MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

December 15, 2007

PARABOLA – "Imunitate"

Filed under: Literatura,Naratiune — Maria Barbu @ 7:27 pm

Ceea ce povestea Mama Lina era de-a dreptul şocant, dacă nu luai în consideraţie faptul că evenimentele se petrecuseră cu multe decenii în urmă, într-un mediu rural ultra-conservator, care ascundea multe trăsături primitive, de o brutalitate înspăimântătoare.

Femeia, care era acum octogenară, se născuse într-o familie numeroasă, aşa cum erau toate la vremea aceea. Dintre cei treisprezece copii, ea era al cincilea născut, fiind prima dintre fete. Ierarhia familiei era pe atunci extrem de bine definită şi respectată.  Părinţii erau ca nişte zeităţi, iar fraţii ori surorile mari deveneau la rândul lor nişte semizei cu puteri aproape discreţionare asupra fraţilor mai mici.

 Mama Lina se purta încă şi acum ca o împărăteasă în exil, dispreţuind din răsputeri metropola, mediul urban părându-i-se un fel de boală socială pe care trebuie să o suporţi, dar nu e obligatoriu să o şi accepţi. Bătrâna era deşteaptă, orgolioasă, cu o natură critică exersată decenii de-a rândul, astfel încât, atunci când te aflai în faţa ei nu prea puteai să îţi ridici privirea fără un anume efort.

Foarte pricepută la oameni, Mama Lina, căreia nu-i fusese dat să zămislească ea însăşi, crescuse mai mulţi nepoţi şi nepoate, copii ai surorilor şi fraţilor ei, pe care îi făcuse oameni mari, respectaţi în lume, cărora avusese grijă să le inducă un orgoliu şi o demnitate inflexibile, dublate însă  şi de o privire critică. Unul dintre băieţii crescuţi de ea ajunsese contra-amiral, şi se lupta acum să sară pe treapta superioară, altul era director general la o fabrică unde nu se întâmpla nimic fără ca ochiul lui de vultur să vadă, făcându-şi astfel mai mulţi duşmani decât prieteni, dar fusese învăţat că nu are neapărat nevoie de prieteni, ci, mai ales, de duşmani deştepţi care să îl stimuleze.   Avusese Mama Lina grijă de asta.

Printre copiii crescuţi de Mama Lina, cea mai mică era o fată, la sufletul căreia bătrâna se străduise mult să ajungă, deşi nu-i stătea în fire să facă asemenea efort. La vremea când o luase pe fetiţă, Mama Lina era la vârsta la care i-ar fi putut fi bunică adevărată. Fata era singura rămasă dintre gemenele născute de o soră mai  mică a Mamei Lina, o soră căreia îi putea fi mamă, căci se născuse când Mama Lina era deja măritată, soră pe care o dispreţuise întotdeauna, deşi, în adâncul cel mai adânc al sufletului său, o şi invidiase.

Avea copila aceea o semeţie înnăscută, care o provoca pe Mama Lina, de parcă autoritatea şi puterea ei ar fi fost puse mereu la încercare.  Fetei îi plăceau cărţile  şi ideile, ceea ce făcea ca Mama Lina să nu o poată controla şi domina, nefiind pricepută în asemenea lucruri şi având un respect grozav pentru cărturari.  Mama Lina simţea însă că trebuie să îşi consolideze autoritatea prin ceva suplimentar şi căuta înfrigurată, condusă de o anume teamă că fata va scăpa în lume înainte ca ea să o poată învăţa să îşi asigure o distanţă critică sănătoasă faţă de oameni şi situaţii.  S-a decis să o cheme pe fată la ea, rugând-o cu frumosul să asculte o poveste din copilăria plină de peripeţii a bătrânei.

                                         Ţuţulica,  te-am chemat să îţi povestesc ceva ce mi-am adus acum aminte şi despre care cred că trebuie să ştii şi tu!    îi spuse Mama Lina fetei,  chemând-o pe numele ei de alint.

              Despre ce e vorba, Mamă Lina?

              E o poveste din copilăria mea. Ascultă! Când eram eu mică, fratele nostru cel mare era dejabărbat, căci mămăica îl născuse când era încă o copilă, şi după el a pierdut vreo trei prunci. Voia să plece la şcoala sanitară şi tata  nu voia să-i dea voie să plece de nebun în lume, lăsând averea familiei şi toată treaba pe seama străinilor, pentru că tata avea nevoie de  ajutor.

               Ce dictator era bunicul!

               Aşa era atunci. Aşa trebuia să fie un tată. Dar chiar şi aşa, cunoscându-l pe tata ca pe un om dur, frate-miu nu voia să asculte de nimic, şi tata obosise să mai strige la el. Atunci, l-a rugat   să se apropie de el, şi, înainte chiar ca fratele  meu să-şi dea seama, tata îi pusese la gât un    şarpe mititel ca o lamă de cuţit, care l-a muşcat repede şi adânc. Frate-miu a dus mâna la gât, a  deschis gura să spună ceva, dar, în loc să vorbească, a scos un horcăit, şi s-a prăbuşit la pământ. Tata l-a dat la o parte cu piciorul şi a plecat de acolo.

             Hai, Mamă Lina, ce spui dumneata acolo? Ştiu că unchiul n-a murit  tânăr, ci a trăit şi el mult!

              Da! – răspunse bătrâna. Stai să îţi spun mai  departe. Mama noastră, mămăica, aşa cum îi ziceam noi, s-a repezit ţipând disperată spre băiatul ei, şi, neştiind ce să facă, a luat apă de la fântână şi i-a spălat cu apa aceea îngheţată  faţa şi gâtul.

               Şi ce s-a întâmplat?  Şi-a revenit?

               Fratele meu s-a trezit greu din otrava aceea, ca   dintr-o moarte. Pe seară, când tata a venit acasă de unde fusese plecat, l-a văzut pe băiat viu şi i-a zis că de-acuma nu o să i se mai întâmple niciodată nimic, căci a trecut deja prin moarte.

              Şi nu a mai plecat de-acasă?

              Ba a plecat, dar numai după moartea tatii!

              Şi eu ce trebuie să înţeleg din asta? Că bunicul a vrut să îi facă o imunitate fizică pentru a-i da o lecţie de loialitate, sau că a lăsat destinul să hotărască?

             Înţelege ce vrei! Tu eşti deşteaptă şi ai să înţelegi că puterea, în viaţă, trebuie dovedită, nu lăsată să fie călcată în picioare de nimeni, nici chiar de copiii tăi.

             Nu cred că ai dreptate, Mamă Lina! Puterea unui om e cu atât mai mare cu cât el poate înţelege că există şi posibilitatea ca această putere să îi fie contestată. Dacă nu înţelege  asta, înseamnă că nu-i un om cu adevărat   puternic. Poate că bunicul avea alte gânduri.

             Poate!

             Să zicem că ar fi vrut să îl facă pe unchiul imun la frică, pentru că sunt convinsă că ştia că şerpişorul ăla nu avea o muşcătură mortală.

             S-ar putea ca tu să înţelegi mai multe decât mine , copilă! 

… Mama Lina trebui să se dea bătută. Fata asta îi era superioară într-un fel natural şi fără efort, şi îi dăduse ea însăşi o lecţie.   Oricum, a trecut mult timp de atunci. Acum, fata cea dragă a Mamei Lina a ajuns foarte departe, şi este o femeie cu o personalitate puternică şi cu o valoare recunoscută. Mamei Lina, care e bătrână de tot, îi place totuşi să creadă că este foarte mult şi meritul ei.       

Advertisements

4 Comments »

  1. Foarte frumoasă parabola 😀

    Comment by Dacy — December 15, 2007 @ 9:48 pm

  2. Multumesc, Dacy!

    Comment by Maria Barbu — December 15, 2007 @ 9:51 pm

  3. 🙂
    Am să urmăresc ştirile de la ora 5. Metoda şarpelui nu am auzit-o până acum.
    Parcă aş alătura simbolul păcatului originar, de Abel şi Cain şi de “păcat nu este ce intră pe gură, păcat este ce iese pe gură”. De multe ori existăm, ne mişcăm, vorbim şi dăm aparenţă că am fi cuprinşi de vitalitate, dar suntem morţi pe dinăuntru, căci ne lipseşte acea credinţă care face viaţa noastră folositoare. Muşcătura şarpelui de fapt nu a înjectat veninul ci a extras uşurinţa vieţii fără de rost.
    “Eu una ştiu: Am fost orb şi acuma văd”
    Nu poţi ştii cu adevărat că eşti mort până nu ai înviat.

    Comment by Bibliotecaru — December 16, 2007 @ 1:38 pm

  4. @Bibliotecaru

    sigur ca ai dreptate, in sensul in care si parabola ofera acasta incercare, acest test, ca pe o forma de initiere, de inviere a puterii launtrice. Fiecare dintre noi trebuie sa sacrifice in sine ceva anume, sa moara in rau pentru a renaste in bine!

    Comment by Maria Barbu — December 16, 2007 @ 3:39 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: