MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

October 14, 2007

PEISAJ INTERIOR – poem

Filed under: Literatura,Poezie — Maria Barbu @ 6:38 pm

se face toamnă.

mi-este pieptul greu şi rugăciunea cade la pământ.

sunt orb. între dihănii, mă dihănesc şi eu.

ce cald e-acum în ceruri!

e aerul mai sfânt.

din când în când, amiaza răstoarnă un cuvânt,

şi fuge.

se abat, spre-alte meleaguri,

îngeri.

doar noi, împătimiţi,

stăbatem prin noroaie pân-la genunchi, tăcerea.

nici merii nu mai rodesc în noi fără de şarpe.

e frig, e toamnă,

e târziu.

sub pleoapa mea, un paradis pe moarte.

12 Comments »

  1. reiau,poate ca am uitat sa trimit:
    citind poemul,gandul m-a dus la:
    7-pacate demoarte
    7-arte
    7-taine ale bisericilor crestine traditionale
    7-zile incunjurarea jerichonului pana la caderea zidurilor la sunetul trambitei
    7×2=14 generatii de la solomon al Iisus.

    Comment by ingi — October 14, 2007 @ 8:46 pm

  2. nu stiu sa comentez poezie … nu stiu sa scriu poezii si poate nu voi reusi niciodata sa inteleg pe deplin o poezie atat de profunda si minunata. tot ce stiu este ca imi place ca ai puterea de a ma introduce acolo in inima poeziei si simt ceva. minunat! :mrgreen:

    Comment by Dana — October 14, 2007 @ 8:48 pm

  3. @ingi

    poezia este singura arta care, folosind cuvantul, merge dincolo de cuvinte. Ea foloseste simbolurile stiute pentru a crea simboluri inedite! Numai Dumnezeu, care detine secretul universului, poate intelege taina profunda a Poeziei. Poetul este, asa cum spunea si Socrate, gura Zeului.

    Comment by Maria Barbu — October 14, 2007 @ 9:26 pm

  4. @Dana,

    tu spui ca nu intelegi poezia, dar, atata timp cat poti simti atmosfera unei poezii si poti spune ca ai ajuns acolo,in inima ei, inseamna ca o intelegi mai bine decat cei mai multi dintre muritori.

    Comment by Maria Barbu — October 14, 2007 @ 9:28 pm

  5. Paradisul nu poate să moară. Perfecţiunea dublată de sfinţenie este nemuritoare.

    Comment by Bibliotecaru — October 14, 2007 @ 9:50 pm

  6. @Bibliotecaru

    ceea ce se intampla sub pleoapa poetului este posibil in spatiul ideal al poeziei. Paradisul in forma lui originara s-a degradat oricum, dar atunci cand poetul il “vede” murind, atunci e un moment de lacrimi!

    Comment by Maria Barbu — October 14, 2007 @ 10:04 pm

  7. e frig, e toamna,

    e tarziu

    Si toamna doamna acopera corpuri invinetite, reci si fara de viata. Rugaciunile cazute ne sporesc indoielile si ne-nsutesc prejudecatile.

    Pelerinul invasmantat cu IUBIREA se indeamna sa urce spre inaltimi, mereu langa NOI Pelerinul, mereu in gloria PARINTELUI.

    Pelerinul iubeste umilinta celor ce se stiu pescari dar si umorul celor ce iubesc cu inteligenta fara sa ia lucrurile foarte in serios.

    Comment by pelerinul — October 14, 2007 @ 10:35 pm

  8. Dragul meu Pelerin, in momentul in care scriam acest poem ma simteam plina de pacat si ma durea durerea tuturor celor care doreau sa isi recupereze puritatea!

    Acest joc al artistului, aceasta pendulare intre pacat si dorinta mantuirii cred ca il si salveaza. Iar eu, ca o Poeta adevarata, sufar de toate aceste “metehne” artistice.

    Comment by Maria Barbu — October 14, 2007 @ 10:44 pm

  9. “Ora, ma lasi, te duci in larg.
    Si ma raneste-aripa-ti grea.
    Singur: cu gura-mi ce sa fac?
    Cu noaptea mea? Cu ziua mea?

    Iubita n-am, nici casa ca sa stau,
    si nici un loc in care sa traiesc
    Si orice lucruri carora ma dau,
    devin bogate si ma cheltuiesc“

    Rainer Maria Rilke

    Comment by gabitzubitzu — October 15, 2007 @ 2:31 pm

  10. ma cherie,
    in plan mult,mult mai larg : cum ar fi de vazut relatia cu divinitatea,creatorul(indiferent cum s-ar numi) prin credinta sau/si simboluri?

    Comment by ingi — October 15, 2007 @ 7:08 pm

  11. @gabitzubitzu

    trebuie sa recunosc sincer ca l-am iubit pe Rainer Maria Rilke f mult, atunci cand eram adolescenta. Doar Georg Trakl m-a facut sa depasesc aceasta iubire! Poate o sa postez un poem care mi-a fost inspirat, acum, cand nu mai sunt adolescenta, de una dintre temele mitologice preferate de Rilke: povestea lui Orfeu si Euridice.

    Comment by Maria Barbu — October 15, 2007 @ 8:00 pm

  12. @ingi

    in general credinta apeleaza, pentru a se sustine, la capacitatea noastra de a decodifica simboluri dar si de a crea simboluri. Omul este un creator de simboluri, si de arta pe cale de consecinta, pentru ca mosteneste, de la Creatorul sau, o natura demiurgica.

    Comment by Maria Barbu — October 15, 2007 @ 8:03 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: