MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

November 18, 2007

ASCENSIUNE – poem

Filed under: Ideal,Poezie — Maria Barbu @ 5:25 pm

urcând, mereu în urma ta,

muntele s-a sfârşit deodată,

a zvâcnit puternic,

şi-n sus nu mai eram decât noi,

speriaţi de fericirea de-a fi ajuns în cer.

ne-a cuprins un ger

subţire şi dureros

şi nu ne mai simţeam

pamânteştile părţi de la brâu în jos.

“poate că ne-am făcut îngeri” –

ţi-am strigat atunci –

şi glasu-mi părea făcut

să dea porunci.

“când eşti atât de sus” –

mi-ai răspuns –

“nu mai încapi în vechiul eu”

şi-atunci am văzut cu mirare

că începuseşi să semeni cu Dumnezeu.

nu am mai vrut să coborâm

şi stelele noastre s-au lipit

de cea mai înaltă stâncă.

nu ştim nici acum

dacă îngeri am devenit

sau oameni suntem încă.

355152000_0130a6166dmaria.jpg


10 Comments »

  1. Imediat după revoluţie am văzut un film “We’re No Angels” cu Robert de Niro şi Sean Penn, plus alţi câţiva actori cunoscuţi cunoscuţi, parcă şi Demi Moore. Şi cei doi erau nişte puşcăriaşi evadaţi. Întâmplător lumea ajunge să creadă că sunt nişte preoţi şi până la urmă sunt cuprinşi de “evlavie” şi ajung un fel de “Îngeri fără aripi”. Şi totul la final e emoţie pură. Cam aici m-am dus cu gândul când am citit “nu mai încapi în vechiul eu”

    Comment by Bibliotecaru — November 18, 2007 @ 6:13 pm

  2. De fapt in noi tot timpul e o lupta intre vechi habitudini/pacate si o inepuizabila aspiratie spre inalt si spre puritate, astfel incat e greu sa mai incapi in vechiul eu. Tocmai asta e frumusetea acestui parcurs ascensional din noi insine.

    Comment by Maria Barbu — November 18, 2007 @ 8:08 pm

  3. Ce frumos. Nu stiu daca ti-am spus ca partea cu poezia iti iese cel mai bine. Tu esti o poeta adevarata, iar versurile tale sunt pline de nuante, ceea ce putini poeti mai reusesc in ziua de azi. Mi-a trecut si lenea cu ocazia asta.

    Comment by Oana — November 18, 2007 @ 9:29 pm

  4. Exista unii critici care spun despre mine ca as fi o mare poeta, dar abia dupa ce nu o sa mai fiintez se va vedea cat e de adevarat.

    Comment by Maria Barbu — November 18, 2007 @ 10:14 pm

  5. Este minunat poemul. Cu fiecare pe care il postezi imi dau si mai bine seama cat de mult ar trebui sa ajunga poeziile tale la urechiile tuturor, caci ar vedea lucrurile altfel.
    Absolut tot poemul este atat de frumos si-naltator, iar poza se potriveste de minune. Super! 😀

    Comment by Dana — November 19, 2007 @ 12:26 am

  6. Multumesc mult, prietena draga.

    Comment by Maria Barbu — November 19, 2007 @ 12:34 am

  7. Maria , poezia ta inalta omul, il ridica din existentialul pamantesc.Urc, urc ,dar tot timpul parca sunt la poalele muntelui poeziei tale.

    Comment by omu' — November 19, 2007 @ 6:55 am

  8. @omu’

    Nicu, ceea ce spui imi face o uriasa placere.

    Comment by Maria Barbu — November 19, 2007 @ 11:52 am

  9. 🙂 abia cand am văzut poza am înţeles (sunt cam lent de la un timp): KOGAIONON
    Trebuia să mă fi prins din prima OM-MUNTE-DUMNEZEU. Negreşit spiritul meu se stinge. 😦

    Comment by Bibliotecaru — November 20, 2007 @ 9:11 pm

  10. @Bibliotecaru

    eu cred ca spiritul tau va ramane mereu aprins.

    Comment by Maria Barbu — November 20, 2007 @ 9:21 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: