MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

October 3, 2007

BALADA IUBIRILOR CE MOR

Filed under: Sinele ascuns — Maria Barbu @ 9:23 pm

Este într-adevăr un fenomen straniu acesta, al morţii iubirii. Iubirea nu moare urât, cum moare carnea. Nu putrezeşte, nu duhneşte, nu dă semne de degradare celulară. Cel puţin, pentru mine nu este aşa. Eu văd moartea iubirii ca pe moartea unei flori. Se sfârşeşte, pur şi simplu. Seara este o floare încă plăcută privirii, iar dimineaţa, printr-o stranie chimie, o găseşti complet ofilită, uscată, epuizată. Aşa este iubirea mea. Se închide, epuizându-şi energia lăuntrică. Şi gata. Asta e tot. Nu se mai poate face nimic. Mă uit cu silă la cel pe care acum puţin timp îl iubeam, dar pe care acum îl simt detestabil.

Mă uit la trăsăturile care îmi exaltau privirea şi sufletul dar care acum nu mai înseamnă pentru mine nimic. Nici braţele pe care le visam, nici mâinile care îmi dădeau palpitaţii. Întreaga fiinţă a celui pentru care simţeam o uriaşă iubire nu mai îmi spune acum absolut nimic. Poate doar contrariul iubirii, care pentru mine nu este ura, ci sila. Mă gândesc cu oroare la ceea ce puteam să simt atunci şi mi se face greaţă fizic, mai rău decât unei gravide.

Sau poate sunt totuşi urâte iubirile care mor! “Balada iubirilor ce mor” ar fi prea delicată. Ar trebui scris un descântec, un fel de apărare împotriva unui deochi, împotriva unui blestem năucitor pe care par că îl poartă cu sine aceste trăiri golite de conţinut. Dar sunt aceste iubiri moarte adevăratele iubiri, sau doar cele false? Cred că sunt nişte simulacre, nişte falsuri, uneori tot atât de convingătoare  cum sunt falsurile foarte bine executate de pictorii care îşi irosesc talentul făcând imitaţii.

E toamnă, plec în curând la Bruxelles, un oraş în care toamna seamănă izbitor cu cea de la Bucureşti. Mă voi simţi aproape ca acasă, ceea ce nu mă va impiedica să vin repede-repede înapoi, pentru că aici este minunea vieţii mele. Dar acum trebuie să trec prin starea de silă a unei moarte iubiri, o stare care mă face să mă simt aproape bolnavă. Şi îndurerată. Şi ceea ce mă doare este….. Idealul.

Advertisements

26 Comments »

  1. Nu exista iubirea ideala. De fapt, nu exista ideal in iubire. Iubirea ideala e cea gen Romeo si Julieta. Da, genul de iubire care dureaza putin si se termina dureros. Crezi ca daca Romeo si Julieta ar fi trait 80 ani nu s-ar fi plictisit?
    Asa suntem noi, ne plictisim sau ajungem sa ne obisnuim, dar iubirea nu exista decat pentru o perioada scurta. Fiorul. Asa e pentru toti, nu numai pentru tine.
    Drum bun si distractie la Bruxelles.

    Comment by Oana — October 3, 2007 @ 9:34 pm

  2. @Oana

    la Bruxelle plec peste vreo 2-3 saptamani, nici nu stiu exact pt ca sunt o multime de interese ale unora care vor sa imi fure pozitia obtinuta prin excelenta intelectuala, dar ai nostri trag sfori, ca la asta se pricep grozav.

    Cati nu s-au intrebat ce ar fi fost iubirea dintre Romeo si Julieta? Dar eu nu vorbesc despre iubirea care se transforma in rutina domestica ci de fiorul acela de care spui si tu.

    Comment by Maria Barbu — October 3, 2007 @ 9:42 pm

  3. Pai da, fiorul ala dureaza putin. Nu stiu, cel mult un an, sa zic. Apoi gata, de asta si ziceam de Romeo si Julieta. Ei nu au trait decat cu fiorul. Dar dupa, sa fim seriosi. Mai bine ca s-au omorat.
    Cu fiorul ala e o mare problema, cred ca indeosebi la femei. Nu stiu de ce, dar am vazut ca barbatii raman mai mult timp cu fiorul in piept. Noi nu putem. Acceptam ca nu mai e, dar nici bine nu ne simtim. Ar fi o teorie intreaga despre sentimente, iubirea de inceput si cea de la jumatate. De sfarsit nici nu mai vorbesc.
    Poate spun prostii, dar doar din astea am acum in cap.

    Comment by Oana — October 3, 2007 @ 9:49 pm

  4. Oana, Oana, tu esti atat de analitica!
    Auzi, “iubirea de inceput si cea de jumatate”! Esti absolut extraordinara. Eu le tai iubirile atea, pur si simplu, cum a taiat Alexandru Macedon nodul gordian. Pentru mine iubirile sunt vii, sau… nu mai sunt. Etapele lor ma lasa rece. Eu vreau doar focul, restul…. e fara rost.

    Comment by Maria Barbu — October 3, 2007 @ 9:58 pm

  5. Si eu simt aceeasi scarba fata de cei pe care se presupune ca i-am iubit … si totusi desi nu exista idealul, perfectiunea, poate mi-ar fi placut sa pot ramane si eu oarecum apropiata, prietena cu cel pe care l-am iubit. mi-e imposibil 😆

    Comment by luckydreamer — October 3, 2007 @ 10:02 pm

  6. Ceea ce e concret moare in stil concret, iar ceea ce e abstract moare in stil abstract. Oana, poate ai dreptate cu anul ala sau cu faptul ca la voi tine mai putin ca la noi. Acel fior, pe care eu il numesc magie de inceput a relatiei, are viata in functie de intensitatea sentimentelor. Nu stiu acum daca discutam doar de fior cand exista de ambele parti sau si pe un singur sens. La mine a fost si de mai bine de 2 ani ca durata, la tipa respectiva nu stiu cat a fost si nici nu ma mai intereseaza. Durata de viata a unui fior depinde atat de cum isi “menegeriaza” viata cuplul respectiv, cat si de sentimente in unele cazuri.

    Comment by Aurel Dragut — October 3, 2007 @ 10:13 pm

  7. Va cam inteleg “scarba” indiferent ca e motivata sau nu. L-ai(ai) iubit(-o), te-a dezamagit…bun, te folosesti de scarba, de ura dar numai pentru a “lucra” sentimentele de iubire pentru a scapa de ele. Scarba asta tre sa existe atat cat e cu adevarat necesara. Ce este in plus nu ne e folositor ci din contra. Mie nu mi-a fost scarba. Am dispretuit-o, am urat-o dar nu mia fost scarba. Cu cat credem mai mult in oameni cu atat ne-o luam mai rau.

    Comment by Aurel Dragut — October 3, 2007 @ 10:21 pm

  8. @luckydreamer

    nu poti fi prietena cu cineva care iti face sila.

    Comment by Maria Barbu — October 3, 2007 @ 10:36 pm

  9. @Aurel

    eu nu cred ca iubirea are legatura cu timpul ci cu intensitatea sentimentului, dar atunci cand nu mai gasesti in celalalt “curentul electric” care sa aprinda flacara din tine, iubirea moare. Gata. E f simplu.
    Iar acest curent de energie se afla in sufletul celuilalt. Daca acest suflet e gol, nu ai cum sa mai iubesti, este ca un fenomen stiintific, oricat te-ai stradui, e degeaba. De aceea intervine sila.

    Comment by Maria Barbu — October 3, 2007 @ 10:38 pm

  10. Cat de repede dispare acel “curent electric” depinde de la om la om. Sunt oameni care sunt mereu in cautare de ceva mai bun. Adica au pus ochii pe o persoana, traiesc magia, s-au plictisit vor mai mult si o tin tot asa. Dar sunt si oameni care traiesc povesti de dragoste ani de zile, pentru ca au considerat ca au gasit ceea ce cautau si nu le mai trebuie altceva.

    Comment by Aurel Dragut — October 4, 2007 @ 12:18 am

  11. Uffffff, Aurel, parca ma simt certata si trasa de urechi de cineva serios si cunoscator in ale iubirii! Poate ca eu sunt poeta si de aceea exploatez mai mult fiorul, trairea intensa si dupa aceea mi se pare ca s-a epuizat energia sublima. Se poate. Dar fiecare dintre noi are un pattern al lui pentru trairea iubirii si nu cred ca putem sa iesim din acest model sufletesc. Sau se poate?

    Comment by Maria Barbu — October 4, 2007 @ 12:26 am

  12. Daca putem iesi din acel model depinde de ceea ce traim si de cum realitatea influenteaza maturitatea noastra. Experienta placuta sau neplacuta ne poate face sa ne mentinem modelul sau sa il schimbam in functie de situatie.

    Comment by Aurel Dragut — October 4, 2007 @ 12:40 am

  13. Corect, Aurel. Foarte corect. O sa ma mai gandesc la ceea ce spui si la felul cum se poate impaca – armonios – cu propria mea teorie!

    Comment by Maria Barbu — October 4, 2007 @ 1:01 am

  14. NOI Pelerinul iti spune ca ai nevoie de un popas,poate pentru o eventuala reculegere.
    Vei fi cat de curand aproape ,chiar foarte aproape ,de acest loc.Numai tie si prietenilor tai pot sa le dezvalui coordonatele acestui loc .Astept o vizita , oricum si oricand esti bine venita tu si prietenii tai.

    Comment by PELERINUL — October 4, 2007 @ 2:20 pm

  15. Scuze:sunteti bine veniti tu si prietenii tai.

    Comment by PELERINUL — October 4, 2007 @ 2:58 pm

  16. O sa-ti trimit un citat brutal, care sa-ti coloreze auzul si sa-ti provoace zambete sau hohote…(sa nu te superi pe mine) 😉

    “De cîte ori te îndrăgosteşti, viermuieşti în crampele unei suferinţe pentru care mai mult ca sigur există un helpline la Amnesty International, fiindcă asemenea dezastru sufletesc trebuie, trebuie să fie monitorizat de Drepturile Omului! Uneori, iubitul tău (căruia i-ai da chiar şi un rinichi, ba chiar pe-amîndoi dacă ar avea nevoie, ba chiar i-ai şi adus la cunoştinţă asta – iar el ţi-a spus să stai liniştită deocamdată, fiindcă în general urinează la parametri normali) dispare vreo 28 de ore, închide celularul, iar a doua zi minte prost (atît de prost, încît ai o clipă senzaţia oribilă că face intenţionat, ca să-l părăseşti şi să scape). În acele momente coşmăroase, în care tu-l întrebi cine era femeia cu care a stat noaptea trecută-n club, iar el îţi spune că era o colegă de-a lui lesbiană, juri în biata-ţi sine chinuită că n-ai să mai iubeşti pe nimeni, niciodată, pe absolut nimeni, absolut niciodată, nu, nu, nu.

    Apoi vin zilele spălăcite, singuratice, în care libertatea ta se manifestă prin dreptul constituţional de a dormi pe diagonală, de-a mînca direct din cratiţă şi de-aţi gestiona flatulenţele fără amortizor. În rest, regresul e malign. Fără iubire, n-ai direcţie, n-ai antigel, n-ai combustibil. Hîrîi pe rampă, roata merge-n gol, urăşti pe toată lumea care pupă pe cîte cineva. Uiţi cutremurător de repede că arsura din ventriculul drept provine de la marea, irepetabila, minunata, a opta unică iubire a vieţii tale. Vrei altă pasiune, încă una, măcar asta şi gata, ţi-e dor de chin, de foială, de mîncăriciul energizant care te trezea dimineaţa fără ceas, cînd te umflai instantaneu de bucuria anticipată a unui nou impact erotico-administrativ cu noul iubit. Călcai seara pînă te lua cu leşin, te probai cu toţi pantofii la toţi ciorapii şi la toate fustele, combinări de trei luate cîte două, vecinii băteau în calorifer, nu mai auziseră tocuri în parchet de pe vremea cînd îl iubeai pe derbedeul celălalt.

    Ai nevoie urgentă de iubire, pentru că altfel te stafideşti la jumătatea distanţei dintre două atribute, adică nu vei fi nici sex-simbol, nici stareţă, ci doar o tanti care va trăi primul sfert de viaţă visînd, al doilea sfert culcîndu-se cu toţi cărora le vine ideea genială să spună înainte “măi, cred că deja te iubesc”, al treilea sfert strîngînd bani pentru copiii soră-tii, iar ultimul sfert asistînd spondilozic la cearta nepoţilor pe averea ta, deşi cînd ţi-au pus oglinda la gură ultima oară încă mai suflai.”

    :))))))))))))))))))))
    Te pup si incearca sa vezi partea plina a paharului!

    Comment by gabitzubitzu — October 4, 2007 @ 5:40 pm

  17. @gabitzubitzu

    vai, vai, vai! De groaza viziune, de cosmar! Eu plang doar ca sa fiu mai expresiva si sufar atat cat este nevoie ca sa mai scriu niste poeme inspirate. Inima mea este intotdeauna intreaga iar iubirile mele devin, prin perfectiunea pe care indraznesc sa le-o confer, bineinteles simbolice. Nu-ti face griji, draga mea prietena. Optimismul meu este absolut incurabil!

    Comment by Maria Barbu — October 4, 2007 @ 6:35 pm

  18. @Pelerinul

    iti multumesc mult pentru invitatia ta, pt ca simt ca are mai multa valoare decat vrei sa spui.

    Comment by Maria Barbu — October 4, 2007 @ 6:39 pm

  19. Coordonatele raman totusi reale si valabile.Sper cand vei ajunge acolo ,sa te bucuri din plin si pentru NOI Pelerin. O natiune se face cunoscuta strainatatii si prin altfel de ambasadori,… nenumiti.SI… NOI Pelerinul iti multumeste-ti la randu-i, pentru ca era vorba ,bineinteles,de reculegere spirituala.

    Comment by PELERINUL — October 4, 2007 @ 7:01 pm

  20. @Pelerinul

    Voi Pelerinul esti e mare figura si imi place ca iti asumi asemenea constructii subtile, inefabile. Felicitari.

    Comment by Maria Barbu — October 4, 2007 @ 7:13 pm

  21. Eu sunt doar un umil pelerin…NOI Pelerinul este cu totul altceva.

    Comment by PELERINUL — October 4, 2007 @ 7:21 pm

  22. Bine, sa ma dumiresc mai bine. Oricum ma bucur ca tu umilul pelerin treci pe aici. O sa iti pastrez un volum din poemele mele, in care vei gasi, in imagistica psalmilor, pelerinul…. sper sa iti placa.

    Comment by Maria Barbu — October 4, 2007 @ 7:39 pm

  23. Hai sa murim altdata… Si nu, hai sa pasim in vesnicie… Asa iti soptisem atunci, in acea raspantie dintre spatiu si timp… Erai ranit, in plina valtoare, ce puteam face?

    Am lasat ursuletul de plus, langa soba fierbinte, si-am coborat in beciul acela, vechi tunel… Am coborat copila chemata de soaptele unui trecut viitor.
    Alt timp, alta poveste…Maini intinse printre gratii de fier…imagini in alb si negru…”Cauta cheia, spuneai tu a ruga ? soapta, aflat printre acei multi nefericiti… Aveam in maini o carte, carte rosie…si nu stiam unde poate fi acea cheie despre care vorbeai… Ti-era sete… si atunci, in causul palmelor mele – am inceput a plange, apa vie durere-mila-iertare?

    Cartea rosie cazuta pe jos in sunet metalic s-a transformat intr-o cheie… Vuia de sus viitorul…undeva inspre mare licarea o lumina… Te-am sprijinit, te-am tarat aproape pana la limanul luminii… erai liber… Pana la acel orizont puteam merge eu, nu aveam voie sa intru in alta poveste? ma astepta ursuletul de plus… o multime de necunoscuti te-au purtat mai departe? din ce in ce mai departe… Si pamantul ca un cal naravas a inceput sa danseze.

    Comment by gabitzubitzu — October 4, 2007 @ 9:10 pm

  24. Am pornit de ieri pe drumul neuitarii,si te simt azi cum imi arzi in piept,atat de cruda e tacerea maine,incat ieri ma pierd.
    Am plans azi amar venin,si nu mi-a pasat de asta ieri,voi putea muri probabil maine,daca azi sa te uit imi ceri.
    Am sa stiu maine tot,ce azi inca mi-e necunoscut,ceea ce ieri nu descopar,o sa stiu maine sa uit.
    Plecand azi am sa sufar,si in zadar maine am sa plang,caci ieri te-am privit nepasatoare,dar azi te port in gand.
    Am tacut ieri cand m-ai intrebat de te iubesc,azi imi imaginez ce trebuia sa fi raspuns,maine va fi prea tarziu sa mai revin la ceea ce ieri am ascuns.
    Privesc si acum trecutul maine,cand nu stiu nici macar ce este azi,si ieri nu aveam aceasta obsesie,de a uita maine ce mi-a ramas.
    Sunt dezamagita azi de noi,de tine ieri ca nu iti pasa,gresesc cand am sa te uit maine,dar azi te voi lasa.
    Tanjesc de ieri sa-ti definesc fiinta ce am vazut-o azi,maine in zadar astept, sa vad ca ieri cum suflete arzi.
    Crudul maine nu intarzie sa apara si-acopera tot ce am reusit azi sa privesc,am uitat cele ieri invatate,maine visele iar se naruiesc.
    Cum poate cineva azi sa apara,atat de brusc de ieri acum,vrand sa schimbe in mine un maine,cand am azi de urmat alt drum.
    Ieri nu stiam ce e o poveste,insa azi cuvinte am aflat,ce maine or sa lege,idei ce in mine ieri au tremurat.

    Comment by gabitzubitzu — October 4, 2007 @ 9:20 pm

  25. @gabitzubitzu

    mama Doamne, ce clocot de timp si pasiune! La mine intervine, ca o ghilotina, ratiunea si imi limpezeste f repede trairile. As muri daca m-as lasa purtata de asemenea valtoare!

    Comment by Maria Barbu — October 4, 2007 @ 10:04 pm

  26. Dragii mei, cred ca se amana plecarea mea la Bruxelles, pentru ca si cei de la UE, ca si ai nostri, se misca extrem de incet, printre hatisurile intereselor diverselor gasti si bisericute politice.
    Dar cred ca prin primavara va fi gata de “atac” acest institut de studiere a mediului politic. Asa ca voi fi in continuare langa voi, cu voi. Ceea ce imi face o deosebita placere.

    Comment by Maria Barbu — October 13, 2007 @ 11:46 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: