MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

December 7, 2007

UN PRIETEN NOU

Filed under: Literatura,Naratiune — Maria Barbu @ 1:11 am

Se furişase din casă pe uşa secundară. Voia să ajungă mai repede la cineva, un cineva foarte nou, pe care abia îl cunoscuse, dar care reuşise să îi trezească în cel mai înalt grad interesul. Şi nu numai. Plictisită de atmosfera din casă, sătulă de aceiaşi oameni şi aceleaşi poveşti, Elena fugea acum spre un om nou, pe care abia aştepta să îl exploreze. Îşi făcuse o metodă aproape infailibilă de cunoaştere a oamenilor, deşi unii o puteau interpreta ca fiind parţial şi o metodă de seducţie. Poate că şi era, dar nu mai conta asta, cel puţin nu în acest moment.

Elena respira precipitat, mergea repede prin vântul rece deşi nu mai era de mult obişnuită să meargă prea mult pe jos. Mergea tot timpul cu maşina şi lumea începuse să fie pentru ea un fel de film care se derula dincolo de parbriz, ceea ce nu era deloc bine. Acum însă tăia realitatea cu silueta ei înălţată de tocurile foarte subţiri, pe care le purta cu atâta plăcere, şi se felicita în gând că e îmbrăcată într-un pardesiu cu guler de blană, ferindu-şi faţa de vântul tăios ca un fir de metal.

Ajunsă în Piaţa Franceză, Elena o apucă pe strada pe care stătea Ştefan, noul ei prieten. Deja zâmbea, bucurându-se anticipat de momentul revederii, de figura un pic uimită dar şi satisfăcută a bărbatului care avea să îi deschidă uşa şi, cu gesturi experte, avea să îi ia pardesiul, dezbrăcând-o cu mişcări sigure dar pline de o tulburătoare îndrăzneală. Elena nu se pregătise pentru nici un fel de scenă de intimitate, pentru că voia să îşi lase spaţiu de evoluţie a acestei atât de noi relaţii. Voia să afle cum gândeşte omul ăsta, cum se mişcă, voia să înţeleagă ceva din trăsăturile lui, ale feţei dar şi ale caracterului, şi asta nu se poate face atunci când te arunci orbeşte în braţele celuilalt, de parcă ai căuta acolo răspunsul tuturor problemelor tale ori vindecarea tuturor durerilor.

Tocmai savoarea acestei aşteptări poate transforma dorinţa în iubire, îşi spunea Elena, oarecum tulburată de propriile-i gânduri. Între timp însă ajunsese deja la poarta casei lui Ştefan şi sună prelung. Uşa mare cu geamuri de cristal bizotat se deschise şi în cadrul ei apăru trupul pe jumătate gol al lui Ştefan, care o rugă să intre repede. Râzând, îi spuse că se apucase să îşi aranjeze o sală de forţă la subsol şi transpirase abundent de efort. O rugă să îl aştepte puţin în salonul casei, un fel de living de modă veche, pe care Ştefan îl preluase de la bunicii de la care moştenise casa, descendenţi ai unei mari familii de boieri. Intră apoi în baie, şi, în timp ce Ştefan era sub duş, Elena savura aceste momente ca pe ceva foarte special şi preţios, care merita păstrat în seiful personal al memoriei.

(va urma)

Advertisements

19 Comments »

  1. Dorinta e cea care gandeste ,inca bine . Iubirea rastoarna totul . Elena fi cu Minte , nu sti prin ce tocmai ai trecut ?

    Comment by PELERINUL — December 7, 2007 @ 10:09 am

  2. scuze ,,nu stii”. Viteza mare .

    Comment by PELERINUL — December 7, 2007 @ 10:34 am

  3. Dragul meu pelerin, crezi ca exista vreo posibilitate ca Elena sa devina mai inteleapta?

    Comment by Maria Barbu — December 7, 2007 @ 4:47 pm

  4. Cam prea mult mister. A trecut mult timp de cand n-am mai auzit nimic de romanu asta si ceva lamuriri cu privire la vechiile relatii nu merit ? Evident ca-mi place fragmentu si toata chestiunea, dar parca nu vreau sa o vad pe Elena complicandu-se si mai tare, crezand ca a dat de ceva nou si frumos si alea, alea. 😀
    Offff, cartea, cartea. 😀

    Comment by Dana — December 7, 2007 @ 5:44 pm

  5. @Dana,

    rabdare, ai putina rabdare. Ca si in viata, sunt perioade in care suspansul existentei ne fascineaza cu mult mai mult decat ceea ce deja cunoastem.

    Comment by Maria Barbu — December 7, 2007 @ 6:16 pm

  6. @Maria
    Pai fa=i cunostinta cu Pelerinul , se pare ca si Postumia si Abeona l-au cam lasat in plata Domnului !

    Comment by PELERINUL — December 7, 2007 @ 6:19 pm

  7. @Pelerinul

    nu pot face asta decat in spatiul romanului. Daca Pelerinul poate intra in postura de personaj.

    Comment by Maria Barbu — December 7, 2007 @ 6:54 pm

  8. @Maria
    Imi place aceasta Elena . Abia astept s-o transformi in Lenea feudala ! Merita ! Se vede cat de colo ca are in ea sange de aristocata , desi poate ca inca nu stie .
    O iei in vacanta , nu ?
    Dar pe noi ; A , A , A , A si pe B ,B ,B…..P , P , P si Radu si Victor ?

    Comment by PELERINUL — December 8, 2007 @ 12:02 am

  9. @Pelerinul

    Nu stiu daca o voi lua in vacanta pe Elena. Poate doar sa i se intample Mariei ceva care sa oinspire intr-atat incat sa ii transfere Elenei ceva care sa o ajute sa nu ajunga Lenea feudala de care spui tu. Dar pe voi toti va voi lua cu mine, in sufletul meu. Cu tot dragul.

    Comment by Maria Barbu — December 8, 2007 @ 1:10 am

  10. P.S.

    Nu in functie de blogroll.

    Comment by Maria Barbu — December 8, 2007 @ 1:11 am

  11. Eu vreau langa …poate-mi vezi norii !

    Comment by PELERINUL — December 8, 2007 @ 1:18 am

  12. Nu-i asa ca nu ai avut timp sa ma vizitezi? Cred ca ti-am dat ceva de lucru . Este daca vrei o continuare de la AJUTOR!!!

    Comment by PELERINUL — December 8, 2007 @ 1:21 am

  13. @Pelerinul

    ti-am raspuns asa:

    As fi vrut sa ma fi nascut delfin pentru a iubi apa,
    As fi vrut sa fiu o bufnita pentru a poseda noaptea,
    As fi vrut sa fiu o testoasa pentru a trai mult si intelept,
    As fi vrut sa fiu o viespe pentru a-i hrani cu miere amara pe cei ce nu ma iubesc,
    As fi vrut sa fiu o pajura pentru ca sa-mi pastrez regalitatea,
    As fi vrut sa ma transform intr-o cruciulita de aur ca sa stau mereu la pieptul tau,
    As fi vrut sa ma transform intr-o salcie ca sa ma oglindesc in roua,
    As fi vrut sa ma transform intr-o icoana ca sa ma idolatrizezi,
    As fi vrut sa ma transform intr-o stanca inalta ca sa respir cerul,
    As fi vrut sa ma transform intr-o gradina paradisiaca ca sa pot sterge pacatul originar,
    As fi vrut sa devin noapte ca sa pot cunoaste fiorul cosmic,
    As fi vrut sa devin zi ca sa pot cuprinde in mine lumina.
    As fi vrut sa devin vant ca sa pot misca norii,
    As fi vrut sa devin timp ca sa pot naste implinirea,
    As fi vrut sa devin aurora ca sa pot da cadenta tmpului,
    M-am nascut insa om pentru a putea intelege destinul,
    M-am transformat intr-o poeta ca sa sublimez existenta,
    Am devenit o stea ca sa pot privi eternitatea.

    Comment by Maria Barbu — December 8, 2007 @ 3:52 pm

  14. Ia-ma si pe mine in sufletul tau, in vacantza!

    Comment by gabitzubitzu — December 8, 2007 @ 8:28 pm

  15. @gabitzubitzu

    bineinteles!

    Comment by Maria Barbu — December 8, 2007 @ 8:44 pm

  16. Aş vrea să dau o fărîmă din Eternitatea-mi Stelară pentru a cunoaşte continuarea.

    Comment by George Gross — December 15, 2007 @ 8:01 pm

  17. @George Gross

    mai ai doar un strop de rabdare si vei vedea totul. Si eu astept implinirea iubirii, ca sa o transform in poveste!

    Comment by Maria Barbu — December 15, 2007 @ 8:29 pm

  18. Ce nu aduce anu’ aduce ceasul

    Comment by George Gross — December 16, 2007 @ 10:32 am

  19. @George Gross

    sper sa ai dreptate!

    Comment by Maria Barbu — December 16, 2007 @ 3:55 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: