MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

October 27, 2007

CANTEC SOPTIT

Filed under: Literatura,Poezie — Maria Barbu @ 1:02 pm

cad frunzele orgoliului

peste ochii prea deschişi către lacrimă.

simetrice, mâinile se ascund după chip,

să nu se mai vadă inelul,

să nu se mai vadă inima.

cu câtă severitate se ascut pe ceruri stelele!

gândul se clatină,

până când

din el ies aievea mari păsări de lumină.

în grădina gurii, limba mea spune cântece

pe care numai urechea aceea,

ascunsă în auzul tău cel mai adânc,

le poate auzi.

Advertisements

6 Comments »

  1. Maria, buna gasit! abia acum am ajuns la computer (adica la mine la servici)…imi place ce spui despre ego si iubire…cred, adica, asta cred eu ca spui…dupa mine, ele se anuleaza reciproc…ori ai ego, ori iubesti..numai bine, Maria! am sa citesc in fiecare zi o poezie de-a ta…Lili

    Comment by liliana mocanu — October 27, 2007 @ 9:11 pm

  2. Bine ai venit, Liliana.
    Te astept de fiecare data cu deosebita placere.

    Comment by Maria Barbu — October 27, 2007 @ 10:33 pm

  3. Of Mărie, că tare mare zbucium trebuie să fie acolo în sufletul tău. Biblia spune însă că atunci când se desfac cerurile, Dumnezeu îşi va arată slava. Ai încredere, răsplata va veni.
    Apoi inelul poate fi scos, cu inima este mai greu…

    Comment by Bibliotecaru — October 29, 2007 @ 12:01 pm

  4. @Bibliotecaru

    nu e zbucium in sufletul meu ci o mare si complicata bucurie. Este bucuria de a trai, cu tot ce implica asta, dar eu traiesc cu un entuziasm hiperbolic, si atunci totul are alte dimensiuni. Dar si tu esti o mare figura, pari sa le stii pe toate cele din cer si de pe pamant. Offf!

    Comment by Maria Barbu — October 29, 2007 @ 12:52 pm

  5. 🙂 Interesant că nimeni nu mă contrazice cu argumente adevărate ci doar cu impresii. Încep să cred şi eu că sunt iluminat de Divinitate. Culmea este că viitorul mi-a dovedit până acum că am dreptate măcar 99%. Acel 1% este atunci când susţin lucruri cu adevărat absurde. De unde se vede că şi nebunia are limite. Între timp înaintez uşor, uşor cu partidul din viitor. Din păcate nu prea îmi mai văd scrisul şi mă chinuie foarte mult asta… dar s-a compus în surzenie se va putea scrie şi pe orbecăite.

    Comment by Bibliotecaru — October 29, 2007 @ 11:06 pm

  6. Unde esti? Vreau sa te vad si, fata in fata, sa te contrazic, dar vreau sa te vad. Pana atunci, ma multumesc sa te simt ca pe un abur, ca pe aroma cafelei proaspat facute sau a unui ceai f tare .

    Comment by Maria Barbu — October 29, 2007 @ 11:17 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: