MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

October 13, 2007

POEM DE DRAGOSTE ***

Filed under: Literatura,Poezie — Maria Barbu @ 12:24 am

peste noi noaptea trece ca pe o uliţă,

cărându-şi câinii adormiţi.

am fost învăţată,

să mă las furată de somn, ca o mireasă,

pe care un cal năzdrăvan o poartă spre casă.

mama-mi spunea

să-mi întind frumos picioarele

şi să-mi aşez mâinile într-o poziţie graţioasă.

luna să-mi poposească pe coapsă,

sau să mă ciupească de sân, ca o albină,

geloasă pe altă albină,

rotunjită de miere şi de lumină.

noaptea e searbădă ca o femeie fără prunci.

dar deasupra ei stă somnul,

pândind să-şi facă altar.

taci,

s-auzi gândul cum scormone pământul !

13 Comments »

  1. ma cherie,
    ca stii a folosi mestesugit vorbele,spre a exprima valori si sentimente,te admir.
    dar interesant mi se pare si faptul ca poti fi prezenta si in lumea faptelor,in cotidianul care angajeaza si creeaza nevoi si resurse.

    Comment by ingi — October 13, 2007 @ 7:11 am

  2. frumos….

    Comment by ellaida — October 13, 2007 @ 12:47 pm

  3. @ingi

    Radu, cred ca incerc sa raspund naturii mele duale. Sunt Leoaica, deci fascinata de Ideal dar si de Putere, iar ascendentul in gemeni imi da aceasta dualitate. De aceea si pot raspunde atat inefabilului cat si concretului. Asta ca sa fac o analiza simpla, astrologica, si sa imi emfazez acest Eu oricum exacerbat!

    Comment by Maria Barbu — October 13, 2007 @ 3:09 pm

  4. @Ellaida, iti multumesc!

    Comment by Maria Barbu — October 13, 2007 @ 3:10 pm

  5. Superb, as spune. Mai era nevoie si de poezie.

    Comment by Oana — October 13, 2007 @ 8:25 pm

  6. Multumesc, Oana. Intotdeauna este nevoie si de poezie, asta e sigur.

    Comment by Maria Barbu — October 13, 2007 @ 8:31 pm

  7. Citind, mi-au răsunat în minte cuvinte de mult uitate. Le-am cautat în biblioteca electronica şi am constantat cu uimire că nu am cartea. Tristă uimire. Noroc că Google m-a scutit să caut în biblioteca prafuită care plânge mâna mea uscată.

    “Uliţile de căpetenie ale târgului au slujitorii lor: măturători care le piaptănă, stropitori care le spală, meşteri care le sulimenesc cu smoală şi asfalt.
    Ea se slujeşte singură. Îşi toarnă apă de ploaie prin uluce; îşi potriveşte părul cu vrăbii; şi chipul ei firesc e.
    Trufaşe de numele lor, celelalte uliţi au silit porţile caselor să li-l înveţe şi să li-l rostească statornic. Şi porţile, cu guri de tablă sau de lemn, îl au în toată clipa pe buze.
    Ea a şoptit doar casei noastre numele ei. Ploile l-au şters; poarta l-a uitat! Şi ea l-a uitat.
    E o umilă şi neştiută uliţă de margine de târg.”

    Tare îmi este dor de târgul Bucureştilor pe vremea în care era un simplu sat. Uitat-am viaţa linistită a ciobanilor cu câinii spânzurând leneşi în dosul căruţei, şi măgarul cu coadă vioi gonitoare de muşte şi oi dodoleaţe de lapte şi lână… ei ce au clădit acest oraş de acum… cine mai ştie numara anii care s-au scurs de atunci?

    Comment by Bibliotecaru — October 13, 2007 @ 8:41 pm

  8. @Bibliotecaru

    am sa iti spun un secret. Atunci cand scriu poezie, folosesc multe cuvinte din diverse straturi lexicale, iar despre unele dintre aceste cuvinte nici nu stiam ca le stiu. De fapt, nu stiu exact care este mecanismul inspiratiei si cum de are aceasta putere de a trezi in mine izvoare lexicale nestiute!
    De aceea cred ca fiecare dintre cititorii mei reface atmosfera poemelor mele dupa cum rezoneaza ele in interioritatea fiecaruia, contribuind, asa cum spunea Umberto Eco in “Opera aperta”, la imbogatirea poeziei respective cu propriile lor viziuni, determinate de universul propus de poezia insasi! Nu este un cerc vicios, ci, mai mult, un cerc magic!

    Comment by Maria Barbu — October 13, 2007 @ 8:49 pm

  9. POEMUL tau nu este o gluma.

    NOI Pelerinul crede ca este un spatiu atras, deci curbat.In curand Pelerinul o sa incerce sa scrie despre crown sau despre ,,pozitia gratioasa” a mainilor si despre cuvinte uitate si chiar de cuvinte mutilate.

    Daca va dumiriti va astept.

    Comment by pelerinul — October 14, 2007 @ 1:05 am

  10. Imi place cand te lasi furata de somn ca o mireasa!

    Comment by gabitzubitzu — October 14, 2007 @ 4:16 pm

  11. @Pelerinul

    ce fel de cuvinte mutilate pot exista si unde?

    Sper din tot sufletul ca in poemele mele nu exista asa ceva, si asta pt ca relatia mea cu Verbul este una care tine de sacralitate. Exista o magie in actul creatiei poetice si o forta demiurgica, o conjugare intre uman si divin, care depaseste cu mult fiinta muritoare a poetului, si spun asta din experienta proprie. Scriu pozie de cand eram f fetita si simt cum urc pe o scara nevazuta, spre un Inalt care imi depaseste existenta. Tu ce stii despre acest sacrificiu, dragul meu prieten pelerin?

    Comment by Maria Barbu — October 14, 2007 @ 5:22 pm

  12. @gabitzubitzu

    ma bucur ca iti place. Ma gandeam, intr-una din zilele trecute, ca eu folosesc in poezie, spre deosebire de alti poeti, cuvinte care exprima concretul si asta face sa se creeze o lume in fiecare poem, o lume care are realitatea ei, carnea ei, fructele ei, cerul ei, ziua si noaptea ei. Alti poeti sunt mai abstracti si parca trebuie sa faci un efort rational sa prinzi sensul poeziei lor, pentru ca lumea din acele poezii e atat de abstracta, incat nu o poti figura in nici un fel.

    Comment by Maria Barbu — October 14, 2007 @ 5:30 pm

  13. noi

    Comment by PELERINUL — October 14, 2007 @ 8:41 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: