MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

November 12, 2007

Despre dezagregarea artei

Filed under: Arta,Cultura,Literatura,Lumea de azi — Maria Barbu @ 9:27 pm

Acesta a fost subiectul unei aprinse dezbateri între mai mulţi artişti europeni reuniţi la sfârşitul săptămânii trecute în Milanul nostru iubit! De ce “dezagregarea artei”? Pentru că oamenii de cultură, artiştii, şi printre ei şi scriitorii, văd cu stupoare cum creaţia artistică devine din ce în ce mai puţin preţuită de societatea actuală, mult prea dispusă spre consumism şi speedy satisfaction, adică spre satisfacţia rapidă pe care o oferă esteticul temporar, cum ar fi forma “supremă” a unei îngheţate pudrată cu praf de aur comestibil!

Problema pe care am emfazat-o în această dezbatere a fost aceea a găsirii unei soluţii pentru a salva arta de la mumificarea muzeistică şi de la realul pericol al îndepărtării ei de public, dar şi pentru a educa publicul în a face acei paşi care să îl apropie de fenomenul artistic, de creaţia adevărată, permiţându-i acesteia să fie perenă. Artiştii se tem că fenomenul artistic va fi condamnat la un happening care îl va face să fie trecător, perisabil, fără să mai aibă dreptul de a-şi face loc în memoria umanităţii.

Nu vedeţi cum se străduiesc tot felul de neaveniţi să reducă arta doar la mesteşugul conţinut în execuţia obiectului artistic, fără a mai ţine seama de conţinutul esenţial, de nucleul creativ, de ideea originală, care îi dă unicitate şi frumuseţe? Cum va putea merge mai departe omenirea fără memoria ei artistică, fără zestrea de creaţie care ne face acum să ne înfiorăm şi să vibrăm cu toată fiinţa la frumuseţea sublimă conţinută în atâtea capodopere?

Lăsaţi-mă să cred că noi, artiştii de azi, vom avea puterea de a face arta să supravieţuiască acestei presiuni a imbecilităţii vulgare şi a transientului formal care îi dezagregă de fapt pe oamenii din jurul nostru. Lăsaţi-mă să creez cu sentimentul că ceea ce scriu se va imprima în memoria de aur a umanităţii! Lăsaţi-mă să cred că mai avem dreptul să visăm la nemurire, la acea eternitate fără de care fiinţarea umană ar fi atât de tristă şi de săracă!

Advertisements

26 Comments »

  1. Arta isi pierde din valoare si incepe sa dispara pentru ca nu mai suntem educati sa o apreciem. Arta incepe sa fie din ce in ce mai mult inlocuita de tehnologie. Ar fi interesante niste campanii de promovare a artei, desi poate nu sunt atat de eficiente pe cat ar trebui.

    Comment by Aurel Dragut — November 12, 2007 @ 10:48 pm

  2. Aurel, mi-ai dat acum o idee grozava. Ce ar fi daca am face niste discutii despre arta si tehnologie, subliniindu-le pe amandoua, pt ca asa ar putea arta sa se afiseze in peisajul actual mai bine inarmata cu argumente?

    Comment by Maria Barbu — November 12, 2007 @ 10:53 pm

  3. Eu cred ca vom resui. Probabil ca vom avea nevoie de ceva timp, sa ii lasam pe oameni sa se obisnuiasca cu noi, sa invete sa ne cunoasca. Mai avem cale lunga de batut, dar nu e imposibil. Mai ales ca am vazut ca tinerii s-au mai indreptat si spre arta/cultura. Stii cum e, speranta moare ultima.

    Comment by Oana — November 12, 2007 @ 11:19 pm

  4. Da, Oana, f corect. Dar speranta asta trebuie alimentata permanent, ca un foc in care trebuie sa pui carbuni ori lemne. Si totul cred ca depinde de noi.

    Comment by Maria Barbu — November 12, 2007 @ 11:30 pm

  5. “Dezagregarea artei” este o chestiune de optim. “Deştepul şi elitistul” nu poate pătrunde în mase şi este pierdut, prin uitare sau respingere. “comercialul excesiv” nu are valoare, deşi pătrunde în mase. Optimul este calea de mijloc. Dar… artistul poate fi canalizat spre ceva care să aibă impact în masă? Artistul canalizat face el artă sau un produs încadrat de societate ca “artă”. Cum arta este ceea ce produce artistul şi artistul este cel ce produce arta. Ar trebui să ne îngrijim de artişti pentru a avea arta adevărată.
    Educaţia, aprecierea artei, este o consecinţă. Niciodată nu vor apărea iubitori de artă pentru că se cere la şcoală sau că apare la televizor o campanie alături de nu consuma sare, grăsimi şi zahar în exces. Calea cea mai sigură este decretarea artei drept obiect cool. Acest cool are o legătură importantă cu sexualitatea prepuberă şi puberă. Ceea ce trebuie făcut este să se fixeze ideea cu o fată frumoasă sau un baiat frumos place un băiat, respectiv o fată care este iubitor de cultură. Trebuie să fie cool să mergi la teatru. Trebuie să fie cool să mergi la un concert. Când o fată şi un băiat merg “în oraş” nu trebuie să mai considere “normal” ieşirea la McDonalds ci ieşirea la Festivalul de chitară clasică sau la Expoziţia Nicolae Grigorescu. De ce este atât de important? Pentru că este singura modalitate de a deveni fenomen de masă. Cei tineri copiază extraordinar alţi tineri care sunt “populari” în mediul lor. Din păcate popularul de astăzi (şi iar apare problema modelului) de obicei bea, fumează, ocazional consumă stupefiante, este parte a unei găşti.
    Poate face desigur şi şcoala ceva. Este pozitivă mijlocirea momentelor de grup pentru o vizită la un muzeu sau la un concert, aceste momente trebuiesc însă susţinute săptămânal ca o activitate extracuriculară complementară. Astfel dacă mergi la un concert sau la o piesă de teatru, este foarte bine venită o pregătire a evenimentului cultural la ora de muzica sau literatură. Eu as introduce in orele de scoală o optională de eveniment cultural.

    Comment by Bibliotecaru — November 13, 2007 @ 1:03 am

  6. @Bibliotecaru

    f interesante sugestiile tale. Tu reusesti sa gasesti acele solutii care sa convina unei cat mai mari majoritati. Imi place felul in care pui problema si cum identifici solutia optima. Multumesc.

    Comment by Maria Barbu — November 13, 2007 @ 1:26 am

  7. hai sa facem ceva!
    asta ar fi ideea nu?
    hai sa facem… ce? dar exact. adica sa facem ce exact?
    hai sa visam. si sa credem in visul nostru. pentru ca altfel, sigur nu se va implini.
    — si iata sfatul unui visator 🙂

    Comment by blur — November 13, 2007 @ 1:39 am

  8. @blur

    esti minunat, Catalin.

    Comment by Maria Barbu — November 13, 2007 @ 1:48 am

  9. De vreo 50 de ani artistii se plang de moartea artei. Insa publicul nu. Vedeti publicul care urla de durere ca a murit arta? Nu trebuie sa ne luam dupa scurtcircuitarile depresive ale artistilor. Unii dintre ei vorbesc despre arta lor atunci cand pretind ca o fac despre cea universala. Parerea mea!

    Comment by baldovin — November 13, 2007 @ 5:55 pm

  10. @baldovin

    sigur ca publicul nu plange dupa arta, Baldovin, doar vezi ce “hrana artistica” i se arunca!

    Comment by Maria Barbu — November 13, 2007 @ 6:52 pm

  11. publicul e interesat de arta, nu de lipsa ei din mediul inconjurator. artistii in schimb, sunt interesati si de lipsa si de prezenta…

    Comment by blur — November 13, 2007 @ 8:11 pm

  12. Da, Catalin, ai perfecta dreptate, si, marturisesc, nu m-am gandit niciodata la asta in acesti termeni. Tnx

    Comment by Maria Barbu — November 13, 2007 @ 8:24 pm

  13. este intr-un fel o urmare fireasca a dezvoltarii societatii in directia stupida in care se dezvolta in ultima vreme. oamenii sunt grabiti, este mai important sa munceasca pentru a face bani, sa tina pasul cu o societate in plina expansiune. cine mai are timp cu adevarat sa stea sa citeasca in fiecare zi? cine mai poate sa mearga in mod regulat la teatru, la concerte? se intra intr-un cerc vicios.. faptul ca nu mai este acordata atentie artei duce la indepartarea de ea si la lipsa de cultura. oamenii nu mai cunosc detalii despre curente literare, artistice… si trebuie sa recunoastem ca este frustrant sa mergi la o expozitie de pictura cand nu ai cunostinte despre domeniu. asa s-a ajuns si la indepartarea de poezie. cati nu spun “ah, urasc poezia, e o porcarie!”? doar pentru ca nu sunt capabili sa inteleaga.
    sunt total de acord cu bibliotecaru. apropo de scoala si arta, eu in liceu nu am facut absolut deloc muzica si desen. deci de fapt nu am avut nicio disciplina artistica, ceea ce mi se pare foarte urat, indiferent cat de mult mi-au placut matematica si fizica. bineinteles, aici tine si de incompetenta ministerului, care nu e in stare sa elaboreze un plan de invatamant inteligent.

    Comment by mely — November 13, 2007 @ 9:06 pm

  14. @mely

    indepartarea de arta se produce, asa cum spui si tu, in primul rand prin ignoranta. Intelegerea artei cere un anume tip de initiere, la care se adauga desigur si sensibilitatea individuala. Nu poti ajunge in orice fel la opera de arta, si daca nu ai intelegere, sensibilitate si respect pentru ea, ramai un exclus, ceea ce poate sa doara, in ciuda faptului ca prea putini recunosc asta!

    Comment by Maria Barbu — November 13, 2007 @ 9:20 pm

  15. Eu vad doua probleme: cea mai importanta e ca arta nu se impaca prea bine cu democratia. Cum zicea Nae Ionescu despre cultura in general, as spune eu despre arta: este eminamente aristocratica. Si basta. Din acest motiv “slutia caii de mijloc” intre capra si varza mi se pare tare anapoda. In primul rand artistul creeaza pentru elitele care il inteleg. Daca incep sa-l inteleaga si masele e bai…deja nu mai e artist, e Paulo Coelho.

    A doua problema sta in dezagregarea artei in sine fara nici o raportare la “consumatorii de arta”. Azi o cizma stropita cu vopsea pusa intr-o vitrina are toate sansele sa treaca drept opera de arta. Iar pentru asta e de vina criza valorilor pe care o traim din plin.

    Comment by Ioana — November 14, 2007 @ 8:11 am

  16. @Ioana

    criza valorilor a dus inevitabil la disolutia elitei, iar in Romania de azi elita valorica a fost substituita de elita averii ori de elita puterii, reprezentata de tot felul de personaje grobiene, farseuri si scelerati. Sigur ca arta se adresaza elitelor, iar publicul consumator de arta este un public educat si initiat. Problema este complexa pt ca pe de o parte arta face niste compromisuri auto-distructive iar pe de alta parte publicul regreseaza intr-un ritm ingrijorator pt insasi specia noastra ganditoare si, in mod exceptional, creatoare.

    Comment by Maria Barbu — November 14, 2007 @ 12:41 pm

  17. Am urmarit discutia (si nu este singura de pe acest blog) pana in punctul asta si n-as vrea sa commentez despre ce s-a vorbit (s-au atins niste puncte bune si atat)- explica-mi Maria, De ce recunoasterea artei (ca existenta) este egala cu recunoasterea valorii in sine a artei ? de ce nerecunoasterea artei duce la moartea ei ? sau la infestarea ei ?

    Personal nu cred c-ar trebui sa promovam arta ca pe tampoanele always, sau ca ar trebui sa ne folosim de stereotipurile produselor care se vand pentru a da de stire in lume: vai ce frumos este “pamfletul meu”, apreciatzi-l … Sa merg si mai departe cu aprecierea mea: arta implica un anume manifest de modestie (fiindca ofera posibilitatea “celuilalt” de a o recunoaste ca fiind ceva valoros) … sa-ti dau un exemplu:
    Sociologia Populismului de Guy Hermet (o carte recent lansata in Romania), poate fi considerata de anumiti promotori de cultura ca fiind o “piesa de arta” in domeniul literaturii sociologice … dar daca mie nu-mi place?, daca eu o consider cel mai mare “kitch” posibil in comparatie cu adevaratele valori din acest domeniu …
    Apoi, sa aduci toti oamenii pe acelasi plan (indiferent care este ala), este ca si cum ai vrea sa reactivezi frumoasa si canceroasa idee de “totalitarism” – doar suntem toti egali, no ?! 🙂

    P.S. Nu interpreta commentul meu ca fiind unul ostentativ. Am spus ce simt.

    Comment by Sky-Hunter — November 14, 2007 @ 5:03 pm

  18. @Sky-Hunter

    am tot respectul pt ceea ce spui. Nici nu putem promova arta ca pe o marfa, asta e f clar si adevarat, doar ii putem face pe oameni mai sensibili si, la un moment dat, ei vor percepe frumosul. Mai este si problema frumosului si valorii, a raportului dintre ele, in absolutul operei sau in relatia cu publicul. Ai pus aici niste probleme chiar demne de o mai serioasa meditatie si sunt incantata ca ai abordat cu atata seriozitate tematica asta.
    Traim cu totii in aceasta epoca in care kitch-ul este ridicat la rang de arta iar arta este coborata la rang de mestesug. Creatorul iese din ierarhia valorilor si locul lui e luat de cine stie ce descurcaret mai shmeker! Si toate aceste aspecte sunt doar o mica parte a dramei si a crizei vaorilor in general si a artei in special la care asiastam oarecum neputinciosi. Macar atat sa facem. Sa spunem ceea ce simtim, sa incercam impreuna sa gasim acea cale sau acele cai care sa duca din nou spre ideal, spre acel ideal de care nimanui nu mai pare sa-i mai pese. Si totusi… Daca noi si altii ca noi vorbim despre asta, inseamna ca ne doare, ceea ce este un semn cu adevarat incurajator.

    Comment by Maria Barbu — November 14, 2007 @ 11:30 pm

  19. Sky-Hunter crede ca: Arta ar trebui sa fie si sa ramana doar pentru cei initiati … bineinteles cu “Acces Liber” pentru toata lumea care o descopera si vrea sa o aprecieze.

    Comment by Sky-Hunter — November 15, 2007 @ 11:27 am

  20. Da, prietene, asa ar fi cel mai corect!

    Comment by Maria Barbu — November 15, 2007 @ 12:18 pm

  21. M-a atins într-un fel aparte toată aceasta discuţie. Nu aşi vrea sa mă pronunţ asupra stării culturale actuale. Mi-aţi adus aminte de cineva care avea acelaşi gen de probleme acum ceva timp in urma: http://www.youtube.com/watch?v=YthLx3nxar8

    Comment by Scorpius — November 16, 2007 @ 4:13 pm

  22. @Scorpius

    nu inteleg de ce faci aceasta legatura? Nici nu am rabdare sa il ascult acum pe Ceausescu si chiar faptul ca te-ai gandit la el este o exagerare pe care nu o inteleg. Cred ca este cazul sa te explici, pentru ca altfel ma tem ca este o ofensa, si mi-ar parea rau!

    Comment by Maria Barbu — November 16, 2007 @ 6:17 pm

  23. Poetei nu are de ce sa-i para rau, in Templul sau nu ar incapea ofensa. Intotdeauna la intrare m-am descaltat si am spalat viguros varfurile pe care m-am deplasat. Poate am sa ma explic, dar nu acum, deoarece conventia temporara nu ma lasa.

    Comment by Scorpius — November 16, 2007 @ 8:15 pm

  24. @Scorpius

    iti multumesc pentru cuvintele tale, menite sa imi domoleasca temerile. Esti intotdeauna binevenit aici, poti sa fi sigur de asta.

    Comment by Maria Barbu — November 16, 2007 @ 9:03 pm

  25. Maria,
    crezi ca ajunge doar “să visăm la nemurire, la acea eternitate fără de care fiinţarea umană ar fi atât de tristă şi de săracă!”
    oare nu trebuie sa si facem ceva in privinta asta?! 🙂

    personal, cred ca artistii ar trebui sa se gandeasca doar la arta in sine, fara nici o preocupare da a-si face cati mai multi “fani”, de a castiga cat mai multa faima, cat mai multi bani…

    lumea se schimba, oamenii se schimba… [in rau evident] dar nu cred ca Arta trebuie sa se schime si ea pt “a place omului”. scopul ei trebuie sa ramana ce a fost intotdeauna: comunicare a Frumosului, nu doar pe “cale” sentimentala, cat mai ales intelectuala. se pot schimba insa modalitatile de a atinge scopul, dar nu scopul in sine.

    este parerea unuia care nu a apreciat niciodata Arta la adevarata ei valoare, dar care spera sa ajunga la asta 🙂

    Comment by ovidiu — November 20, 2007 @ 11:15 am

  26. @Ovidiu

    ma emotioneaza cu adevarat pledoaria ta pentru arta. Stiu ca ai dreptate si crede-ma ca sunt o natura luptatoare si de acum inainte – pentru ca si eu abia m-am trezit, in sensul combativ – voi face nu doar arta ci voi si lupta pentru ea. Multumesc pentru sustinere.

    Comment by Maria Barbu — November 20, 2007 @ 11:27 am


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: