MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

September 27, 2007

EXASPERARE

Filed under: Lumea de azi — Maria Barbu @ 1:15 pm

Mă exasperează figurile mirate pe care le fac cei cărora le ceri să fie responsabili, mutrele scârbite pe care le etalează înalţii funcţionari care ar trebui să fie în slujba celor care i-au pus acolo! Mă exasperează mizeria morală a inşilor care se dau drept modele umane, dar şi cinismul celor care comercializează şi vând la mezat, cum spuneau bătrânii, tot ce ar putea constitui valoare.

Ei şi! probabil că veţi spune. Cui îi pasă că te exasperează pe tine chestiile astea, pe cine vrei să minţi? În loc să te bucuri că te învârţi numai prin cercuri înalte, o faci pe nebuna şi te nemulţumeşte totul, “îţi pute”, cum spune una dintre aşa-zisele mele amice, plantată deja la Bruxelles, în umbra soţului ei plecat acolo în misiune.

Ei bine, da, sunt nemulţumită, exasperată, chinuită de lentoarea cu care se schimbă ceva în bine , de nesimţirea cu care cei care gestionează treburile publice şi de agresiunile impardonabile pe care le comit asupra acestui biet buget strâns din truda colectivă. Mi-e milă de oamenii chinuiţi de nevoi, de copiii care merg la şcoală târând cu greu povara unei existenţe care este deja prea grea pentru făptura lor mică. Mă doare să vad bunicuţele astea care se duc cu monezi să îşi cumpere ceva de mâncare, că doar pensia lor e făcută numai din mărunţiş.

Mă dor străzile sparte, canalele desfăcute, şoselele care nu există, de parcă intenţionat nu s-ar fi dorit să avem şi noi, românii, drumuri, ţara asta toată mă doare, pentru că e atât de frumoasă şi plină de resurse dar ajunsă la cheremul şi bătaia de joc a unor parveniţi puşi pe o căpătuială fără limite. Mi-e frică de iarna care îi va prinde pe mulţi în case neîncălzite, mi-e teamă de tristeţea femeilor care îşi poartă bebeluşii în braţe, uitându-se resemnate la vitrinele cu hăiniţe superbe dar exorbitant de scumpe

Ma rănesc librăriile pline de cărţi stupide şi costisitoare, parcările în care te pândesc tot felul de şmecheri, mă doare încrengătura asta de birocraţie şi prostie în care ar trebui să intri înarmat cu ustensile de defrişare, mă dor nopţile mele când vreau să scriu ceva frumos dar mă violentează manelele din casele bogătaşilor de plastilină, asediate de maşini ultrascumpe şi de garduri cât copacii. Da, mă chinuieşte această realite urâtă şi mă exasperează. Ufffffffff.

Advertisements

20 Comments »

  1. asa cum ti-am spus…totul se rezolva cu o anumita caracteristica. Si anume : calmul….

    Comment by monoloage — September 27, 2007 @ 3:04 pm

  2. Dragoş, vorbim de calmul ăla pe care uneori şi tu ţi-l pierzi? Eu garantez că nu se rezistă la nesfârşit…

    Comment by DeMaio — September 27, 2007 @ 3:12 pm

  3. Monoloage, ai dreptate pana la un punct. E foarte bine sa fii calm, pentru ca poti gandi situatia mult mai usor decat atunci cand ai nervi sau esti stresat. Nervii isi au utilitatea lor pana la un punct bineinteles, si cu conditia sa iti amplifice ambitia. Nu stiu cum stati voi dar eu chiar m-am saturat sa vad oameni batrani cum cersesc prin metrouri sau autobuze, sau oameni batrani care bantuie prin terase si mananca sau beau resturile lasate pe mese de alti oameni. Cat despre tine, Maria, avem nevoie (cel putin eu asa consider) cat mai calma si linistita pentru a iti pune ideile in practica la un randament cat mai optim.

    Comment by Aurel Dragut — September 27, 2007 @ 3:51 pm

  4. @demaio n-am zis ca-s perfect….mai mi-l pierd si eu..dar doar in anumite situatii….si stii doar…

    Comment by monoloage — September 27, 2007 @ 4:14 pm

  5. Ieri, cand am iesit din liceu, in loc sa merg direct spre metrou, am luat-o in directia opusa spre librarie. Acelasi drum plin de gropi, gauri, muncitori care imi taiau calea ranjind aratandu-si dintii stricati m-au oripilat si cand m-am dus spre librarie si cand am iesit, dupa aproape o ora. Ceea ce vreau sa spun este ca devine stresant :))) Toate prostiile sunt facute intentionat ca sa nu mai aiba romanii pe unde sa o apuce. Toate drumurile blocate. Atat strazile cat si posibilitatile oamenilor. Mda. Priveam azi o babuta care mergea dragalas pe linia de tramvai, claxonata de toti soferii… Mai degraba cred ca toate chestiile care ne exaspereaza sunt privite cu un amuzament greu de inteles de superiorii care ar trebui “cica” sa se ocupe de tara. Asa ca… numai rabdarea ne mai ramane. Desi din cate vad, problemele se agraveaza cu fiecare zi care trece. Frumos, nu? Iti inteleg (oarecum) disperarea. Cand sunt chemati la problemele atat de importante, oamenii dispar. Ma intreb unde. Se afunda in marea imbecilitatii oare? Uhm :-/

    Comment by luckydreamer — September 27, 2007 @ 6:57 pm

  6. Eu nu-mi schimb discursul meu de flaşnetă. Te exasperează? Ce ai de gând să faci? De ce nu-i loveşti în urechi (respectiv ochi) cu cele mai tăioase dintre cuvintele tale?
    Citeam un banc acum câteva zile, pe care am să-l transform puţin.
    Cică un doctor iese transpirat şi desfigurat din sala de operaţie. Un coleg îl vede şi-l întreabă ce are. Şi doctorul povesteşte. Mi-a venit ca pacient un mare om politic. Era în moarte cerebrală, nu vedeam nici cea mai mică activitate cerebrală. Nu am avut ce să fac, m-am echipat şi i-am tăiat calota craniană. Şi acolo, surpriză. Nu exista nici un pic de creier, doar o sfoară care vibra la cea mai mică mişcare. Am stat trei ore ca să mă gândesc dacă trebuie să tai sau nu sfoara. Până la urmă am tăiat-o şi… i-au căzut urechile.
    Aparent bancul este despre acel politician cu capul gol. Bancul este de fapt despre doctor. Deşi nu ştia ce face, a ales să taie sfoara.
    Cei ce te enervează pe tine sunt aidoma acelui doctor, se baga deşi nu prea pricep ei despre ce e vorba. Trebuie să aibă totuşi o opinie în orice domeni aceşti Da Vinci ai României. Eu tot aştept ca ei să-şi taie sfoara care îi ţine cocoţaţi acolo sus precum cablu telegondola. Văd că deja se joacă cu cuţitul pe ea, a început să cedeze. Am aparatul pregătit şi vreau să-i surprind cu o fracţiune înainte de impact. Nu are sens să fac o poză cu ei zdrobiţi, ar trebui să o cenzurez.

    Comment by Bibliotecaru — September 27, 2007 @ 6:59 pm

  7. @monoloage

    Dagos, multumesc, voi tine cont de sfatul tau! Stiam de calmul asta, pt ca ma mai invatase si maestrul meu de yoga, sa fiu calma, calma, calma, sa ma identific cu realitatea si atunci… totul va fi cum trebuie sa fie!

    Comment by Maria Barbu — September 27, 2007 @ 7:11 pm

  8. @DeMaio

    Tu, Bogdan, esti mereu confruntat cu diverse surse de enervare si tu cedezi iar eu vin uneori si iti spun sa te calmezi, desi stiu cat este de greu! Acum e invers!

    Comment by Maria Barbu — September 27, 2007 @ 7:13 pm

  9. @Aurel, iti multumesc pentru gandurile bune si pentru incurajarea implicita dar plina de intelepciune pe care mi-o oferi.

    Comment by Maria Barbu — September 27, 2007 @ 7:15 pm

  10. @Dana, ceea ce scrii tu aici drept comment poate constitui un post separat, mai ales ca talentul tau de a relationa exemplul concret de o semnificatie anume este extraordinar!

    Comment by Maria Barbu — September 27, 2007 @ 7:28 pm

  11. @Bibliotecaru

    in primul rand ma bucur ca ti-ai revenit, cel putin asa te percep eu, ca mai puternic, mai optimist, mai muscator chiar.
    In al doilea rand, poti sa fi sigur ca nu ma las, pt ca sunt o luptatoare adevarata si am de gand sa construiesc mult si bine in aceasta realitate. Promit!
    Cat despre banc, e absolut mortal!

    Comment by Maria Barbu — September 27, 2007 @ 7:32 pm

  12. n-am de gand sa fac vreun post referitor la problema asta, m-as deprima… intr-adevar a fost un comment-descarcare :)))
    las oamenii maturi, inteligenti si priceputi sa se preocupe de treburile astea…

    Comment by luckydreamer — September 27, 2007 @ 7:34 pm

  13. Daca am realiza toate lucrurile de care suntem capabili, am ramane uimiti de noi insine.” – Thomas Edison

    Comment by gabitzubitzu — September 27, 2007 @ 7:37 pm

  14. Sunt unii oameni norocosi? Poate, la inceput, dar modul in care intorc sansa in favoarea lor ii transforma in adevarati castigatori.
    Oamenii de succes sunt cei care invata toata viata.
    Astazi se intampla ceea ce vor ei sa se intample, iar ziua de maine depinde de modul in care isi anticipeaza optiunile si in care se pregatesc sa ia decizii.

    Comment by gabitzubitzu — September 27, 2007 @ 7:42 pm

  15. @luckydreamer

    Dana draga, asta si incercam si noi sa facem, desi ne trozneste realitatea peste bot asa cum face si cu adolescentii ca tine, si cu toti oamenii din tara asta. Deci, trebuie sa ne hotaram sa schimbam sistemul si pe cei care il promoveaza, nu crezi?

    Comment by Maria Barbu — September 27, 2007 @ 7:55 pm

  16. @gabitzubitzu

    da, in ideal asa se intampla, in realitate e mai greu! Draga mea, e cumplit sa vezi cat de departe este realitatea de asemenea asertiuni inteligente si adevarate!

    Comment by Maria Barbu — September 27, 2007 @ 7:57 pm

  17. Cineva s-a trezit cu fata la cearsaf. Ce, nu te-ai obisnuit? In cazul asta… nu stiu ce sa spun. Dar ar trebui sa te obisnuiesti.

    Comment by Oana — September 27, 2007 @ 8:14 pm

  18. Oana, nu ma obisnuiesc, nu vreau, nu pot. Mai bine schimb lumea decat sa ma invat cu Raul!

    Comment by Maria Barbu — September 27, 2007 @ 8:24 pm

  19. Câteodată mă gândesc ca impertinenţa este afişată pentru că ei se aşteaptă să îţi fie frică să nu te refuze. Ia să fie obişnuiţi să primească câte o palmă de la un petiţionar mai neatent cu traiectoria mâinilor lui… poate am citi altceva în privirea aceea blândă de mătuşică deranjată din făcutul unghiilor.

    Comment by Bibliotecaru — September 28, 2007 @ 8:00 pm

  20. @Bibliotecaru

    eu nu ma gandesc neaparat la o reactie razboinica, desi nu ar strica uneori nici asta, ci ma gandesc serios ca in Romania oamenii s-au dezobisnuit de formularea mai radicala a demnitatii personale. Cat despre demnitatea nationala, ea s-a prabusit pur si simplu!

    Comment by Maria Barbu — September 28, 2007 @ 8:07 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: