MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

September 25, 2007

LEADERSHIP INDIVIDUAL sau PROFIL DE LIDER

Filed under: Leadership,Lumea de azi,Politica — Maria Barbu @ 6:57 pm

Din perspectiva modelului de leadership individual, de felul în care liderul îşi impune autoritatea şi “voinţa de putere”, de capacitatea liderului, ca şi de intenţiile lui, mai mult sau mai puţin ocultate, putem distinge leadership-ul charismatic, leadership-ul participativ şi leadership-ul “tăcut”.

Astfel, leadership-ul charismatic este acel model de leadership individual care propune ca variantă a autorităţii magnetismul personal al liderului. Foarte utilizat mai ales de către liderii religioşi şi de către liderii politici, leadership-ul charismatic se bazează în principal pe capacitatea personală a liderului de a convinge mase cît mai largi de auditori, fără argumente susţinute logic, ci induse mult mai mult prin magnetismul personalităţii.

Promovînd un model de lider care impresionează prin ceea ce oamenii cred că este curaj, forţă, onoare, viziune, leadership-ul charismatic poate să se dovedească a fi unul dintre cele mai periculoase modele, contorsionând adesea adevărurile, persoanele şi evenimentele, într-un mod de neînţeles pentru analiza obiectivă şi greu de reperat ori de “reparat” prin demersuri raţionale. Este un model de leadership ce poate foarte uşor cădea în teatralitate şi demagogie, utilizând retorici ieftine şi producând cel mai adesea grave efecte “perverse” în masele de oameni, care, trezindu-se din “vrajă”, constată că realitatea este foarte departe de ceea ce promitea liderul.

Liderii charismatici sunt în general mult prea aroganţi, şi, ajungând să se creadă infailibili, ei se desprind repede de realitatea şi de interesele oamenilor pe care îi reprezintă, ajungând la gesturi paranoice ori la decizii care pot să producă daune, dacă nu ireparabile, atunci, cel puţin dificil de gestionat de către succesorii lor. Numai în cazul, rarissim de altfel, al liderilor religioşi, a căror charismă poate să fie susţinută de o viaţă spirituală excepţional de devotată şi ferventă, a căror moralitate este mai presus de orice îndoială, liderii charismatici pot fi benefici. Altfel, ei sunt cei care produc cele mai “vicioase” şi mai “perverse” consecinţe asupra societăţii: vezi modele aparţinînd acestui tip cum ar fi: Stalin, Hitler, Ceauşescu, Mao, etc.

Leadership-ul participativ este fără îndoială opusul celui de tip autocratic spre care poate devia leadership-ul charismatic. Leadership-ul participativ presupune, din partea liderului, o foarte mare stăpînire a capacităţii decizionale, astfel încît acesta să poată predea şi să delege multora dintre colaboratori, ori liderilor de la nivelele intermediare, responsabilitatea unor decizii, nu pentru a se degreva pe sine de decizia majoră, ci, mai ales pentru a permite ca deciziile intermediare sa fie luate într-un mod cât mai apropriat realităţii. Acesta este un tip de leadership eminamente democratic, şi postmodernist, dincolo de aspectele sale pronunţat manageriale el vizând a fi un leadership politic de top.

Tot un model de leadership individual în mod clar îl reprezintă leadership-ul “tăcut”. În senzaţionala sa carte “De la bun la măreţ” (“Good to Great”), Jim Collins identifică cinci nivele de performanţă ale liderului. Nivelul unu se referă la capacităţile individuale ale liderului, nivelul doi la disponibilitatea liderului de a fi un “jucător de echipă”, nivelul trei vorbeşte despre capacităţile manageriale, nivelul patru defineşte eficienţa, iar nivelul al cincilea este nivelul de leadership autentic spune autorul, marcând o îmbinare între umilitate şi ambiţie. El dă nota maximă, deci nivelul cinci, liderului tăcut, care se defineşte, după opinia autorului susmenţionat, printr-o combinaţie subtilă de “excelenţă profesională cu umilitate personală”, astfel încât acest model de lider poate fi capabil de realizări excepţionale pentru ca are generozitatea de a împărţi laurii cu cei care îi sunt subordonaţi, tot astfel cum are forţa de caracter de a-şi asuma cea mai mare parte a responsabilităţii în cazul unui eşec.

“Liderul tăcut” reprezintă modelul ideal. Acesta este, fără nici un fel de discuţie, modelul diametral opus liderului charismatic, evitând să se bată cu pumnii în piept pentru reuşite la care au contribuit şi alţii, ori acuzându-i pe toţi ceilalţi pentru înfrîngeri pe care poate le-a determinat singur, aşa cum face “charismaticul”. Cred că modelul liderului tăcut este încă un model al viitorului.

(fragment din recenta mea carte “Postmodernismul, liderii si crizele”)

Advertisements

41 Comments »

  1. maria draga.. lasand de-o parte modul impresionant in care asterni in ochii oamenilor cuvintele… stii ce nu imi place la tine?
    ;)) faptul ca atingi niste subiecte.. de un interes iesit din comun pentru cititorii tai. daca nu ai fi Maria Barbu, as zice ca esti un blog super tare. dar ma rezum la “un om super tare” ..

    Comment by blur — September 25, 2007 @ 7:33 pm

  2. @blur

    sa ma bucur sau sa ma intristez? Explica-mi, te rog.

    Comment by Maria Barbu — September 25, 2007 @ 7:42 pm

  3. Tare sper eu ca liderul viitorului să fie liderul colectiv.

    Comment by Bibliotecaru — September 25, 2007 @ 8:02 pm

  4. @Bibliotecaru

    tu mai ai inca asemenea iluzii, nu ti-a ajuns comunismul?

    Comment by Maria Barbu — September 25, 2007 @ 8:12 pm

  5. Liderul adevarat trebuie sa fie un bun povatuitor, dar si un bun ascultator. Cei care nu stiu sa fie supusi, nu vor sti nici sa conduca. Dar cred ca cel mai important este sa fii un bun orator si sa spui celor care te asculta lucruri in care ei pot crede, asa cum Hristos ne-a spus parabole pe care si astazi le recitim si le luam drept exemplu de viata.

    Comment by gabitzubitzu2006 — September 25, 2007 @ 8:26 pm

  6. Este important pentru fericirea ta si pentru satisfactia pe care ti-o doresti sa cunosti care este scopul tau si sa stii si care este modul in care esti dispusa sa il atingi. De multe ori, atingerea unui scop profesional poate pune in umbra viata personala. Trebuie sa cunosti de la inceput care sunt calitatile care te vor duce catre scopul tau si ce esti dispusa sa sacrifici.

    Comment by gabitzubitzu2006 — September 25, 2007 @ 8:33 pm

  7. @gabitzubitzu

    un lider adevarat este cel care stie sa imparta puterea, castigand autoritatea reala, autentica, care este dincolo de functie. Pentru actul de leadership, scopurile se identifica in functie de interesul colectiv nu de interesul personal al liderului,asa cum se intampla la noi.

    Comment by Maria Barbu — September 25, 2007 @ 8:43 pm

  8. :)) hai sa folosesc mai putine cuvinte: “imi plac titlurile pe care le dai posturilor tale. esti super” …
    ce ieftin m-am exprimat.. 🙂

    Comment by blur — September 25, 2007 @ 9:23 pm

  9. @blur

    numai atat iti place? Numai titlurile? Nu-ti place felul in care formulez ideile, energia mea concentrata in formulari, efortul meu de a ma obiectiva, in ciuda unei uriase tentatii a subiectivitatii? Hai, dragul meu, fi mai generos, de ce atata zgarcenie dupa ce in commentul anterior pareai sa imi spui chestii atat de frumoase? Sau asa am vrut eu sa le interpretez?

    N.B. Uite ca mi-a iesit un raspuns alcatuit practic numai din intrebari!

    Comment by Maria Barbu — September 25, 2007 @ 9:33 pm

  10. Intodeuna ideile tale sunt inovatoare. Chiar si o idee veche sau un cliseu din pixul tau suna nou, frumos. Acum ma gandesc la cafenea. Revin 🙂

    Comment by Oana — September 25, 2007 @ 10:00 pm

  11. dar ce vrei mai? sa ai numai comentarii de lauda? las ca te prind io cu greseala gramaticala sau cu o idiotenie in exprimare >:) ..
    nu agreez oamenii care cauta/cersesc laude si nici pe cei care pupa in cur aiurea.. numai sa se bage in seama.
    nu e cazul aici, dar am intalnit si m-au dezgustat..
    numai sanatate, draga Maria Barbu, sa ne citim de bine 🙂
    (adica ne citim maine, pentru ca Blur se pune in patul lui cu miros de Ana, isi desface o bere si adoarme inainte sa se termine balaria de film care mai are 20 secunde pana se donlodeaza..)

    Comment by blur — September 25, 2007 @ 10:17 pm

  12. @Oana, nu mai dezvalui aici ce vorbim noi in alt context. Lasa dezvaluirile sa vina la timpul lor. Oricum, multumesc de compliment, cel putin eu asa am interpretat ce ai spus!

    Comment by Maria Barbu — September 25, 2007 @ 10:17 pm

  13. @blur

    daca este ceva departe de mine cu adevarat sunt laudele celor pe care nu-i pretuiesc ca si laudele in general, eu stiind f bine ce valoare au ideile mele sau tipul de exprimare. A fost in gluma tot ce ti-am spus anterior, si am sa te rog sa tii cont de acest joc al meu. Daca poti, daca nu, nu e nici o problema. Ceea ce incerc eu sa fac aici nu e doar simplu blogging, asta ai surprins f bine , ci o coagulare de oameni si idei, pentru a realiza o miscare de mai mare anvergura. Nu ma surprinde ca ai simtit ceva, dar ma intriga faptul ca nu ai intuit si dedesubturile acestui demers. Sigur, nu ai nici o obligatie nici sa vezi, nici sa interpretezi!

    Comment by Maria Barbu — September 25, 2007 @ 10:24 pm

  14. hei. eu ma legam de o idee ce m-a ofuscat azi foarte tare. imi cer scuze ca ti-am lasat impresia ca nu am intuit dedesupturile cu pricina. nu am scris nimic cu rautate (acum simt eu cum ai tras aer in piept, ti-ai suflecat manecile si ai inceput sa scrii comentariul dinainte cu gandul: “stai ca ti-o zic eu tie”). 🙂
    glumeam cand am scris ca nu imi place la tine cum atingi subiectele alea sensibile…
    inseamna mult pentru mine sa stiu ca ai inteles ironiile mele (copilaresti si probabil nepotrivite) .. sunt unul dintre cei multi (probabil) care au nevoie de indrumari si sfaturi ..
    P.S.: vezi? ma tii lipit de birou in loc sa dorm ca un copil cuminte ce sunt ..

    Comment by blur — September 25, 2007 @ 10:36 pm

  15. Maria: da, era o lauda si nu am dezvaluit nimic. Am spus doar ca ma gandesc la cafenea. Ce? Ma gandesc sa beau o cafea, sa cumpar o cafenea, sa ma duc la cafenea etc. Oricum, tine minte sfatul pe care ti l-am dat.
    Blur: eu tocmai ce am cersit ca oamenii sa dea cu pietre in mine. Sa ma critice, sa ma jupoaie. Lad-o pe Maria si critica-ma pe mine. 🙂

    Comment by Oana — September 26, 2007 @ 12:11 am

  16. Oana: sper sa-ti fi fost de ajutor pietrele… in cazul in care le-ai primit… 🙂
    pe Maria n-am sa ma abtin sa o laud. imi place mult cum scrie.
    vrei sa te critic pentru singurul lucru pe care il stiu despre tine? adica pentru faptul ca imi ceri sa te critic, deci sa te citesc?(acelasi lucru banuiesc cu pietrele alea pe care le-ai cerut oamenilor) …sau sa critic produsul finit ce-ti iese dintre degete? e o mica diferenta si chiar tu ai scris-o la tine pe blog 😉
    din pacate, voi scriitorii mi-ati picat in fata ochilor numai la ore tarzii. deci n-am avut onoarea sa-ti patrund intimitatea virtuala… inca

    Comment by blur — September 26, 2007 @ 2:23 am

  17. @Oana, nu e nici o problema sa ne dezvaluim proiectele si ideile aici. Tocmai asta si este scopul blogului, cel putin al acestuia.

    Comment by Maria Barbu — September 26, 2007 @ 9:14 am

  18. @blur, dupa ce te-ai laudat ca mergi la culcare (sic!) vad ca esti si tu un noctambul. Credeam ca numai noi, nebunii cautatori de cuvinte, transformam noptile in zile de lucru. Dar tu? Sau esti si tu, de fapt, un cautator de cuvinte? Eu insa, ca poeta, merg si mai departe in noapte, pana cand pot sa surprind minunea lirica a fiecarui rasarit!

    Comment by Maria Barbu — September 26, 2007 @ 9:18 am

  19. cuvintele au putere.. si caut puterea asta.. o descopar cu fiecare rand..
    poezie nu scriu. nici n-am incercat … 🙂

    Comment by blur — September 26, 2007 @ 10:34 am

  20. Comunismul nu a însemnat nici o secundă liderul colectiv, nici măcar atunci când poporul şi Marea Adunare ar fi trebui să conducă partidul şi Ţara.

    Comment by Bibliotecaru — September 26, 2007 @ 11:52 am

  21. Liderul colectiv ar însemna cel puţin în valoarea sa minimă dispariţia instituţiei primului ministru şi a instituţiei prezidenţiale. Ţara ar fi condusă de parlament prin ministere. Repet, acesta este un minim al liderului colectiv. Maximul ar fi ca parlamentul să aibă în componenţă tot electoratul de acum.

    Comment by Bibliotecaru — September 26, 2007 @ 11:55 am

  22. @blur

    ma bucur si te admir ca ai inteles puterea cuvintelor.

    Comment by Maria Barbu — September 26, 2007 @ 12:05 pm

  23. @Bibliotecaru

    ufff, esti un idealist incorigibil. Utopic, as zice.

    Comment by Maria Barbu — September 26, 2007 @ 12:06 pm

  24. legat de cuvine…o sa il citez pe regizorul de teatru Radu Afrim:

    “Sinceritatea e in trup, mai mult decat in cuvinte. Cuvintele sunt niste ‘ready-made’-uri..”..sau poate asta se aplica doar in teatru..

    Comment by alecssa — September 26, 2007 @ 1:05 pm

  25. @alecssa

    ceea ce spune regizorul citat de tine este valabil, cred eu, si in teatru si in viata. De f multe ori, cuvintele sunt folosite pentru a disimula adevarul, iar in politica sunt folosite pentru a distorsiona adevarul, atunci cand avem a face cu demagogia liderilor. Doar in arta, mai mult decat oriunde, cuvintele sunt folosite pentru a exprima adevarurile adanci, in-expresibile in mod curent, adica imposibil de exprimat.

    Comment by Maria Barbu — September 26, 2007 @ 1:18 pm

  26. Blur: nu prea ai ce sa critici de pe blog, acolo doar ma dezlantui. Adica ma enervez, de cele mai multe ori.

    Comment by Oana — September 26, 2007 @ 3:09 pm

  27. revin cu stepehn covey: Effective leadership is putting first things first. Effective management is discipline, carrying it out…

    Comment by monoloage — September 26, 2007 @ 4:00 pm

  28. @monoloage

    Dragos, exista o diferenta fundamentala intre management si leadership, si Covey o acopera doar partial si intermitent, as spune. Managementul se refera la lucruri (=things) in timp ce leadership-ul se refera la oameni (=people). Managerul conduce actiunea astfel incat toate lucrurile sunt aduse in situatia optima, liderul conduce oamenii astfel incat comunitatea respectiva atinge situatia optima. Ori, desi multe dintre proceduri sunt similare, aceasta diferenta face distinctia de esenta intre cele doua domenii.

    Comment by Maria Barbu — September 26, 2007 @ 4:36 pm

  29. eu zic ca exista o destul de buna legatura intre cele doua..un lider bun trebuie sa stie sa si managerieze situatiile de criza(iar aici vbim de orice situatie de criza: financiara, politica, emotionala etc)….

    Comment by monoloage — September 26, 2007 @ 5:01 pm

  30. ma cherie,
    1)cativa ani in urma am facut o comparatie intre ion iliescu si petre roman(1990-1992),pe care nu stiu unde sa o gasesc,dar mai cautam.
    2)trebuie sa ma duc la specialist,nu cred ca ochelarii mai sunt cf.realitatii (pe bune)
    3) textul tau este o.k. si cred ca exemplele sunt cele mai reprezentative.
    4) ref. leader,eu ma gandesc la :
    -patul lui procust
    -principiul lui peter
    -raportul dintre interese si competente

    Comment by ingi — September 26, 2007 @ 5:27 pm

  31. @monoloage

    da, ai dreptate, dar specalistii au ajuns la concluzia ca managementul situatiilor de criza vizeaza mai mult gestionarea situatiei obiective in timp ce leadershp-ul situatiilor de criza se ocupa de componenta umana, de lantul de comanda, de strategiile aplicate, de factorul uman si emotional, financiar si politic. Teoria leadership-ului de criza este inca in curs de constituire si de desprindere de ceea ce se cunostea pana acum ca fiind managementul crizelor. Este una dintre problemele pe care le abordez si eu in cartea mea.

    Comment by Maria Barbu — September 26, 2007 @ 6:55 pm

  32. @ingi

    Radu, chiar as vrea sa vad ce ai putut sa scoti din acea comparatie dntre Ion Iliescu si Petre Roman. Eu am facut ,in cartea din anul 2000, o relatie implicita nu explicita intre ei, pt ca ma interesa, cred ca ti-am mai spus, constituirea unui pol de stanga, si cei care la acel moment conduceau partide de stanga erau Ion Iliescu si Adrian Nastase la PDS, Petre Roman la PD si Teodor Melescanu cu Alianta pt Romania. Dar ceea ce voiam eu nu au fost eiin stare sa faca, deoarece nu ii lasau orgoliile, iar acum….. este mult prea tarziu si intre timp ai vazut cum au evoluat lucrurile. PD-ul a devenit din partid socialist un partid popular, trecand cu o usurinta suspecta de la stanga la dreapta, fara ca electoratul sa fie capabil sa sanctioneze asta, pt ca nu bietii romani nu fac nici o diferenta intre ideologii…. Daca vei gasi textul tau sa mi-l arati. Eu o sa caut pe undeva un exemplar din cartea mea de atunci, si, cand ne vedem, ti-l dau cu placere.

    Comment by Maria Barbu — September 26, 2007 @ 7:08 pm

  33. Maria, pornind de la Lao tzu, Fred Smith, Peter Ferdinand Drucker si pana la Tacitus ori Max DePree, prin simple discutii despre ceea ce inseamna leadership in mai totate se vbeste si se va observa ca trebuie sa fie si un bun manager. Ca m-am exprimat eu mai prost in primul post si m-am referit strict la situatii de criza este o alta problema. Un bun Lider trebuie sa-si stie sa-si managerieze discursul, oamenii din subordine etc. Nu ma refer stric la manageriat dintr-un punct de vedere, insa trebuie sa ai o ordine in toate si asa cum am mai vbit, sa iti stii prioritatile – insemnad cele ale grupului pe care-l conduce- si sa le manageriezi cu intelepciune. Peter Ferdinand Drucker spunea ca “Effective leadership is not about making speeches or being liked; leadership is defined by results not attributes”…e logic si normal, ce lider esti daca nu aduci rezultate? Asta vor conta tot timpul. .Totodata un adevarat lider care-si va intelege functia de a crea la randul lui lideri si nu doar oameni care-l urmeaza.

    Comment by monoloage — September 26, 2007 @ 7:38 pm

  34. erata* Totodata un adevarat lider ESTE ACEL care-si va intelege functia de a crea la randul lui lideri si nu doar oameni care-l urmeaza.

    festina lente….uneori..nu prea se evde cand scriu rpd…:))

    Comment by monoloage — September 26, 2007 @ 7:42 pm

  35. Dragos, este perfect adevarat, nu numai ca liderul este cel care creeaza in realitatea obiectiva ci si in cea subiectiva, adica el modifica si realitati si oameni. Ceea ce vreau eu, iti maerturisesc, este sa diferentiez cat mai clar posibil functia de manager de cea de lider, pt ca manager este un director , in timp ce lider poate sa fie si portarul, daca stie sa adune oameni in jurul lui si sa faca un club, un partidulet, ori ceva de acest gen. Referindu-ma insa la liderul politic, acesta are misiunea f grea de a conjuga pozitia de top conferita de functie cu performantele personale, care transcend functia.

    Comment by Maria Barbu — September 26, 2007 @ 7:52 pm

  36. n-am vorbit nici-o clipa de lider ca manager al unei companii….

    Comment by monoloage — September 26, 2007 @ 7:58 pm

  37. ma cherie,
    pe tema schimburilor, cu siguranta tinem aproape.
    ref. schimbarea de macaz a pd,cred ca nici liderii lor nu stiu unde sunt sau unde au fost.
    stiu un senator care dupa ce au fost scosi din guvern,regreta ca nu moi poate sa-si puna in practica politica de asist. sociala(care se potriveste cu modelul european la care au aderat ca nuca in perete).dar probabil si la alte adrese gasim asfel de specimene.

    Comment by ingi — September 26, 2007 @ 8:07 pm

  38. Da, Radu, atat timp cat traseistii vor fi tolerati in Parlament, se poate extinde acest traseism pana la a deveni politica de partid, nu numai individuala.

    Comment by Maria Barbu — September 26, 2007 @ 8:14 pm

  39. Cineva mi-a spus astăzi acelaşi lucru când i-am spus că democraţie înseamnă suveranitatea poporului. Eu devin din ce în ce mai utopic pentru că am alte înţelesuri pentru toate legile acestea utopice. Cine a citit postarea mea de azi, înţelege la ce fel de legi ale intereselor fac referire şi la ce fel de mecanisme. Poate acel cineva înţelege de ce nişte purceluşi de lapte cu legitimaţie de parlamentar, altfel oameni stimaţi de media şi de cercurile intelectuale, pot construi o realitate legală care să le servească direct intereselor lor de moment. Începe să se înţeleagă de ce este nevoie de aprobarea preşedintelui pentru a ajunge la DNA, de ce, în general, parlamentarii sunt mai egali decât simpli cetăţeni. Cum se poate să manipulezi în asemenea hal realitatea încât să atingi un obiectiv unic şi cu semnificaţie privată, de moment? Semnul Întrebării, Dar tare mi-ar fi plăcut să pun punct. Poate va veni şi ziua aceea.

    Comment by Bibliotecaru — September 27, 2007 @ 7:30 pm

  40. @monoloage

    Ok, am inteles.

    Comment by Maria Barbu — September 27, 2007 @ 7:42 pm

  41. @bibliotecaru

    este atat de extinsa infectia abuzurilor si coruptiei in sfera politicii romanesti incat va trebui, atunci cand ne vom hotara sa asanam aceasta zona, sa dam cu napalm, sau ceva de acest gen, chiar cu riscul ca vor pieri si unii nevinovati. De fapt, confruntarea de acum este ridicola si revoltatoare pentru ca este o lupta intre doua formule de coruptie organizata si institutionalizata, totul in folosul direct al individului si deloc al colectivitatii nationale, care se uita obnubilata la acest circ fara sfarsit!

    Comment by Maria Barbu — September 27, 2007 @ 7:48 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: