MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

September 20, 2007

ARTA IUBIRII

Filed under: Sa facem lumea mai frumoasa si mai buna,Sinele ascuns — Maria Barbu @ 11:41 am

Vorbeam recent cu un prieten despre posibilitatea de a scrie împreună o carte despre iubire, un fel de ARS AMANDI. O teorie despre iubirea frumoasă, iubirea ca sentiment şi freamăt al fiinţei, nu ca gimnastică sexuală obsesională. Iubirea aceea pe care ne place să o trăim atât în verbalitate cât şi în non-verbalitate, acea înflăcărare şi emoţie care pare că reuşeşte să declanşeze în noi mecanisme organice şi psihice secrete, care ne fac mai frumoşi, mai energici, mai optimişti, mai creativi.

Scriam la un moment dat, ( când eu însămi eram atât de îndrăgostită încât simţeam nevoia să împărtăşesc acest sentiment întregului univers), că Dumnezeu a creat lumea dintr-un infinit sentiment de iubire, “din Visul Său de Iubire”, de aici derivând acest subtil magnetism care ne poartă unul spre celălalt, magnetism care se bazează nu numai pe o chimie sublimă a fiinţei, ci şi pe o hiperbolizare a eului nostru într-atât încât îl cuprinde în sine şi pe celălalt.

Prietenului meu îi declaram chiar că am convingerea că iubirea te face să ai capacitatea de a-l recrea în tine pe celălalt, ca într-un fel de geneză în care din sufletul şi visele tale se plămădeşte celălalt, ca un fel de alter-ego, a completat amicul meu.

Da, ca o extensie a propriei tale fiinţe, ieşită din sine într-un efort de creaţie supremă. Oare nu tot astfel a creat şi Dumnezeu omenirea, după chipul şi asemănarea Sa? Dar, ca şi în creaţia dintâi, în această creaţie a noastră în actul iubirii se găseşte şi sâmburele amar al trădării, al ruperii de matrice. Şi doare cumplit, pentru că simţi cum se duce, sfâşiată şi însângerată, partea aceea a ta care era cea mai frumoasă şi mai gingaşă, cea care te făcea luminos şi fericit!

Da, chiar voi/vom scrie acest Tratat despre iubire, pentru că atâţia oameni au nevoie de el. Şi cei care au rămas primitivi în manifestare, exprimând brutal şi butucănos acele emoţii aproape inefabile, sau punându-le doar pe seama acestui biet trup ale cărui instincte ar trebui să poarte întreaga povară! O asemenea carte ar fi utilă şi celor ultra-sensibili, cărora le este atât de greu să iasă din ei înşişi pentru a exprima iubirea, pentru a-i da dreptul la fiinţare acelei creaţii lăuntrice.

Şi poate că o asemenea carte ar fi utilă chiar şi celor cinici, înrăiţilor şi înstrăinaţilor de ei înşişi. De altfel, sunt convinsă că fiecare dintre noi are nevoie să asculte cum se răsfrânge din sine însuşi susurul acestui izvor minunat al iubirii, ca semn al esenţei noastre divine şi eterne.

Advertisements

44 Comments »

  1. Intr-adevar ideea este cat se poate de binevenita. Cel putin asa o vad eu, desi poate as fi prea optimist daca as considera ca va avea succes in randul anumitor “clase” de tineri carora cred ca le ar prinde bine o lectura de genul asta. Am vazut de ex. fete care afirmau in stanga si in dreapta (mai exact .. statusuri de yahoo messenger / message mass) ca isi iubesc partenerul…ca si-ar da viata pentru el (wow!) si la un moment dat se rupe firul (oooopa)…le gasesc partenerilor nod in papura si ii lasa cu ochii in soare. Poate numi cineva asa ceva ca fiind “dragoste”/”iubire”? Eu cred ca nu. E o pasiune inocenta (poate), dar care nu e suficienta pentru a fi catalogata “iubire”. Cand iubesti o persoana cauti sa elimini orice bariera de comunicare intre tine si el. De ex. a mai fost o situatie cand o tipa mi-a zis ca il iubeste pe unu si la un moment dat avea nevoie de bani iar eu am intrebat-o pai si X nu te poate ajuta pana iti revii? “Aaaa pai mi-e aiurea sa ii spun asa ceva…inca nu pot”. Eu merg pe ideea ca atunci cand exista iubire nu mai exista judecata (de fapt mai exista dar atunci cand e ceva grav), nu iti judeci partenerul pentru ca nu te multumeste la un aspect la care s-ar putea face ceva daca el nu poate. In loc sa il judeci ar fi recomandat sa discuti cu el si sa vezi ce sprijin are nevoie si ce poti face tu pentru el. Un cuplu este in acelasi timp si o echipa in concursul cu viata. Daca ei nu se ajuta reciproc vor pierde acest concurs. Si cred ca s-a inteles de aici cum vad eu utilitatea acestei carti :).

    Comment by Aurel Dragut — September 20, 2007 @ 12:16 pm

  2. @Aurel, ma bucur ca gandesti asa. Uite, o sectiune speciala dintr-o asemenea carte ar putea fi dedicata unor exemple concrete, care pot fi f elocvente.

    Comment by mariabarbu — September 20, 2007 @ 12:36 pm

  3. Scriu pe blog de cateva luni despre asta. M-a interesat realiatea ultima dintre cei doi, si anume care este celula, factorul declansator prim al atractiei dintre cei doi. Pentru ca fara acesta atractie avem de a face cu tot felul de surogate dar nu putem vorbi de iubire. Am dedicat acetei teme zeci de posturi, ore de teorie, argumente de la cei care au cercetat fenomenul… Crezi ca intereseaza pe cineva??? Noooo… Citesc pe diverse alte forumuri, bloguri, etc reiterari expuse simplist, reductionist, artificial, facil… Nu intereseaza pe nimeni… Am metaforizat multe dintre posturi pt ca ele sa fie mai accesibile… Si? Who cares? Lumea se va iubi la fel: repede, competitiv, destructurant, ignorant, reproductiv…
    Am scris toate astea din convingerea ca STIIND si comportamentul in relatie poate fi modelat. STIIND empatizezi, poti fii apt de transcendenta… Si atat!
    “Un cuplu este in acelasi timp si o echipa in concursul cu viata” – un citat din postul de mai sus (cu iertare ca mi-am permis…). Nu. Cuplul – cred eu – nu e o echipa iar viata nu e un concurs. Ca daca viata e un concurs atunci ideea de competitivitate se rasfrange si in cuplu sau echipa (!) Si de aici pornesc cele mai nesteptate atitudini intre cei doi… Un fel de care pe care! Si ce e asta? E iubire? Ce e asta? Sa-mi spuna si mie cineva… Sau asa o fi iubirea… Nu stiu! Dar daca e asa de ce atatea cupluri rupte, dezagregate, atata suferinta, atat nevoie de control, atata normare intrinseca si extrinseca in relatie????
    So… Iti urez succes in initiativa ta de a scrie o carte pe tema…

    Comment by gmmail — September 20, 2007 @ 2:30 pm

  4. @gmmail

    Marin, tu esti psiholog si stii mai altfel, mai profesional decat mine, care sunt poeta, care ar putea sa fie aceste resorturi. Eu stiu ori intuiesc mai mult despre trairea in sine, despre relatia dintre iubirea ca sentiment si Iubirea ideala. Te invit sa fi si tu coautor, dar cred ca nu este suficienta o carte ci un sistem de educatie, pt ca ceea ce ma exaspeeaza in legatura cu romanii este faptul ca nu au nici un fel de educatie a sufletului. Sunt niste brute primitive, irationale, stupide, insensibile, cu o incapacitate care se accentueaza pe zi ce trece de compasiune, de empatie, de bunatate. Ori, iubirea vine tocmai de acolo, din suflet, adica din zona emotionala care este izvorul trairilor noastre superioare, singura care ne leaga de Divin. Hai, vino dragul meu prieten si , pana la urma, vom reusi. Poate ca nu avem dreptul sa ne descurajam. TREBUIE sa reusim, altfel natiunea asta se va prabusi in haul nemerniciei.

    Comment by mariabarbu — September 20, 2007 @ 3:18 pm

  5. Draga Maria,
    Intentiile tale sunt cat se poate de laudabile, insa, ca si psihologul care a scris mai sus, trebuie sa iti spun ca incercarea ta de a educa va da gres. Pe cine vrei tu sa educi? Cumva pe fetitele astea care isi incep viata sexuala pe la 14-15 ani (daca nu mai devreme)? Crezi ca te va asculta cineva?

    Comment by radubu — September 20, 2007 @ 4:14 pm

  6. Aş citi cu deosebită curiozitate şi plăcere o astfel de carte… Ce este iubirea? Este ceva mai presus de lumea materială, de aceea lumea materială nu trebuie lăsată să o sufoce.

    Comment by golby — September 20, 2007 @ 4:16 pm

  7. Iubirea nu poate fi scrisă. Scrisul rupe senzaţia de iubire.
    “Iubeşte-ţi aproapele tău” încă nu este înţeleasă, deşi e veche de aproape două mii de ani. Poate e mai important să iubim mai mult. Până una-alta am văzut (un fel de a spune pentru că nu m-am putut uita) cum patru tineri au omorât cu bestialitate o mica pisică. Nu cred ca dacă i-aş fi avut în faţa aş fi simţit măcar un pic de iubire pentru ei. Mă întreb dacă părinţii lor i-ar putea iubi după asemenea dovadă diavolească.

    Comment by Bibliotecaru — September 20, 2007 @ 4:19 pm

  8. @radubu

    stiu ca ai dreptate, dar nu pot sa renunt la nimic din ce i-ar putea face mai buni pe cei din jur. Eu cred ca momentul actual este unul dintre putinele care mai permite o astfel de abordare, mai sensibila ,mai delicata, mai idealista, a realitatii. Dar in curand realitatea se va inchide si nu va mai avea impact cu adevarat nimic. Sunt in desfasurare programe eficiente de spalare a crierului si de distorsionare afectiva, asa incat nici nu vor mai fi intelese aceste formulari, ca si cand ar fi scrise intr-un idiom necunoscut. Dar acum, inca se mai poate si trebuie neaparat formulate adevarurile. Cred in puterea cuvantului, a cuvantului care coaguleaza realitati. Adevarurile spuse, scrise, raman undeva in eter daca nu ajung la indivizi si schimba oricum concretul. Dar noi trebuie sa ajungem la oameni. Si la fetitele de care spui tu, stupidizate de pornografie si de moda pietei, la toti.

    Comment by mariabarbu — September 20, 2007 @ 4:41 pm

  9. @golby
    iubirea este cea care ne da sens si da inteles chiar si lumii materiale. Si nu vorbesc doar de iubirea ca sentiment erotic ci iubirea mare, generoasa, care te face sa intelegi altfel existenta umana in intregul ei, si chiar finta.

    Comment by mariabarbu — September 20, 2007 @ 4:44 pm

  10. @Biblitecaru
    exemplul ingrozitor pe care il dai tine tot de lipsa de educatie sufleteasca a acestui popor din care facem parte, un neam de grobieni, un neam ticalosit de comunism poate mai putin decat de acest capitalism imbecilizant si neindurator.
    Dar eu simt ca nu ma voi putea ierta daca nu fac nimic pentru a sensibiliza sufletul acestor insi, al lor sau al descendentilor lor. Stiu ca atunci cand voi merge la Instanta Divina, chiar daca asta va fi peste 100 de ani, nu voi avea toate datoriile implinite,toata constructia existentei terminata, tot destinul pacurs. Simt ca este misiunea mea sa fac, impreuna cu altii, asa cum am scris si in tag, “o lume mai buna si mai frumoasa”. Stiu ca sunt o idealista incorigibila! O nebuna poate. Dar fara astfel de nebuni ar putea oare merge omenirea mai departe?

    Comment by mariabarbu — September 20, 2007 @ 4:54 pm

  11. Acest post (ca si altele scrise de tine) e pe placul meu. Si as ruga toti scepticii sa-si aduca aminte cum i-a inaltat iubirea.
    Si mai vin sa zic:
    A te dedica complet dragostei – fie ea divina sau umana – inseamna sa poti sa renunti la tot, inclusiv la propria bunastare sau la capacitatea de a lua decizii. Sigur ca, in realitate, nu vrem sa fim salvati in felul in care Dumnezeu l-a ales sa ne rascumpere . Vrem sa avem controlul absolut al fiecarui pas, sa decidem singuri si sa fim in stare sa ne alegem obiectul devotiunii.
    Dar…cu iubirea nu e asa. Ea vine, se instaleaza si incepe sa conduca totul, chiar si sufletele foarte tari.
    Am inteles un lucru: atunci cand ai de toate, mai putin ceea ce-ti doresti mai mult si mai mult (iubirea), de fapt nu ai nimic.
    Omul “sfant” intalneste adevarata ratiune a existentei in iubirea fara granite, in puterea de a darui totul fara a cere nimic.
    Felicitari Maria…si sa-ti indeplinesti dorintele toate.

    Comment by gabitzubitzu — September 20, 2007 @ 4:57 pm

  12. @gabitzubitzu

    cel mai important atribut al iubirii este acela ca ne deschide spre lume, spre universul inconjurator. Cand iubim pe cineva, simtim in noi un entuziasm atat de cuprinzator incat iubim lumea toata. Asa cum spui si tu, iubirea are capacitatea de a ne scoate de sub tirania eului si a limitarilor egoiste, iubirea ne da dimensiunile superioare la care aspiram, chiar si cand nu ne dam seama de asta.

    Comment by mariabarbu — September 20, 2007 @ 5:02 pm

  13. Mda, gmmail, ai inteles poate mai mult decat am vrut eu sa exprim. Daca situatia deviaza de la cazul pe care il mentionez eu spre cazul de care spui tu…cand apare competitia…asta este un aspect care depinde de cei doi. Nu m-am gandit nici o secunda la o competitie intre cei doi. Intr-adevar daca se iveste asa ceva nu e bine deloc. In rest e treaba fiecaruia ce si cum considera, eu merg pe ideea mea despre care nu ma puteti convinge ca ar fi gresita. Credeam ca am fost clar ca am spus echipa cu intelesul de sprijin reciproc intre cei doi, bineinteles fara a sta fiecare sa se gandeasca eventual daca tre sa il egaleze pe celalalt la “performante”. E ceva de genu “femeia din spatele puterii unui barbat” si de ce nu si vice-versa.

    Cat despre opinia lui radubu, pot spune ca pe o parte are dreptate dar pe de alta nu. Daca Maria e dispusa sa incerce nu vad de ce n-ar face-o? Avem vreo siguranta ca nu va avea vreo urmare pozitiva acest gest? La 14-15 ani intr-adevar sunt inca niste copii dar nu avem de unde sti ce li se intampla si se maturizeaza de incep sa vada lucrurile altfel. Sau totusi…sa zicem ca la cei de pana in 18 ani nu ar prinde, chiar nu ar prinde la nimeni?

    Comment by Aurel Dragut — September 20, 2007 @ 5:17 pm

  14. @Aurel

    cred ca opiniile mai pesimiste sunt in buna parte sustinute de o realitate trista si plina de oameni – indiferent de varsta – derutati si incapabili, din diverse motive, de a se umple de acest sentiment. As spune ca vinovatia cea mai mare in deruta adolescentilor o are mass-media, care promoveaza modele de non-iubire, lasand sa se inteleaga ca sexul ar putea inlocui cu succes sentimentul de iubire, ceea ce este absolut fals, pt ca sexul este exclusiv o problema de trup, in timp ce iubirea este un complex de trairi ce tin de o tripleta psiho-fizico-emotionala. Important este sa continuam demersurile constructive chiar daca realitatea nu raspunde conform asteptarilor. Eu mizez foarte mult pe efectele obtinute pe termen lung, si asta ma face sa fiu optimista.

    Comment by mariabarbu — September 20, 2007 @ 6:01 pm

  15. apreciez posturile voastre care dovedesc ca lumea ideilor va este aproape.felicitari!

    Comment by ingi — September 20, 2007 @ 6:18 pm

  16. @ingi
    multumesc in numele tuturor.

    Comment by mariabarbu — September 20, 2007 @ 6:31 pm

  17. Pot sa fiu de acord cu asta. Iubirea e cea care, de cele mai multe ori, ne indeamna de la spate. Daca nu am iubi, nu am avea curaj, nu am vedea partea frumoasa a vietii. Iubirea e tot ceea ce conteaza. Indiferent de tipul de iubire: matern, etc. Fara iubire noi nu am mai fi oameni.

    Comment by Oana — September 20, 2007 @ 7:16 pm

  18. @Oana
    nu-i asa ca iubirea este cea care ne dezvaluie minunile sufletului nostru, despre care nici nu aveam habar? Ne face sa inflorim, ne aprinde luminile. Nimic nu se compara cu iubirea si cu ceea ce poate face din noi. Ne apropie de imaginea noastra ideala.

    Comment by mariabarbu — September 20, 2007 @ 7:23 pm

  19. @Maria – Cred că fiecare trebuie să iubească aşa cum îi este dat să o facă. Unii ard, alţii îngheaţă. Mai sunt cei ce habar nu au despre ce este vorba. Tratate? Pentru ce, Maria? Ai chef să vezi că pe unii dintre noi vor încerca să-i imite alţii, şi vom sfârşi prin a fi confundaţi? Sincer, prefer să fiu eu şi atunci când îi spun doamnei mele că sunt eu, să fie exact aşa cum spun.
    Nu ştiu…chiar nu ştiu…

    Comment by DeMaio — September 21, 2007 @ 12:59 am

  20. nu exista un fel de a iubi.clar..concret..iubesti diferit la fel cum si gandesti, simti..la ffel cum sunt si persoanele…tratat..hm…greu de facut..nu imposibil….dar nu-ti ajunge o viata..pt ca sunt 5 miliarde si…e in crestere..al fel ca acele cote ale dunarii…felul de a iubi….

    Comment by monoloage — September 21, 2007 @ 1:37 am

  21. @DeMaio

    Bogdan draga, nu cred ca poate fi un tratat cu instructiuni! Doamne fereste! Fiecare dintre noi iubeste asa cum este propria lui formula, dar o carte despre iubire, sau mai bine spus, inca o carte de acest fel, face bine in contextul acestei epoci in care expresia sentimentelor pare sa tina de inadecvare, in timp ce expresia dorintelor este singura acceptabila. Nu crezi?

    Comment by mariabarbu — September 21, 2007 @ 12:21 pm

  22. @monoloage

    Dragos, oare toti cei de langa noi stiu sa-si exprime iubirea, au curajul de a o face, sau se refugiaza in expresii la limita visceralitatii? Eu imi doresc sa exprim ceea ce cred despre iubirea care mai tine cont de Ideal, pt ca ma tem de agresiunea sexualitatii, care poate transforma aproape totul intr-o fornicatie fara limite.

    Comment by mariabarbu — September 21, 2007 @ 12:24 pm

  23. Citeam acum o lună, poate două, ca “nişte cercetători…”, cum încep astfel de ştiri, au reuşit să traducă, ca reacţie chimică, diferitele forme de iubire. Pentru că sunt diferite “dragostili” de patrie şi partid conducător de dragostili” de hâţa-hâţa. În acea vreme mă întrebam cum ar putea suna o poezie în lumina noilor descoperiri.
    Mi-eşti dragă precum picatura curată de ozon,
    Ţi-am adus miros pe chimic în legătura de feromon.
    Poate că aceste descoperiri sunt adevărate, dar… unele lucruri nu ar trebui descoperite niciodată.

    Comment by Bibliotecaru — September 21, 2007 @ 12:52 pm

  24. @Bibliotecaru

    nu e rau ca sunt descoperite, dar poate ca nu ar trebui dezvaluite, in astfel de termeni care sa dea impresia ca se pot substitui acelor cuvinte create pt a numi infabilul. Pentru ca iubirea, ca si harul ori gratia divina, nu pot fi identificate fizic neaparat, ci pe coordonate mai inalte. Daca le poti surprinde, bine, daca nu, nu!

    Comment by mariabarbu — September 21, 2007 @ 12:59 pm

  25. @ Aurel, mi-a placut formularea “femeia din spatele puterii unui barbat” 😉 Imi place si asta: “In spatele fiecarui barbat de succes se afla o femeie puternica” ;;)

    Comment by gabitzubitzu — September 21, 2007 @ 4:00 pm

  26. Nu la un astfel de tratat mă refeream.

    Comment by DeMaio — September 21, 2007 @ 5:54 pm

  27. @GabitzuBitzu – Vorba asta sună a feminism pur. Haide să o lăsăm pe Mihaela Tatu deoparte şi să ne respectăm aşa cum trebuie. Nimeni nu este mai presus.

    Comment by DeMaio — September 21, 2007 @ 5:56 pm

  28. @DeMaio

    stiu, dar am exagerat intentionat. Hai sa vorbim despre iubirea frumoasa, asta care te face sa arzi cum spui tu, sau sa ingheti intr-o configuratie care ar vrea sa se opuna focului dar sigur nu poate. Tu stii sa scrii si sa vorbesti atat de minunat despre iubire, dar altii nu stiu sau nu pot, dar ar vrea sa poata. De ce sa nu le dam curaj? Sau sa ii facem sa se simta sustinuti ori alinati. Eu mi-as dori sa dam drumul in lume unui model de iubire care exalta calitatile si minunile sufletului, pt ca modelele porno sunt deja in exces.

    Comment by mariabarbu — September 21, 2007 @ 6:12 pm

  29. gabitzubitzu, cum spuneam…cred ca exista si reciproca…daca nu exista o fac eu sa existe prin fapte bineinteles :). Consider ca aceasta expresie are cumva o legatura cu acea idee de echipa de care spuneam.

    DeMaio, care e ideea cu “Mihaela Tatu”? Scuze la ora asta sunt mai “ingust” la minte si nu prea inteleg. Sper ca esti amabil sa ma lamuresti.

    Comment by Aurel Dragut — September 21, 2007 @ 6:35 pm

  30. @ De Maio, de maio… habar n-ai cum graiesc faptele ! Chiar daca, nimeni, nimeni nu e mai prejos ::)
    Infatuarea e o povara a celui care habar n-are ce inseamna sa reusesti cu adevarat in viata.
    Mihaela Tatu are probleme de rating, eu n-am!
    Eu iubesc, sunt iubita si am vazut barbati realizati care au in umbra lor femei puternice. Nu e nici rusine si nici mediocritate. E vb. de a putea sufla in foc…sa ramana viu!

    Comment by gabitzubitzu — September 21, 2007 @ 7:38 pm

  31. Da. Ar fi foarte utila o astfel de carte, desi nu stiu cati din lumea asta s-ar stradui sa citeasca fiecare randulet ca sa inteleaga si sa reuseasca sa si “aplice” iubirea. Dar daca tratatele despre crime au avut atata succes, facand multi adolescenti sa ajunga sa ucida cu infirbantare, de ce sa nu aiba un tratat de iubire un si mai mare succes? Nu, nu vreau sa aberez, doar ca in acest moment nu am tocmai starea potrivita sa privesc mai clar lucrurile si sa fac un comentariu mai bun.
    Pe mine m-ar interesa. Asa cum ma inteseaza toate cartile scrise de tine, in ciuda dificultatii textului pe care il pot intampina.

    Comment by Dana — September 21, 2007 @ 10:19 pm

  32. @Dana

    Succesul unei astfel de carti ar consta tocmai in modelarea unor oameni, in redirectionarea atentiei lor spre trairea sentimentelor nu numai a senzatiilor.

    Iti multumesc pentru aprecierile tale si pentru incurajare. Inseamna f mult pentru mine.

    Comment by mariabarbu — September 21, 2007 @ 10:24 pm

  33. Cat de mult bine ar face o carte de genul asta.
    Asa cum am spus mai demult pe undeva, multi refuza sa iubeasca sa fie iubiti si apoi se intreaba unde au gresit. Of! Iar cei care nu reusesc sa isi dea seama de importanta iubirii in viata lor, chiar nu merita. 🙂

    Comment by Dana — September 21, 2007 @ 10:31 pm

  34. @Dana
    desi esti inca o pustoaica ai spus acum un mare adevar, pe care cei mai multi dintre adulti il ignora si isi strica viata aiurea. E o minune ca poti sa intelegi asta, iar tu esti cu adevarat minunata. Cat ma bucur sa stiu ca exista printre adolescentii de acum cineva ca tine, care sa inteleaga valoarea iubirii in existenta si capacitatea ei de a lumina fiinta si viata!

    Comment by mariabarbu — September 21, 2007 @ 10:43 pm

  35. Merci, dar nu iti face prea mari sperante. Sunt atat de putini care VOR si POT sa inteleaga mai mult decat ceea ce prezinta revistele si televizorul: adica un mare “rahat pe batz”. 😀

    Comment by Dana — September 21, 2007 @ 10:55 pm

  36. @Dana

    hai sa fim optimiste!

    Comment by mariabarbu — September 21, 2007 @ 10:59 pm

  37. Dana, in ipostaza de visatoare norocoasa, m-as astepta la mai mult optimism din partea ta. Ceea ce iti sugereaza si Maria. Cat despre cei putini care POT si VOR poate gasim o solutie sa le marim numarul.

    Comment by Aurel Dragut — September 21, 2007 @ 11:33 pm

  38. @GabitzuBitzu – Poţi să mai sufli şi în altele ca să rămână ceva viu. În iaurt, de exemplu, ca să nu te arzi.

    Comment by DeMaio — September 22, 2007 @ 12:40 am

  39. Stii tu, Aurel.. speranta moare ultima. 😉

    Comment by luckydreamer — September 22, 2007 @ 1:41 pm

  40. @Dana

    si e f bine ca ne ramane speranta intreaga!

    Comment by mariabarbu — September 22, 2007 @ 6:01 pm

  41. Iubirea este ca un tren ce opreste in fiecare halta.Unii coboara,altii urca.Toti insa,fara exceptie,pastram la(adica in)noi biletul de calatorie,de preferinta necompostat.

    Comment by PELERINUL — October 1, 2007 @ 12:34 pm

  42. @Pelerinul

    ai spus f frumos, dat fiind ca trenul este deja trecut in patrimoniul imagisticii existentiale. Pentru mine insa, iubirea ramane traire intensa, ardere suprema, daruire sublima. Uffff, ce demonetizate mi se par cuvintele!

    Comment by Maria Barbu — October 1, 2007 @ 1:26 pm

  43. Buna prea dimineata.,,Invidia” se furiseaza incet in sufletul NOI Pelerinului.Uffff ce suflu infoaie panzele caravelei,,SANTA MARIA”!(pentru avortonii ignorantei-Barbu-)
    NOI Pelerinul ramane inca modest din necesitate(desi orgolios prin nastere…am mai scris pe undeva)si incearca numai pentru TINE sa redefineasca iubirea si nu IUBIREA.
    Pentru NOI Pelerin iubirea inseamna ,ca si pentru ceilalti supravietuitori de pe,,SANTA MARIA”,o stare CONTINUUA DE RAU de MARE pe mica voliera ,,NINA”.Ajuns la tarm ,adica aproape la marginea Regatului(adica a pamantului) ,m-am eliberat(de indatorire) si rugandu-ma cu rugaciunea mea:FIUL MAMEI NOASTRE NOI Pelerinul a asezat o piatra de temelie pentru iubire si pentru cei ce se iubesc.Am gasit porunca unuia dintre apostoli(ajuns acolo cu mult inaintea veacurilor noastre)sa avem grija de izvor…de ,,IZVORUL IUBIRII”.Acolo, de la acest izvor (cu totul special),toti cei ce simt sau au simtit vreodata ,,daruirea sublima”,scurtand zarile,intrazaresc marea voliera ,,SANTA MARIA”si… CHEMAREA.
    Acest loc chiar exsista,nu pentru ca NOI Pelerinul l-a atins din marea lui IUBIRE,ci pentru ca si tu(ca si cei care te iubesc si te vor iubi),il vei vedea si-i vei simtii indemnul :,,INAINTEAZA IN LARG”.

    Comment by PELERINUL — October 2, 2007 @ 5:32 am

  44. @Pelerinul

    Doamne, Doamne, ce poet se dezvaluie in tine! Ma bucur ca ai poposit si pe la noi!

    Comment by Maria Barbu — October 2, 2007 @ 12:51 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: