MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

December 14, 2007

UNIVERS PARALEL

Filed under: Literatura,Naratiune — Maria Barbu @ 12:02 am

Elena şi-ar fi dorit ca momentul acelui sărut să se prelungească infinit, dincolo de această lume, într-un univers în care gurile lor să poată rămâne unite etern.

De ce fusese atât de dulce, atât de răcoritor, ca un răspuns la o sete neîmplinită de-o viaţă? De ce îi dăduse oare acel sărut dacă ştia că totul se va sfârşi atunci şi acolo? Sau poate nu ştia. Femeia din ea ţipa şi se răsucea ca o leoaică rănită. Nu mai putea de sete, şi toată dogoarea ei nu mai putea fi stinsă decât de acea gură.

Renunţase la somn şi chiar la mâncare. Renunţase la prieteni, la petreceri, la iubiţii dinainte, la plăcerile pe care le cultivase, renunţase la tot ce era în afara acelei guri minunate, în care găsise izvorul.

Cine erau ei ca să strice ceea ce Dumnezeu făcuse să fie atât de bun? “Ei” erau cel mai ciudat model de cuplu din acest univers, deşi păreau perfecţi pentru eternitate. Diferiţi ca înălţime, ca vârstă, ca poziţie în lume, ca …aproape tot, cu excepţia esenţialului. Erau făcuţi să fie fericiţi şi se simţeau aşa chiar şi numai pentru că respirau alături.

Erau acel model de cuplu care poate deschide fericirea eternă doar cu un zâmbet, erau doi oameni făcuţi să renască printr-un sărut. Copii ciudaţi ai unei alte lumi, nici el, nici ea nu-şi găsiseră jumătatea în altă parte. Dar nu voiau sau nu erau în stare să vadă că tocmai ei doi împreună alcătuiau întregul. Un singur sărut al lor putea reface universul!

Câte cupluri oare se puteau lăuda cu asta? Şi totuşi continuau să se chinuiască şi să rabde de sete, convinşi că prostia acestei lumi nu le putea accepta fericirea.

Într-una din nopţi, răzvrătindu-se, femeia îşi zdrobi sânii cu furie, îşi zgârie coapsele, îşi muşcă buzele până la sânge.

N-o să mai las nimic întreg. O să-mi distrug făptura! Dacă nu e să fie a ta, atunci, nu mai e pentru nimeni! – repeta ea în neştire, continuând să se mortifice.
Nu, n-o să faci asta, pentru că tot ce ai îmi aparţine! – se auzi vocea gravă a lui Sorin din umbra holului lung pe care alerga femeia înnebunită de dorinţă.

Femeia se întoarse, cu faţa răvăşită, cu sânii sfârtecaţi şi se aruncă în braţele celui după care tânjea cu disperare. Gurile lor se uniră într-un sărut adânc, prelung, definitiv. Trecuseră parcă într-un univers paralel.

(fragment reeditat)

8 Comments »

  1. Cand am citit prima data fragmentul nu era numele lui Sorin acolo. Tin minte ca ramasesem socata pentru descrierile dure si acum la fel m-au trecut niste fiori si mai ales pentru ca imi facusem o idee ciudata despre Sorin. De fapt, din ce in ce mai mult vreau tot romanu asta ! E prea misto fragmentul, si tensiunea.. Damn ! 😀 :-s 😀

    Comment by Dana — December 14, 2007 @ 2:22 am

  2. Dana, e adevarat ca nu era numele, dar era evident despre cine e vorba. Elena avea si are o singura iubire: Sorin.
    Promit sa scriu repede-repede tot romanul!

    Comment by Maria Barbu — December 14, 2007 @ 2:26 am

  3. De fapt, a trecut multa vreme de cand ai postat fragmentul asta… Ar fi cazul sa ma apuc sa le recitesc, de aici probabil confuzia actuala. ;))

    Comment by Dana — December 14, 2007 @ 2:28 am

  4. Da, categoric. Era perioada lor de iubire aprinsa intai, pe urma vine refuzul lui Sorin si neincrederea in Elena, supararea Elenei, resentimentele ei, legatura mai veche cu Mike, patima nebuna a lui Sorin, accidentul si… restul.

    Comment by Maria Barbu — December 14, 2007 @ 2:31 am

  5. Dap. Mi-ai improspatat memoria. :”> Rusinica mie !

    Comment by Dana — December 14, 2007 @ 2:33 am

  6. Asta inseamna ca o sa citesti de mai multe ori romanul. Yeey, ce bine-mi pare!

    Comment by Maria Barbu — December 14, 2007 @ 2:35 am

  7. acum conteaza doar ca cei doi, elena si sorin, sa se reimpace, daca au fost vreodata despartiti……

    Comment by mda — December 14, 2007 @ 8:03 am

  8. @mda

    dincolo de povestea de iubire, romanul are si capitole despre poltica, despre spritualitate, insa aceasta poveste este firul conducator al intregii naratiuni. Ma bucur ca esti optimist si crezi ca Elena si Sorin se vor impaca si “vor trai fericiti pana la adanci batraneti”, asa cum se spune in povesti!

    Comment by Maria Barbus — December 14, 2007 @ 7:10 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: