MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

December 21, 2007

LACRIMI SI LUMINI

Filed under: Literatura,Naratiune — Maria Barbu @ 12:20 am

Lacrimi mari îi curgeau pe obraz, ajungându-i până la bărbie, şi pe buze. Erau sărate-sărate, cu gustul acela adânc de mare şi soare, de natură virgină şi neştiutoare. Ce ştie natura de suferinţele noastre, ce-i pasă de ceea ce simţim? Elena îşi privea iubitul şi îl plângea cu durere, deşi era şi bucurie în aceste lacrimi. Simţea că se terminase ce era mai rău şi că putea spera la mai bine, dar parcă nu era destul, şi o panică intensă, o nesiguranţă ca un tremur al inimii, se strecurase în ea şi o făcea să plângă disperată.

Îi treceau prin minte imagini amestecate, cu Sorin dar şi cu Mike, iubitul ei mai vechi, iubitul de refugiu cum îi spunea ea uneori, pentru că se refugia adesea în braţele lui şi uita de orice supărare. Acum însă avea sentimentul că accidentul lui Sorin şi coma în care căzuse el erau o pedeapsă şi pentru ea, pentru nehotărârea ei şi chiar pentru această morală cam îndoielnică, deşi ea se simţea foarte curată şi nu simţea că ar face vreun păcat iubind în acelaţi timp doi bărbaţi atât de diferiţi.

Numai că acum ştia că a venit sau că va veni foarte curând momentul în care trebuia să se hotărască, să aleagă doar pe unul dintre ei şi simţea că nu poate, pentru că numai la gândul că ar putea să îl abandoneze pe Mike şi acesta ar fi suferit cumplit şi ar fi fost în stare de cine ştie ce nebunie, o înfiora îngrozitor. Şi nici ea însăşi nu era foarte lămurită cum ar putea să treacă peste durerile zilelor fără braţele atât de primitoare şi drăgăstoase ale lui Mike? Dar Sorin? Cu el nu ar fi putut sub nici o formă continua o relaţie adevărată dacă nu i s-ar fi dăruit de tot, asta era în afară de orice discuţie.

Sorin nu o accepta cu toate nebuniile ei, aşa cum făcea Mike. Sorin cerea exclusivitate totală, sinceritate completă, ceea ce pentru Elena, care se învăţase cu mistificarea într-atât încât devenise un mod de existenţă, era aproape imposibil.

Abia acum înţelegea Elena de ce o respinsese Sorin, de ce fusese atât de disperat, de ce îsi dorise mai bine moartea decât o iubire înşelătoare, aşa cum dăruiau altele, “gloabele”, cum le spunea el. Dar de la ea, tocmai de la ea? Imposibil. Cum de nu pricepuse asta mai devreme, cum de nu înţeleese că ea însăşi îl împinsese în beţie şi apoi aproape în neant?

…. Pleoapele delicate, de blond, ale lui Sorin, păreau să spună ceva, pentru că se mişcau ritmic. Nu spasmodic, ci frumos, ritmat şi, după câteva clipe, se ridicară, lăsând minunaţii lui ochi albaştri să o privească intens, de parcă veneau din depărtări cosmice.

– Iubitul meu, minunea mea, mă vezi? – întrebă Elena, deşi nu era foarte sigură că Sorin o priveşte conştient.

– Da…. Elena…. – veni răspunsul uluitor, rostit de Sorin cu o voce răguşită, de parcă ruginise de prea multă muţenie.

– Sorin, iubitul meu, ce bine că ţi-ai revenit. Te doare ceva? Simţi ceva rău?

– Nu… nu…. şopti de această dată Sorin, aproape fără voce.

– Sorin, Sorin – şopti şi Elena, lipindu-şi faţa plânsă de faţa lui nebărbierită.

– Da… da… – răpunse el, închizând ochii în momentul în care feţele lor se atinseră.

– Iubitule, să chem medicul, să te vadă, să ne spună ce se întâmplă?

– Nu… lasă…. să… stăm… aşa….

– Doamne Dumnezeule, cât de fericită sunt că te-ai trezit, că ai înviat! – spuse Elena, sărutându-i precipitată buzele, nasul, bărbia, sprâncenele.

– Elena…. Elena…. Elena……

Sorin vorbea cu ochii închişi, o striga, lăsând-o să îi sărute cu ardoare pleoapele, parcă pentru a şterge acel coşmar din care tocmai se trezise.

(va urma)

6 Comments »

  1. Ce pacaleala. Ma asteptam la un fragment mult mai lung si mai plin de evenimente. 😀 Vezi ca ai gresit sus, ai pus “Miki” in loc de “Mike”. Parca ai vrea sa lungesti si sa-mi intensifici tensiunea, sa nu stiu ce va spune si face Sorin cand se face bine nu? Caci trebuie sa-si puna la punct situatia. Aiiii, ce nerabdare! 😀

    Comment by Dana — December 21, 2007 @ 1:42 am

  2. Vaiiiiiiii, ce bine-mi pare! Multumesc, Dana.

    Comment by Maria Barbu — December 21, 2007 @ 2:11 am

  3. Maria, marile iubiri cer exclusivitate. Pe oricine va alege Elena, va fi o alegere buna.

    Comment by mda — December 21, 2007 @ 10:10 am

  4. @mda

    sigur ca o iubire adevarata cere exclusivitate, pentru ca altfel nu este iubire, ci altceva, un surogat, o pacaleala. Elena va alege cred pe acela care ii va oferi spatiu de evolutie interioara, care o va face sa simta, dincolo de orice indoiala, ca sufletul ei e mai bogat si mai amplu. Cel putin, eu asa as face, daca as fi in locul ei.

    Comment by Maria Barbu — December 21, 2007 @ 9:18 pm

  5. Asta daca poate alege. Pentru ca nu e vorba numai despre ce ii dicteaza corazonu’ ci si de datorie.

    Comment by Dana — December 21, 2007 @ 11:30 pm

  6. @Dana,

    da, sigur, dar alegerea inimii este cea adevarata si peste asta nu poti trece.

    Comment by Maria Barbu — December 21, 2007 @ 11:43 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: