nu…

    Les noms de baptêmes sont faits pour être dits par ceux qui nous aiment,
    et pour être inconnus à ceux qui n’aiment pas.

    Marie

    Comme les vendanges, les amours tardives sont les plus délicieuses.

    Se întâmpla foarte des, este la moda.

    Cu respect,

    Stefan RADOVEANU

    Comment by Stefan RADOVEANU — January 6, 2008 @ 12:27 pm

  3. Pentru Dumnezeu, domnule Radoveanu, e posibil sa faceti un post ca lumea, la subiect, fara sa ii mai strecurati pe Traian Basescu, Ion Iliescu si pe Adrian Nastase printre randuri ? Zau asa. Si alegeti-va o limba in care sa scrieti, totusi, e putin stresant sa va vad comentariile de genul acestuia, care nu prea au vreo legatura cu ceea ce a scris Maria.

    Maria, sunt convinsa ca popa nu se astepta la chestia asta. Si ai dreptate in tot ce spui. Sperie copiii. Bine ca nu avem specimene de genul la catedra, la scoala, atunci chiar … 😐 O fi invatat ceva si popa asta acuma.

    Comment by Dana — January 6, 2008 @ 12:55 pm

  4. @Maria Barbu
    Religia cam bate în retragere în toate ţările. Păcat că românii rămân încă tributari unor mentalităţi învechite… Dar am mare încredere în tineretul acestei Ţări, că va învăţa să lupte pentru o viaţă mai bună.

    Comment by Mihnea Georgescu — January 6, 2008 @ 12:58 pm

  5. ma mananca degetele de cateva zile sa ma iau un pic de popii astia si de credinta la care instiga ei. biserica a devenit o afacere, si una profitabila chiar, iar colindele s-au transformat in cersetorie. dumnezeul despre care se spune ca l-a facut pe om si toate lucrurile cu care omul interactioneaza ar trebui sa se simta un pic stanjenit. sa-i fie rusine cu creaturile pe care le pus sa stapaneasca pamantul. … dar am sa ma scarpin si am sa trantesc si io cateva rautati la adresa preafericitilor popi ingrasati din lacomie..

    Comment by blur — January 6, 2008 @ 2:57 pm

  6. @Bibliotecaru

    multumesc pentru ce ai scris. Esti mai rabdator si mai cum-se-cade decat mine, te admir pentru asta. Sper sa ajung si eu cu-minte candva!

    Comment by Maria Barbu — January 6, 2008 @ 3:02 pm

  7. Imi place postul asta! 😀 Ma enerveaza foarte tare textele preotilor. In loc sa vorbeasca in mod inteligent despre Dumnezeu, sa deschida apetitul pentru cunoasterea religiei, nu fac decat sa inhibe toate pornirile tinerilor. Deja nu mai traim intr-o epoca in care sa urmezi orbeste ce ti se spune. Ai dreptate, chiar si hainele pe care le poarta, acele sutane ridicole, nu fac decat sa confirme aceasta limitare, aceasta incapacitate de a iesi din textele invatate la scoala.
    @Bibliotecaru: f misto comentariu.

    Comment by cupcake — January 6, 2008 @ 3:03 pm

  8. @St.Radoveanu,

    sunteti incorigibil. Fiti un pic mai relaxat, pentru ca liderii nostri, in marea lor majoritate, nu stiu ori nu pot sa primeasca nici un fel de consilii. Si as zice ca Traian BAsescu cel mai putin….

    Comment by Maria Barbu — January 6, 2008 @ 3:03 pm

  9. @Dana,

    ma bucur ca imi dai dreptate. Preotii fac de multe ori deservicii religiei si chiar credintei insasi.

    P.S. Dl. Radoveanu are cred ceva important de spus, dar nu gaseste intotdeauna momentul potrivit!

    Comment by Maria Barbu — January 6, 2008 @ 3:05 pm

  10. @Mihnea,

    eu nu cred ca suntem tributari religiei, ci am convingerea ca sub masca religiei se ascunde de multe oriu fuga de credinta adevarata in Dumnezeu.

    Comment by Maria Barbu — January 6, 2008 @ 3:07 pm

  11. @blur

    Catalin, scrie si tu daca simti ca ai de spus ceva in legatura cu asta, este f important sa exprimam cat mai coerent ceea ce credem, pentru ca salvarea noastra, a tuturor, este intoarcerea la o credinta adevarata, semnificativa, profunda.

    Comment by Maria Barbu — January 6, 2008 @ 3:09 pm

  12. @cupcake,

    rolul preotilor este, dupa parerea mea, acela de a ne sustine in cautarea lui Dumnezeu, in descoperirea Divinului in noi insine. Ei ar trebui sa fie aceia care sa dea tinerilor, dar si celor maturi, speranta si incredere in capacitatea lor de a-si implini destinul la cel mai inalt nivel al potentialului personal, pentru ca suntem cu totii pertatori de lumina divina. Ori, din pacate, asa cum continua sa fie preotii nostri, ei perpetueaza intunericul, nu dezvaluie lumina!

    Comment by Maria Barbu — January 6, 2008 @ 3:13 pm

  13. Domnule Radoveanu, dumneavoastră aveţi o mare problemă.
    Viaţa dumneavoastră este atât de lipsită de ingrediente ce ţin de respectul şi aprecierea de sine, încât v-aţi îndreptat refulările către Adrian Năstase…
    Este o psihoză ce se poate vindeca, să ştiţi. Asta doar dacă aveţi curajul de a apela la un medic specialist.

    Comment by DeMaio — January 6, 2008 @ 3:23 pm

  14. @
    13

    Nu sunt refulari, simple consatatri pentru a se remedia.
    Adrian NASTASE nu este o ciuma, dece persista in eroare ?

    Cetateanul Român a fost si este momit cu sume de momire ca sa taca, cetateanul nostru trebuie sa fie mai pretentios.
    Va rog sa fiti mai pretentioas (a) cu Dvs. sunteti foarte umiliti, chiar daca faceti parte dintr-un grup mai ezat.

    Pentru moment, se detaseaza Traian BASESCU, ce va deranjeaza ?
    Este bine ?

    Comment by Stefan RADOVEANU — January 6, 2008 @ 3:37 pm

  15. @Dl. Radoveanu,

    va rog, stiti ca nu agreez aceasta idolatrizare a bietului Basescu.
    Va rog, nu mai faceti asta, pt ca nici macar nu merita, nici ca persoana, nici ca lider. De ce sa ne amagim aiurea?
    E nevoie urgenta de alt presedinte, pentru numele lui Dumnezeu!

    Comment by Maria Barbu — January 6, 2008 @ 3:46 pm

  16. @
    15

    Aveti alternativa, haideti s-o lucram

    Comment by Stefan RADOVEANU — January 6, 2008 @ 3:50 pm

  17. @St. Radoveanu,

    promit sa ma gandesc serios la asta!

    Comment by Maria Barbu — January 6, 2008 @ 4:11 pm

  18. :)) Good. Si-o merita. Sincera sa fiu eu nu le dau drumul astora la usa mea. Ma enerveaza cumplit. E clar ca vin pentru bani, ca doar nu le e drag de mine. Nu? Bine ai facut.

    Comment by Oana — January 6, 2008 @ 5:44 pm

  19. @Oana,

    nici macar nu am vrut sa fiu rea cu bietul popa, dar mi se pare anacronic, absurd si chiar periculos ceea ce spune. Suntem altfel azi, nu mai semanam cu cei de acum o suta de ani, ori ei nu vor sa priceapa asta.

    Comment by Maria Barbu — January 6, 2008 @ 6:12 pm

  20. maria barbu vezi ca granita dintre exaltarea resurselor individuale si trufie este foarte subtire.

    Comment by nezt — January 7, 2008 @ 9:54 am

  21. exista mai multe cauze pentru criticarea popii…una dintre ele este comunistomania…tot din cauza asta stergi ce nu-ti convine iubitoareo a tuturor celor ce locuiesc aceasta viata si nu alta.

    Comment by nezt — January 7, 2008 @ 10:12 am

  22. totusi.. pe undeva esti pe aceeasi unda cu popa, si n+ai vrut sa observi asta

    popa: “Nu putem nici sa traim fara sa ne gandim la vesnicie si la judecata de pe urma.”
    tu: “..cu conditia ca scopurile lor sa fie pozitive, constructive”

    plus ca intr-adevar viata e numai o etapa.. cred si io

    Comment by aprozarnet — January 7, 2008 @ 11:16 am

  23. @aprozarnet,

    sigur ca am si aceasta dimensiune, religioasa, nu m-am ferit niciodata sa recunosc asta. Dar ceea ce nu imi place este incurajarea pasivitatii oamenilor, pe care Biserica ii invita sa vada viata vesnica si nu incurajarea dinamismului lor si a implinirii unui destin activ. Vresnicia ramane tot acolo, si pentru preot si pentru mine, numai ca eu doresc sa ma raportez altfel la ea!

    Comment by Maria Barbu — January 7, 2008 @ 7:01 pm

  24. @nezt

    1. ai dreptate, granita dintre exaltarea individualitatii si trufie este f subtire, dar artistilor cred ca li se iarta acest pacat! Cel putin asa sper.
    2. nu am fost comunista niciodata, asa incat nu asta e problema. Daca mi-ai cunoaste scrierile, ai sti ca am multe studii pe teme de spiritlitate crestina si chiar am fost tentata de un masterat in teologie.

    Comment by Maria Barbu — January 7, 2008 @ 7:05 pm

  25. Mulţi ani Ioanelor şi Ionilor!

    Comment by Bibliotecaru — January 7, 2008 @ 8:00 pm

  26. te rog sa ma ierti dar stii cum este:gindirea stereotipa iti menajeaza neuronii dar te supune greselii.

    Comment by nezt — January 8, 2008 @ 12:23 am

  27. @nezt,

    esti binevenit aici! Imi place ca te arati de fapt generos, ma topesc reactiile astea.

    P.S. Nici nu stiu daca ma adresez unui barbat, dar te simt ca fiind masculin. Barbatii stiu sa ceara iertare, si, uneori, eu! (Ceea ce am afirmat anterior poate fi o capcana a gandirii stereotipe!)

    Comment by Maria Barbu — January 8, 2008 @ 12:36 am

  28. de fapt,m-ai facut sa ma intreb daca mai exista ceva nestereotipic,daca in aceasta globala interdependenta mai e loc si de vreun “lucru spiritual” nedeterminat…nu ca nu ar exista o stereotipie a puritatii,de pilda,insa eu cred ca si cel mai sensibil si instantaneu gest care ne inconjoara este prea vechi ca sa nu fi intrat deja in vreo “schema”…in rest afla despre mine ca sint intr-adevar barbat…si cu asta nu vreau sa accesez nici un fel de stereotipie de a ne cunoaste mai mult decit atit.

    Comment by nezt — January 8, 2008 @ 2:48 am

  29. n-am zis ca trebuie sa ai dimensiune religioasa.. eu de ex, nu cred ca o am; am cum ai zis tu, legatura directa cu Dumnezeu.. pornind din interiorul nostru..

    ziceam doar ca pe langa faptu ca de la un pct popa si crezu lui o ia pe o directie poate arida, nu te-ai contrazis total cu el in ce ai spus(chiar dc in esenta.. prin modu de abordare, poate da).

    am observat doar obiectiv nuanta, si anume: nu te-ai contrazis complet cu popa:).. ci doar pe o parte a problemei (chiar dc era ea una f imp)

    Comment by aprozarnet — January 8, 2008 @ 8:07 am

  30. ps: am mai dat linku asta pe cateva bloguri; chiar deunazi l-am mai dat pe unul;
    nu stiu insa dc l-am mai dat si aici; oricum, asta e(are legatura) :

    http://aprozarnet.wordpress.com/2007/03/08/obisnuitele-intrebaride-zei-si-de-noi/

    Comment by aprozarnet — January 8, 2008 @ 8:11 am

  31. Ideea este ca nu putem judeca un simplu reprezentat, indiferent ca este preot, parlamentar sau mai stiu eu ce. Saracul om isi face datoria fara sa se intrebe prea multe, putini sunt cei care se implica si le pasa cu adevarat de ceea ce se intampla in lume.

    Diferentele sunt atat de mari (intre ceea ce cred preotii si ce crede/cum vede lumea lucrurile) incat s-a ajuns la o rigiditate mult prea mare, o lipsa de feedback si un sir de intrebari care doboara, dezarmeaza.

    Ca preot, trebuie sa tii piept nu numai unuia ci tuturor, mai ales daca o faci fara sa ai aplecare spre asta si vezi de acolo doar o sursa de venit.

    Comment by anaayana — January 8, 2008 @ 10:27 am

  32. @nezt,

    si eu am acest sentiment si chiar si convingerea ca fiinta noastra, existenta noastra si chiar universul insusi se inscriu in niste scheme ori patternuri fundamentale. Asta nu inseamna ca trairea noastra nu are unicitatea si valoarea ei, ori expresia a ceea ce traim nu poate fi originala. Numai ca originalitatea in sine, fara trimitere la substanta trairii, nu are valoare! Asta e marea dilema a artistului, de exemplu.

    P.S.Cat despre ultima ta formulare, iti dai seama ca pt mine sunt interesante personalitatile nu persoanele, in sensul ca ma simt mai impresionata de personalitatea cuiva decat de persoana acestuia.

    Comment by Maria Barbu — January 8, 2008 @ 3:55 pm

  33. @aprozarnet,

    sunt absolut de acord ca “cearta” mea cu preotul nu m-a situat nici o clipa in afara sferei in care se afla si acesta. Nici nu am intentionat asta.
    Multumesc pentru link, ti-am raspuns pe blogul tau despre faptul ca eu insami concep Dumnezeirea ca fiind Energie!

    Comment by Maria Barbu — January 8, 2008 @ 3:57 pm

  34. @anaayana,

    nu aveam nimic cu bietul preot ca persoana, Doamne fereste! Problema in sine e cea care ma fascineaza , iar nemultumirea mea deriva din atitudinea Bisericii ortodoxe romane, nu a unui simplu reprezentant al ei!

    Comment by Maria Barbu — January 8, 2008 @ 3:59 pm

  35. pe mine nu aptitudinea artistului de a ajunge la originalitate si la substanta trairii ma ingrijoreaza ci “neortodoxia” mijloacelor sale: stiluri,analize,speculatii,simulari etc…indraznesc chiar sa spun ca odata cu primul “succes” artistul pierde sansa atingerii naturale a trairii despre care vorbesti…asa ca iarta-ma,dar eu cred ca rolul artei are o conotatie majoritar stiintifica si de-abia apoi spirituala.

    Comment by nezt — January 9, 2008 @ 12:43 am

  36. @nezt,

    nuuuuuuuuuuuuu. Iti promit ca o sa postez special pentru tine un articol dedicat artei intr-una din zilele viitoare. Nu pot sa te las sa persisti in eroare, pt ca sunt poeta cu adevarat si-ti pot aduce marturia mea. Arta e o forma de asceza, e o cale spre Dumnezeu! Te rog sa ma crezi.

    Comment by Maria Barbu — January 9, 2008 @ 12:53 am

  37. Maria Barbu “daca lumea ar fi inteligibila arta nu ar exista”…asa ca arta doar o forma de consolare,e adevarat sublima dar neimperioasa.

    Comment by nezt — January 9, 2008 @ 1:08 am

  38. o ratare miraculoasa,dar ratare.

    Comment by nezt — January 9, 2008 @ 1:12 am

  39. @nezt,

    te rog, te rog nu ma intrista, pentru ca eu cred ca arta e la fel ca si sfintenia. Nu e utila, dar innobileaza fiinta umana si ii reveleaza Divinitatea dinlauntru.

    Comment by Maria Barbu — January 9, 2008 @ 1:16 am

  40. crezi ca un poem are o penetrare “mistica” mai profunda decit rugaciunea simpla a unei batrine? si daca DA in ce sens?

    Comment by nezt — January 9, 2008 @ 1:20 am

  41. @nezt,

    mai asteapta o zi-doua si iti voi dedica un raspuns amplu. Te imbratisez cu prietenie, Maria.

    Comment by Maria Barbu — January 9, 2008 @ 1:29 am

  42. @nezt,

    nu am uitat de promisiune, dar te rog sa mai astepti un pic.
    Oricum, sa mai treci pe aici pe blog si sa ma tragi de maneca sa imi aduc aminte!

    Comment by Maria Barbu — January 12, 2008 @ 1:27 am

  43. Ah, ce de energie “pozitiva” si siguranta de sine, o confruntare deschisa:
    – in coltul din stinga avem tinara Maria B. premianta, frumoasa, inteligenta, populara, citica in filozofi contemporani, artista, etc
    – in coltul din dreapta, preotul cartierului, batrin prafuit si sunind ca o moara stricata, si ne-tinind piept provocarilor inteligentei, desi ucenicul plin de intrebari e cucerit.

    Sacrul si profanul.

    Rezultatul meciului insa e evident:
    – Maria a cucerit ucenicul si alungat pe preot, a post-at in cyberspace o povestire care a primit 43 de comentarii si care a intarit-o in convingenrile ei si in dragostea de sine
    – Preotul “si-a scuturat sandalele” si a spus o rugaciune frumoasa pentru Maria si poate a avut si o lacrima in ochi, si a continuat sa colinde celelate 2000 de apartamente din cartier cu alti tineri la fel de “scoliti” si frumosi si inteligenti. Care or sa-i dea cu tifla si or sa-l ridulizeze la fel nu pentru ce e el ca individ, cu zecile de mii de spovedanii si botezuri si inmormintari si nunti si euharistii si cintece liturgice (invechite de sute de ani).
    Nu, nu preotul e ridiculizat, ci tagma lui si invatatura lui, deci cel pe care il anunta.

    Eu nu stiu cine a cistigat meciul Marie, si care a fost cistigul. Banuesc insa ca, daca la usa iti suna un salesman sa-ti vinda o razatoare super-razatoare, sau o masina de spalat, sau un vibrator, sau sa-ti ceara adeziune la partidul nu stiu care, nu te zbirleai asa de tare.

    Hafiz are o poezie cam asa (imi cer iertare ca n-am link si nici cartea la indemina ca mutilez traducerea):

    Dumnezeu ne vorbeste
    atit de des
    prin toate lucrurile create

    De ce sa nu fim politicosi
    Sa Il ascultam?

    Comment by Mihai — January 16, 2008 @ 3:03 am

  44. @Mihai,

    esti un pic rautacios si nedrept cu mine. Da, sunt orgolioasa si mandra, e adevarat. Dar nu din acest impuls am deschis discutia cu preotul, ci in numele dreptului nostru, al celor de azi, la credinta fara intercesor, la viata traita plenar, fara amenintarea de a fi “taiati” din lista vesniciei!
    Cred totusi ca m-ai inteles f bine si ca te-ai jucat frumos cu mine, poeta, daruindu-mi niste versuri minunate, pentru care iti multumesc.

    Comment by Maria Barbu — January 16, 2008 @ 1:30 pm

  45. Doamne ajuta!
    In timp ce cautam un referat pe internet,ma-u surprins cuvintele doamnei Maria Barbu cu referire la primirea Preotului cu Botezul.
    Vreau sa spun doar atat,ca nu aveti dreptate abolut deloc in ceea ce priveste ierarhia bisericeasca si a asa zisului viitor fara de Dumnezeu!
    Ma contactati pe messenger:clau_18_777

    Comment by Claudiu — January 16, 2008 @ 9:30 pm

  46. @Claudiu,

    dar eu nu cred intr-un viitor fara Dumnezeu, pt ca simt, stiu ca nu se poate, ca ar insemna sa ne anulam pe noi insine.
    Un viitir chiar fara Biserica, desi dezordonat si aleatoriu, e totusi posibil, dar nu fara Dumnezeu.
    De unde ai scos chestia asta?

    Comment by Maria Barbu — January 16, 2008 @ 10:16 pm

  47. Daca dam insa sonorul pe “mute” si revedem faza in slow-motion, vedem ca tie ti-a batut la usa un batrin in haine negre ponosite, asa cum a tot batut de sute de ani la toti stamosii tai. Tu l-ai pimit in casa si el a facut ce trebuia sa faca. Apoi insa se vede ceva argumentatie, gesticulare si preotul iese grabit si intristat din casa. Tu ai inima plina de multumire si fugi la computer sa share asta cu prietenii tai virtuali.

    Vezi, daca ne-am putea uita la toate “episoadele bobotezei” ale parintilor, bunicilor, si celorlalti stramosi ai tai, anul asta tu ai schimbat fundamental seria milenara a ciocanitul la poarta cu boboteaza:
    – de unde gazdele ramineau cu casa sfintita (si de aceea si sufletul/relationship-ul, samd) in urma ritului pentru care se pregateau cu grija si pe care il purtau in memorie si in suflete pina la capat
    – la tine ciocanitul la usa a fost de fapt o capcana. Tu ai invitat preotul in casa nu sa primesti boboteaza, adica pentru ce venise el. Dar nici nu i-ai spus: “imi pare rau, eu nu cred in balivernele astea, va rog incercati la vecin” sau ai lasat usa inchisa.

    Nu, tu l-ai primit cu scopul de a-l ridiculiza. Asta a fost choice-ul tau in fata batrinului in fractuinea de secunda cind tu ai deschis usa. Preotul nu se putea sa evite cuvintul “vesnicie”.
    Si nu ma intelege gresit, tu preotului nu i-ai facut nimic rau, ca el a auzit argumente ca ale tale de zeci de mii de ori.

    Insa daca te incluzi pe tine ca un corp spiritual (si nu ca simplu repository de idei filozofice) atunci vezi ca ti-a fost intinsa o cupa mica umpluta cu ceva care tu nu poti vedea dar care multi spun ca-i lumina si tot neamul tau a baut cu bucurie. Tu cupa ai varsat-o, ai umplut-o cu o substanta de tip opus si ai dat-o inapoi.

    Distilind si mai mult scena, ramine luarea cupei si intoarcerea ei inapoi cu Maria ca personaj principal si de fapt unic. Preotul dispare din scena, ca continutul cupei nu-i a lui, nici macar ritul/actiunea nu e a lui per se.
    Si aici poposim si ne gindim daca chiar cupa asta care ti se ofera in forma asta exact o data pe an pentru citeva minute, si doar daca deschizi tu usa, a avut cel mai revoltator continut din tot ce primesti altfel zi de zi din media, de la salesmen, de pe youtube.com si xtube.com, de la cei din jurul tau samd.

    Si daca cupa asta nu o primesti, atunci pe care o primesti? Cu ce te hranesti cind iti traiesti viata “plenar”?
    Si cind ai impins cupa inapoi, oare ce semnificatie are pentru lantul de stramosi ai tai care au primit-o cu bucurie si pentru eventualii urmasi ai tai care nu se vor sinchisi sa deschida usa?

    Din “intimplare” m-am ratacit aici, de la un comment al tau pe blog-ul lui Radu Iliescu. Un alt ciocanit la usa ta, din dragoste in adevaratul sens al cuvintului.

    Comment by Mihai — January 16, 2008 @ 10:47 pm

  48. @Mihai,

    tot flmul tau e fals.
    – Preotul era tanar si “afumat” de bautura.
    – El a intrat in casa mea cam la misto, uitandu-se mai mult in decolteul meu decat la casa pe care trebuia sa o sfinteasca.
    – Eu am fost smerita iar el mi-a spus ca ii plac femeile si ca, daca nu s-ar teme de vesnicie…
    Asa ca, Mihai daga, nu ma lua pe mine drept ceea ce nu sunt, pentru ca faci un pacat.
    Citeste cu atentie ce am scris peste tot pe blog, si vei vedea ca, in ciuda aparentei mele, inlauntru sunt un om insetat de Adevar dumnezeiesc.
    Poti sa crezi sau nu, e problema ta.
    Oricum, faptul ca scrii atat de frumos si ca esti aici si imi esti oaspete, ma face sa te pretuiesc si sa te invit sa revii si alta data, sau mai des, si poate o vei zari si pe Maria cea adevarata!
    Iti multumesc pentru vizita.

    Comment by Maria Barbu — January 16, 2008 @ 10:56 pm

  49. Maria, o strategie de “defense” deloac voalata. Da, un barbat tinar care a gustat ceva tarie in macar citeva zeci de case unde l-au invitat gazdele la masa. Si acum se uita dupa titele tale proaspete in decolteu. Care-i noutatea?
    O fi fost si filmul asta rulind in paralel, dar nu e amintit in blog-entry-ul de fata, scenariul se repeta de 500 de ori pe zi si nu numai tie: orice femeie cu aceiasi marime de sutien sub acelasi decolteu stirneste reactii similare.

    Sint foarte multe de invatat si din filmul astalalt, dar pentru o clipa nu muta focus-ul pe banal si departe de esentialul experientei tale de boboteaza.

    Eu nu am nici o treaba sa critic pe nimeni, si cum asi putea sa fac asta bazat doar pe un profil virtual partial regasit intr-un singur post pe care l-am citit? Si ce autoritate am eu sa fac asta?
    Am vrut doar sa fac un stop cadru, sa te invit intr-o calatorie interioara cu timpul si spatiul euclidian eliminate si acolo sa ne tinem de mina si sa recitam impreuna poezioara de mai sus. O alta invitatie la vesnicie, pentru ca momentul “cupei” acolo apartine.

    Erectia popii, argumentele de toate felurile, filozofiile si feminismul sint doar harmalaie care trebuie “muted” in excursii din astea.

    Acum alt choice se deschide in fata ta:
    – sa stergi discutia asta si sa o uiti, convingindu-te ca eu sint un rautacios si ca sint nedrept punind reflectorul pe tine in toata afacerea asta
    – sau sa poposesti pe stop cadrul asta, sa-l privesti poate o noapte sau o saptamina sau citiva ani sau toata viata, sa vezi invitatia mea asa cum am descris-o mai sus.

    Un alt ciocanit si o cupa intinsa in fata ta si o invitatie la vesnicie. Si ce alte optiuni mai bune ai sa-ti petreci vremea in noaptea asta sau anul asta sau in toata viata?

    Ah, Marie, ce dulce-i vesnicia!

    Comment by Mihai — January 17, 2008 @ 12:08 am

  50. @Mihai, Mihai,

    cum crezi ca as putea refuza vreodata aceasta cupa? Chiar de-ar fi sa trebuiasca sa stau in genunchi ca s-o primesc! Esti un tip extraordinar, sunt convinsa, si-mi dai o lectie frumoasa, iar eu sunt o ne-mernica! dar, las’ ca-mi face bine, oricum.
    Te imbratisez din tot sufletul meu, un pic surprins nepregatit!

    Comment by Maria Barbu — January 17, 2008 @ 12:15 am

  51. Da, intind bratele spre tine, dar nu ca sa te aduc la mine, ca eu n-am ce da de-al meu nimic bun si popa nostru tre sa fie mult deasupra mea.

    Daca primesti cupa asta, daca te opresti sa o savurezi si sa te umpli de ea, poti lasa loc gindului ca cupe din astea exista cu adevarat, sint tangibile, reale in adevaratul sens al cuvintului. Cupa nu-i o teorie teologica generalizata. E special pentru tine, pentru saminta din tine care lumineaza in tine chipul mamei si amintirea dragostei dintii.

    Si se poate ca, daca primesti aceste cupe, mai apoi sa incepi sa le vezi in jurul tau schimbind miini. Fiind varsate sau uitate sau baute, cu bucurie sau cu ura sau cu indiferenta.

    Si mai apoi, din cind in cind ai sa vezi si oleaca din mina care le intinde mereu, neobosita, cu dragoste, si folosind tot universul pe care il stim doar ca sa poarte aceste cupe la noi.

    Si cite odata se poate intimpla sa devii si tu pentru o clipa cupa Lui. Si abea apoi te poti chema om si femeie si poti iubi si hrani si cladi.

    Asta nu-i fantezie, e o stiinta concreta. Si ai participat la un experiment personalizat care a ramas opac pentru ceilalti cititori. E acum scris in tine. E un adevar pe care trebuie sa-l descoperim si sa ne luptam sa il dobindim. Dar nu-i pe toate drumurile si deloc usor de gasit.
    Dar nici chiar greu nu e: trebuie doar sa fim politicosi.

    Pune o flanea mai larga sa-ti acoperi decolteul, cauta cu atentie un calugar duhovnic cit mai sters si prafuit si mai umil si ne-citit il vezi si tine-l de mina strins.

    Te rog revina la “discutia” noastra din cind in cind. Poate-i bine sa o stergi de pe site: iti simt tentatia sa o lasi publica, inflacarare poetului, exaltarea ideilor frumoase, pina si umezeala ta femeiasca le simt in mine. Sint amagiri, nici ele si nici eu care le-am generat nu exista in discursul asta.

    Eu mai mult de atit nu stiu sa indrum si deja m-a cam luat gura pe dinainte.

    Doamne Ajuta!

    Comment by Mihai — January 17, 2008 @ 1:14 am

  52. @Mihai,

    m-ai emotionat. O sa las totul aici, pentru ca e ceva pornit din noi, din aceasta intalnire si rezonanta. O sa las totul aici din generozitate si nu din vanitate. Din iubirea pe care o simt in mine, gata sa dea pe dinafara. Si pentru ca nimic nu se compara cu aceste intalniri, dincolo de spatiu si timp, asa cum e asta dintre noi. Pornind de la pacat se inalta sufletul, si pe tine, Mihai, mi te-a trimis ingerul meu bun si iubit, sa ma iei de mana si sa ma inveti sa beau. Sa iau si sa dau, cu gingasie, cu sfiala, cu bucurie, cu iubire muta, adanca, de suflet, nu doar de vorbe.
    Pentru ca ai venit aici si mi-ai facut acest dar, imi dai voie sa-ti daruiesc, cu recunostinta, iubirea mea?

    Comment by Maria Barbu — January 17, 2008 @ 1:23 am

  53. Marie,

    Stiu exact ce gust ai acum in gura…
    Nu te amagi, nu pune un chip peste mine, imagineaza-ti ca sint o batrinica de la tara, zbircita si cu miinile murdare de tarina.

    Recunostinta si iubirea da-o direct la sursa.

    Iti multumesc ca mi-ai baut cupa, mina Lui s-a intins prin mine. Dar nu sint eu sa fac mai mult, si mediul online aduce mai mult rau decit bine. Altii insa o sa-ti apara, vezi unde ii cauti insa si cu ce ochi ii privesti.

    Asculta politicoasa.

    Pe drumul invataturii spre desavirsire, pasii nu pot fi sariti: incepe cu inceputul.

    Da, cam asta ar fi iubirea, imbaiaza-te in ea si apoi treci la treaba.

    Comment by Mihai — January 17, 2008 @ 1:42 am

  54. Am gasit si o poza cu mine pe internet ca de incheiere:

    Comment by Mihai — January 17, 2008 @ 1:56 am

  55. @Mihai,

    nu ma banui ca am pus in cuvinte o iubire pe care, in mod perfid, sa mi-o fi deformat vreo imagine de sub pleoape. Nu ma amagesc, sunt prea desteapta pentru asta. Nu inteligenta e cea care imi lipseste, ci poate smerenia si puritatea sufletului, dar marea mea dorinta de-a le avea ma vor ajuta in acest drum catre cupa Lui, cum spui tu, catre izvor, cum spun eu.
    Nu barbatul din tine il simt acum, ci ingerul, fara dorinte, fara sex, fara scopuri lumesti, ci numai vibratie si lumina. De asta si cred ca te voi asculta. Barbati gasesc pe orice drum, dar ingeri ori trimisi luminati nu gasesc. E o favoare a sortii c-ai stat cu mine si m-ai luat de mana, si m-ai invatat. Si pentru asta-ti dau iubirea mea, adica acest preaplin sensibil al sufletului meu ingenunchiat acum.
    Nu mi se-ntampla sa ma-nclin, aproape niciodata si-n fata nimanui.Langa inima ta, pe care mi-ai daruit-o serafic, Mihai, pot sa fac asta. Acum, si e de-ajuns.
    … Si ai nume de inger, arhanghel, nu oricum.
    Poti sa fii sigur ca s-a deschis in mine o unda care va duce departe.O sa vezi. Vei fi foarte mandru!

    Comment by Maria Barbu — January 17, 2008 @ 2:01 am

  56. @Mihai,

    draguta mamaia asta, biata de ea!

    Comment by Maria Barbu — January 17, 2008 @ 6:55 pm

  57. […] de esenţă divină şi chiar Matrozul este de esenţă divină. Nu altceva afirma Poeta MB, într-un moment de inspiraţie… Realizarea dinamică a esenţei divine a fiecăruia dintre noi constă în împlinirea […]

    Pingback by Este Adrian Năstase de esenţă divină? « Mihnea Georgescu — April 10, 2008 @ 9:56 am

  58. Solidaritatea umana poate imbraca uneori cele mai neasteptate forme, este si cazul dvs citind aceste cuvinte ,scrise de un om f disperat bolnav si sarac, o tragedie care sa abatut asupra mea, chiar si-acum in prag de sarbatori mam gandit sa va fac public necazul meu, de craciun este perioada care ar trebui sa va ganditi si la cei napastuiti de soarta, si greu incercati de atata necaz asa ca-si mine, trebuie sa-i dovediti lui dumnezeu cat de mult il iubiti, ptr ca el vegheaza totul,, zic asta ptr ca eu am suferit de 2 ori infarct miocardic antero-septal, tot de 2 ori am suferit avc de trunchi cerebral vertebro-bazilar, hemipareza dreapta, am diabet zaharat insulino-necesitant, neuropatie diabetica, angioscleroza diabetica 1/4 ,si altele ,Frati crestini, dupa cum vedeti din documentele care vi-le trimit ,sunt f bolnav impreuna cu a mea sotie si traim cu medicamente de 14 ani luam amandoi aceleasi medicamente zilnic, care ne costa f mult, iaca vine iarna si noi nu avem lemne pt foc si multe altele, de aceea va rog ganditiva macar o clipa la dumnezeu si faceti un mic ajutor si pt soarta noastra f chinuita si bunul dumnezeu o sa va rasplateasca atunci cand vei avea mare nevoie de puterea lui, nici odata sa nu zici ca nu vei avea nevoie de dumnezeu,, acolo unde iau eu ajutorul de la handicap am cont la raiffaisen bank cu nr ro93rzbr0000060001059026 in lei, dumnezeu sa va binecuvinteze,, astept,, tel 0764807565 , nu putem efectua nici o activitate, stie dumnezeu totul despre noi. ne costa numai medicamentele in fiecare luna 230 lei compensat, si apoi cheltuelile comune de zi cu zi, de aceea va rog sa nu ne uitati,,doamne ajuta,, va rog comfirmati primirea meilului, multumesc,, A-R
    ——————————————————————————–

    cerere.jpg externare

    Comment by mihai feraru — December 14, 2008 @ 12:54 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: