MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

November 2, 2007

PARABOLA – "Contradictii"

Filed under: Literatura — Maria Barbu @ 6:06 pm

Ignoranţa şi înţelepciunea nu sunt neapărat feţele aceleaşi monezi, ci pot să fie, adeseori, momentele consecutive ale unei evoluţii individuale. Dacă plecăm însă de la premisa contradicţiei obligatorii, atunci vom constata că ne aflăm de multe ori în faţa unor “nebuni” care pot să fie înţelepţi dar neînţeleşi, aşa cum ignoranţii pot fi catalogaţi drept “inteligenţii” vreunei epoci, ale cărei criterii intelectuale sunt cu mult sub grila admisibilă.

Pe terasa unui superb palazzo din Roma, Fabrizio Calvino şi Giancarlo Barbieri îşi disputau rolul înţeleptului şi, respectiv, al ignorantului, un joc pe care il jucau de multe ori, pe diverse teme, şi confruntându-se cu ardoare şi cu delicii intelectuale nesfârşite. Numai că de data asta confruntarea nu mai părea să ţină de joc, pentru că punea “pe masă” unele adevăruri care puteau să doară şi să stârnească reacţii psihologice:

Nu mi-a trecut nicodată prin minte să te consider ignorant, Fabizio! – îi spuse prietenului său, mai tânărul Giancarlo.

Problema este că nici nu ar fi putut să-ţi treacă a asemenea aberaţie prin minte pentru simplul fapt că nu este adevărat, dar şi pentru faptul că tu, Giancarlo, eşti format după tiparul vânătorului de putere şi nu al însetatului de cunoaştere!

Aici trebuie să recunosc că ai dreptate. Poate că asta este influenţa tatălui meu în principal, care îmi spunea încă de când eram foarte mititel că eu trebuie să domin, să fiu puternic şi să îi las pe alţii să se amăgească şi să se joace cu iluzoriile realizări pe care ţi le oferă inteligenţa şi, exagerat spus, înţelepciunea.

Bine, dar sper că asta nu înseamnă neapărat că tu faci apologia ignoranţei în detrimentul cunoşterii, ci doar apologia puterii financiare ori politice în detrimentul renumelui intelectual, care i se pare omului puternic o realizare prea fragilă pentru a o considera demnă de urmărit.

Nu neapărat prea fragilă, ci, ceea ce vreau eu să exprim, este credinţa mea că cei care urmăresc doar idealuri intelectuale sau de cunoaştere sunt oameni profund nefericiţi, care au mereu sentimentul neîmplinirii propriului destin, trăind adesea cu teama ratării, în timp ce oamenii care deţin puterea sunt mai siguri pe ei, mai realizaţi.

Dar poate că se simt atât de siguri tocmai pentru că sunt ignoranţi şi indecent de suficienţi

Poate! Nu vreau să te contrazic. Dar eu prefer certitudinile realizărilor concrete, certificate de societate şi recunoscute de majoritatea oamenilor, unor incertitudini ideale ori unor realizări elitiste pe care doar câţiva indivizi le înţeleg şi le acceptă!

Ceea ce spui tu nu face decât să sublinieze drama profundă pe care o trăiesc gânditorii, creatorii, cercetătorii, descoperitorii de adevăruri, inventatorii, adică exact acei oameni pe ale căror realizări se bazează evoluţia societăţii şi umanităţii în general, societate care nu numai că nu le oferă bucuria de a-i recunoaşte şi omagia la devărata lor valoare, ci le “fură” opera, utilizând-o în folosul unor profitori ignoranţi şi suficienţi care fac paradă de putere dar care, în realitate, sunt nişte nulităţi bombastice, nişte tumori ale omenirii.

Eşti mult prea dur exprimându-te astfel, Fabrizio! Puterea politică şi financiară este cea care ţine în stare de funcţionare mecanismele acestei lumi, ale cărei scheme şi mecanisme au fost, este adevărat!, inventate şi dezvăluite de martirii cunoaşterii, de acei oameni pe care noi îi numim cu o anume condescendenţă “genii”, dar care nu sunt în stare să facă profitabile pentru ei înşişi propriile idei, ci ni le livrează nouă, pe nimic, pentru ca noi să facem avere şi să avem putere!

Cât poţi să fii de brutal şi de cinic, Giancarlo! Ce specie monstruoasă sunteţi voi, oamenii puterii!

Şi voi, oamenii cunoaşterii, ce specie “delicată”, ca să nu spun vulnerabilă ori chiar “handicapată”!

Pentru asemenea cuvinte ar trebui să plătiţi scump!

Lasă, Fabrizio, că plătiţi voi, cu “ratările” voastre toate succesele noastre!

Fiară nemernică, nici nu mai vreau să te ascult!

Fabrizio se ridică de pe scaun şi, cu ochii umezi, ieşi de pe terasa cochetă. Marea Cetate îl întâmpină majestuoasă. Privi spre majestuoasele palate romane şi îşi dădu seama că toate erau de fapt realizări ale unor mari artişti, dar fuseseră comandate de oameni ai puterii, care au avut abilitatea dar şi capacitatea financiară de a-i susţine pe artişi, de a-i determina să-şi transforme geniul în operă concretă, perenă..

Înţelese, parcă străfulgerat, că posteritatea este cea care face ca marile genii să îşi recupereze locul de onoare care li se cuvine şi să stea mereu şi mereu înaintea puterii, înaintea acelei puteri care le facilitează de fapt intrarea în posteritate. Ce paradoxală este existenţa! În viaţa curentă însă, din păcate, puterea este mereu cea care domină, şi nu de puţine ori ignoră ori striveşte arta şi cunoaşterea, exilându-i ori nedreptăţindu-i grav pe cei care le reprezintă!

(Parabola ce face parte din cartea “Parabole despre Putere”) 

Advertisements

8 Comments »

  1. Nu este vorba de putere ci de abuzul de putere. De aici trebuie pornita lupta celor ce au ceva de spus.

    Comment by PELERINUL — November 2, 2007 @ 9:13 pm

  2. Asa este, pentru ca puterea politica este firesc sa se exercite ca leadership inteligent si dedicat, dar abuzul de putere devine crima pur si simplu.Si, asa cum spui tu, acest exces trebuie inlaturat.

    Comment by Maria Barbu — November 2, 2007 @ 9:16 pm

  3. ma cherie,
    1-pozitionarea propusa de mine:ramanem in italia
    2-personaje:machiavelli si savonarola .interesant mi se pare schimbul de roluri pe care il fac acestia
    p.s. mi-am adus aminte si de vizita facuta de luther la vatican.

    Comment by ingi — November 4, 2007 @ 7:34 am

  4. @ingi

    f interesante conexiunile facute de tine. Am avut un bun prieten cu care faceam un fel de roluri, si el era Savonarola!

    Comment by Maria Barbu — November 4, 2007 @ 1:11 pm

  5. Viaţa fără putere ar putea să se desfăşoare cu oarecare normalitate.
    Viaţa fără artă nu ar avea cum să mai fie la fel.
    Arta este mai importantă decât puterea.
    Revelaţia că arta este făcută prin sprijin financiar nu este credibilă la personajul Fabrizio.
    Eu aş fi dus totul la duel şi i-aş fi omorât pe amândoi (de fapt s-ar fi omorât singuri). Dintr-un motiv simplu. Existenţa nu poate fi decât duală şi antagonică. Contemplarea forţelor antagonice în acelaşi loc, Ignoranţa şi Înţelepciunea, trebuie să ducă la anihilarea amândoura, precum materia şi antimateria. Altfel sunt false amândouă şi incomplet fundamentate.

    Comment by Bibliotecaru — November 5, 2007 @ 6:51 pm

  6. @Bibliotecaru

    antagonismul este conditia devenirii. Daca cei doi s-ar fi ucis unul pe celalat, concluzia ar fi fost una trista si pentru arta si pt putere. Ele sunt si poate ca si trebuie sa ramana in contradictie, tocmai pentru a permite optiunilor noastre sa se manifeste deschis si liber, dar si pt a ne oferi spatiu de evolutie, individuala si sociala.

    Comment by Maria Barbu — November 5, 2007 @ 7:24 pm

  7. Nu vreau să fiu Ceauşescu care să îndemne arta la a respecta realităţile naţionale, dar nu de asta i-ai pus să lupte? Ei rezolvă contradicţia prin separare. “Moartea” tot se produce, pentru că ei se evită, nu se mai întâlnesc în dialog. În momentul în care se depart, oricum îşi încetează exitenţa contradictoriului. Pentru că ei nu pot fi antagonici decât în contact, în contrast. Separaţi ei nu au nici o valoare. Dacă doreai să aibă o evoluţie continuă, părerea mea este că trebuia să-i pui în conflict fără să ajungi la finalitatea relaţiei.

    Comment by Bibliotecaru — November 7, 2007 @ 1:40 am

  8. Parabola trebuie inevitabil sa aiba un inteles. Ea se incheie astfel pt ca asta a fost lectia pe care am vrut sa o dau. In alte conditii, as fi ales poate o alta scriitura. O parabola o accepti sau o rejetezi, ca pe o lectie. Este optiunea ta.

    Comment by Maria Barbu — November 7, 2007 @ 2:26 am


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: