MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

September 18, 2007

LIDERUL CA PRODUS AL CRIZEI

Filed under: Leadership,Lumea de azi,Politica — Maria Barbu @ 12:38 pm

 

(Fragment din cartea mea “Postmodernismul, liderii şi crizele”, recent apărută la Editura Militară)

Anterior am analizat modelul de lider văzut ca sursă a crizei, adică acel lider care are capacitatea de a declanşa, sugera ori susţine crize pe care le poate gestiona cu uşurinţă pentru că se află la originea lor, pentru că le cunoaşte mecanismele interne şi deci le poate găsi uşor soluţiile, dat fiind că liderul însuşi este singurul care deţine informaţii exclusive asupra amănuntelor sau caracteristicilor respectivei ori respectivelor crize, astfel încât liderul este cel care apare în poziţia de cunoscător suprem şi “gestionator” de geniu al crizelor, care de fapt îl susţin şi îl justifică.

Vreau acum să decelez profilul acelui lider care ştie cu adevărat să gestioneze o criză pe care nu a produs-o el însuşi, dar de care este capabil să profite ca de o oportunitate majoră, ca de o rampă de lansare, ori de relansare, în sfera cea mai înaltă a puterii. Desigur că un leadership ineficient ar putea lăsa să treacă oportunităţi importante de care să nu profite nici liderul şi nici societatea. Se întâmplă însă ca, după momente istorice în care liderii ignoră oportunităţile, să urmeze momente de exces în celălalt sens, adică de transformare a oportunităţilor în şanse istorice, mai mult pentru liderul însuşi şi prea puţin pentru societate.

Ideograma chinezească care denumeşte criza este alcătuită din două elemente: elementul superior al ideogramei semnifică pericol, în timp ce elementul inferior, bazal, al respectivei ideograme semnifică oportunitate. Dacă avem a face cu un lider destul de puternic şi de abil încât să facă faţă pericolului pe care îl reprezintă o criză, la adresa individului dar şi la adresa societăţii, atunci acel lider va şti să transforme victoria pe care o va repurta asupra crizei într-o oportunitate majoră pentru cariera sa politică, pentru propulsarea sa meritată într-o poziţie de top. Exemple se pot da pe mai multe paliere de leadership. De exemplu, după criza din Golf, din 1990, un lider propulsat puternic în prima linie a politicii americane a fost generalul Colin Powell, devenit apoi secretar de stat în administraţia Bush Jr., în timpul primului mandat.

Se pot întâmpla însă şi eclipse inexplicabile ale unor lideri lansaţi de o criză pe care au ştiut să o gestioneze, dar care dispar misterios din luminile rampei. Acesta ar fi cazul primarului oraşului New York, Rudolf Giuliani, pe care criza declanşată de atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 ar fi trebuit să îl propulseze în primul rang al liderilor. Desigur că aşa s-ar fi şi întâmplat dacă preşedintele nu ar fi confiscat capitalul de simpatie şi popularitate câştigate de Giuliani, preluând şi modalităţile acestuia de manifestare a compasiunii şi solidarităţii cu familiile victimelor. Transferul de simpatie populară s-a operat dinamic şi aproape insesizabil spre preşedintele George Bush Jr., care a rămas mai apoi, pe toată durata post-crizei, singura figură politică reperabilă la locul tragediei, ori în toate schemele de participare şi de susţinere a populaţiei, unde ar fi putut avea loc, în alte condiţii, desigur, şi primarul New Yorkului, care de altfel nici nu a mai candidat pentru un al doilea mandat. Tocmai pentru a nu exista posibilitatea ca altcineva, în afara preşedintelui, să uzeze de oportunităţile oferite de teribila criză de la 11 septembrie 2001. (N.B. Acum însă – 2007 – Giuliani este în cursa pentru preşedinţia Statelor Unite!)

Toate televiziunile lumii au transmis la momentul respectiv imagini cu preşedintele american căţărat pe ruine, având pe cap casca de pompier, ca un simbol al eroismului său! Trăim într-o epocă în care simbolistica vizuală reprezintă adevărul, sau, de fapt, îl înlocuieşte cu succes. Poate că tocmai modelul postmodernist este cel care a şi transformat mass media şi naraţiunea vizuală într-o realitate pe care nu o mai putem eluda, şi a cărei capacitate de prelucrare, sau manipulare, psihologică este absolut uluitoare. De altfel, aşa şi era programat să se întâmple, ca imaginea preşedintelui să se substituie eroului, pentru că preşedintele avea să fie cel care urma să declare, cu lacrimi în ochi, că este nevoit să fie nu doar un om al păcii ci şi un om al războiului, dar al unui război just şi necruţător dus împotriva terorii şi a terorismului.

Aşa cum criza ostaticilor din Iran avea să îl propage, în 1981, pe Ronald Reagan, în opinia publică, ca pe un erou neînfricat, într-un moment în care America avea neapărată nevoie de eroi, deoarece, sătul de bunăstare, poporul american simţea acuta nevoie de aventură şi de modele exemplare de curaj. După un preşedinte “moale” cum fusese Carter, care permisese ca pe timpul mandatului său cetăţeni americani să rămână ostatici la Teheran timp de 444 de zile, Ronald Reagan era Eroul, care avea să formuleze Star Wars, Războiul stelelor, acel război care i-a speriat pe sovietici şi a produs o breşă în comunismul ce se crezuse inexpugnabil, breşă care avea să ducă la prăbuşirea definitivă a comunismului doar opt ani mai târziu!

Tot astfel se întâmplase însă şi dincolo de Cortina de Fier existentă la acea vreme, în lumea comunistă, unde Ceauşescu devenise erou fără acte de eroism real, ci cu simulacre de atitudini care propuneau Occidentului imaginea unui lider puternic şi neînfricat, care înfruntă “monstrul” sovietic, imagine pe care şi-o crease cu abilitate, profitând de criza declanşată de intervenţia armată a statelor ce făceau parte din Pactul de la Varşovia asupra Cehoslovaciei în august 1968. Şi tot Ceauşescu a fost cel care a profitat din plin de un dezastru natural, de cutremurul devastator din 1977, care a ruinat Bucureştiul, pentru a impune populaţiei năucite de dezastru imaginea Tătucului salvator, moment ce a marcat începutul unuia dintre cele mai deşănţate regimuri fondate pe cultul personalităţii, pe de o parte, şi pe o teribilă teroare, pe de altă parte.

Făcând o scurta incursiune în istoria recentă, putem observa cu uşurinţă că acest model de criză care a permis lansarea de noi lideri, şi anume a acelor lideri care au ştiut nu atât să gestioneze criza cât să profite de oportunităţile oferite de aceasta şi, după ce şi-au eliminat cu abilitate concurenţii, să se instaureze ca lideri învingători, este destul de frecvent. Stalin, Castro, Khadafi, ori atâţia alţii sunt exemple de necontestat de lideri “produşi” de crize de tipul revoluţiei.

Pentru a face o comparaţie între cele două modele, între liderul ca sursă a crizei şi liderul ca produs al crizei putem face următoarele aprecieri. Liderul care declanşează crize pentru a-şi face un capital de popularitate şi credibilitate este, în ciuda aparenţelor, un lider slab, neperformant ca lider real, un lider care nu ştie să uzeze pozitiv de putere. Liderul care apare ca produs al unei crize este, în general, un învingător, un lider puternic, care a ştiut să gestioneze de o asemenea manieră criza respectivă încât să o transforme în rampă de lansare, este un lider care şi-a învins concurenţii şi care poate asigura un leadership viguros.

Liderul care produce crize este înlăturat de la putere din cauza propriilor slabiciuni, după ce a şubrezit sistemul, pe care l-a destabilizat sistematic. Liderul care apare ca produs al crizei pierde puterea atunci când puterea de care dispune se revarsă excedentar asupra sistemului, care poate să îl rejeteze, dar poate fi deasemenea şi un lider stabil şi longeviv.


36 Comments »

  1. Liderul care conduce crizat (dacă mi se permite parafraza) se înlătură singur. Căderea lui nu este un lucru obligatoriu, depinde foarte mult de priceperea sa. Supus de forţele care vin puternic din urmă şi care îl vor jos în dorinţa lor de a-i lua locul, liderul este asemeni unui circar pe sârmă. Se înclină când în dreapta, când în stânga… pentru a putea respecta echilibru. Dacă ar încerca să stea drept şi nemişcat, căderea lui ar fi sigură. Iată deci că un dezechilibru permanent în mişcare poate fi folositor. Totul e să ai o contrabalansare, o contragreutate pe partea opusă tendinţei de cădere. Şi cel mai bun exemplu este preşedintele Băsescu. La început a fost PSD. Ajuns la putere avea nevoie de un contrabalans la putere, şi acesta a fost “soluţia imorală” PC-ul. Căderea PC-ului a dus la nevoia unei alte contragreutăţi, şi s-a ajuns la PNL. Domnul Preşedinte este contra tuturor şi totuşi înaintează. Paradoxal sau nu, aşa se conduce prin dezechilibru. Singurele căderi în sondaje pentru preşedinte au fost gafe neprovocate, cum ar fi gestul de lua telefonul. Dacă nu ar fi luat telefonul, “păsărică” şi “ţigancă împuţită” iar fi adus voturi. Discuţia ar putea continua, dar nu-şi are rostul aici pagina nesfârşită.:)

    Comment by Bibliotecaru — September 18, 2007 @ 1:56 pm

  2. Foarte corect. Ai resimtit exemplul concret care sta ascuns dincolo de teorie, si ai subliniat f bine dramatismul situatiei rezultate din sustinerea populara acordata chiar si celor mai excentrice dezechilibre generate de un astfel de lider.

    Comment by mariabarbu — September 18, 2007 @ 2:16 pm

  3. pt.mine,ultima fraza a fost suma de realitati.
    ref. ronnie, as propune anul 1980 in loc de 1981(sunt convins ca ai facut trimitere la 20.01.80)
    ref.academie,prietenul meu,prof.univ. laiu ctin ti-a fost cunoscut?
    am fost tentat sa postez pdv ref la parabola din fratii karamazov in paralela cu jurnalul fericirii-n.steinhart,dar am renuntat pt a nu devia de la opinia ta.
    ref new age ,citindu-te, m-am dus spre gnoza,cabala,heraldica,masonerie,grupul de la b…..,reptilieni,si inca ma gandesc la briciul lui ockham

    Comment by ingi — September 18, 2007 @ 6:37 pm

  4. p.s.
    1981,am gresit,scuze dar mai am si preocupari domestice!!!

    Comment by ingi — September 18, 2007 @ 6:39 pm

  5. @ingi
    ai reusit sa ma faci sa ador stilul tau academic! Asa incat, referirea la preocuparile tale domestice (sic!) m-a lasat “bouche bee”!

    Comment by mariabarbu — September 18, 2007 @ 6:52 pm

  6. te rog eu!(ref.domestice,oameni suntem )lt.col oliver north,cel care a scos castanele din foc in operatiunea iran-contras s-a retras urmand o gratiere pres?!
    -daca ai bunavointa,reiau intrebarea : l-ai cunoscut pe prietenul meu laiu ctin la acad?
    -respingerea oug privind restructurarea guv cat de sús i-a ridicat mingea lui basescu? intrevezi o subtilitate profunda a liderului actual al psd sau un nou prilej de gestionare a unei crize in avantajul liderului vremelnic?

    Comment by ingi — September 18, 2007 @ 7:26 pm

  7. @ingi
    1. nu imi aduc aminte despre persoana de care vorbesti, dar parca nu imi este complet necunoscut numele. Sorry, nu uita ca sunt poeta, deci visez mereu la ceva si nu prea sunt atenta la x sau y;
    2.respigerea ordonantei este, dupa parerea mea, inca o sicana in functionarea coerenta a guvernului si o incercare de a ridica mingea la fileu, cum spui tu, pt Basescu;
    3. Geoana este tot atat de departe de a fi subtil pe cat e de departe Basescu de a fi responsabil, si acum sunt sigura ca lucreaza in solda bravului Comandant!

    Comment by mariabarbu — September 18, 2007 @ 7:54 pm

  8. da.
    simt ca esti poeta si te felicit ca poti cobori din lumea ideilor in cotidian.
    din pacate eu raman ancorat in teoria politicului,dar fara aplecare spre arta aplicata.
    asta nu inseamna ca nu mai apar si eu pe unde m-as pricepe ,ca tot romanul,de altfel.
    (mai putin la fotbal,desi am locuit in dr.taberei,de cand echipa din ghencea a ajuns pe mana……,am ramas cu cealata parte a zicalei!
    2 ok
    3 constantinescu a reusit sa-l creioneze scurt pe geoana,ref cele 2 emisfere ale creierului sau.
    azi si maine psd are intuniri la niv inalt; ce vor hotari ref la cei care n u voteaza motiunea,ii vor da afara? atunci cine mai ramane in interior?sinucigasii?
    4 odata o sa-ti scriu totusi pdv despre steinhart vs. karamazov.

    Comment by ingi — September 18, 2007 @ 8:14 pm

  9. @ingi

    Radu, sa stii ca m-ai atins la punctul sensibil cu Steinhardt si Karamazov! O sa iti explic pe indelete de ce intr-un alt context.
    Cat priveste Psd-ul si motiunea….. cred, sper, ca vor fi mai multi cei care nu o vor vota, cu orice risc. Nu ii poate da nimeni afara pt ca ramane partidul fara substanta, desi mai sunt destui lingai pe acolo.
    As mai adauga un punct, referitor la scandalul din justitie, lupta fiind pe viata si pe moarte. Vezi dosarul Flota si posibilitatea ca acesta sa se prescrie!

    Comment by mariabarbu — September 18, 2007 @ 8:35 pm

  10. Dacă nu-i poate da nimeni afară… ce anume este cu protestul tinerilor TSD-işti viu disputat de juniorii din PSD? “Stimabilul” Geoană este pregătit pentru orice numai să ajungă sus. Nu se va uita la mici cadavre politice.

    Comment by Bibliotecaru — September 19, 2007 @ 1:50 pm

  11. ce activitate are zilele acestea d.n.a.!
    ce zici de vizita lui m.geoana la cotroceni?

    Comment by ingi — September 19, 2007 @ 4:52 pm

  12. @Bibliotecaru

    iti dai seama cred ca pt Geoana nu conteaza varsta cadavrelor peste care calca!
    Numai ca …. cel pe care mizeaza e un cal care alearga numai pt el insusi!

    Comment by mariabarbu — September 19, 2007 @ 7:00 pm

  13. @ingi

    Radu, DNA joaca in aceste zile soarta Romaniei, si me uimeste faptul ca putini par sa inteleaga asta!

    Geoana s-a dus la patron, nu crezi? A dat raportul si a primit indicatii. Iluziile si le face singur!

    Maine iti trimit cartea. Promit.

    Comment by mariabarbu — September 19, 2007 @ 7:03 pm

  14. Apropo de jucatul României la masa DNA.
    Pe vremuri circula un banc.
    Un muntean, un moldovean, un oltean şi un ardelean într-un compartiment de tren. Treptat discuţia alunecă spre politica dictatorială a liderului-cuplu. Şi munteanul zice…
    – Cică Nicuşor joacă la cărţi în străinătate pe valută.
    – Amu şi cred că… cum îi zişea Europa Liberă… că şică pierde imens, câti toatî glia mumă; zice şi cel moldovean.
    – Fusei surprins să aud, dar crezui imediat ce auzii; spuse şi cel oltean.
    – Apoi cred că nu-i intră carte; încheie ardeleanul.

    Această joacă este după cum aude fiecare, pentru că tot de la ei aflăm despre ei.

    Comment by Bibliotecaru — September 19, 2007 @ 7:24 pm

  15. Băieţelul de lt.col Oliver North are 2, 3 pagini pe wikipedia 🙂 şi 413 mii de referiri pe google. E mai tare decât orice politician roman, inclusiv cei 5 sau 6 preşedinţi (nu ştiu dacă să-l număr pe Iliescu de două ori).

    Comment by Bibliotecaru — September 19, 2007 @ 7:28 pm

  16. @Bibliotecaru

    Ei, da. Asta e o lectie! Trebuie sa ne ridicam din subsolul paginilor si sa ne facem publicitate din rasputeri, ca altfel…. cadem de pe pagina istoriei!

    Comment by mariabarbu — September 19, 2007 @ 7:56 pm

  17. a.nastase si m.mitrea au fost eliminati din conducerea psd si sunt de 2 ani sub ancheta.
    sa fie acesta pretul platit de geoana si recompensa sa vina de la cotroceni?
    ar fi prea simplu!
    ref. la carte,in masura in care nu iti incarci programul(am vazut la tv cum se circula in capitala bordurilor) oricum, multumesc.

    Comment by ingi — September 19, 2007 @ 8:11 pm

  18. @ingi

    Radu, pd-ul tb sa vina neaparat la guvernare ca sa poata “castiga” alegerile, fie ele anticipate sau la termen. Altfel, redevine un partid de buzunar.
    Iar Geoana nu face decat sa ii deschida poarta guvernarii, atata tot. Cred ca se va alege pana la urma doar cu un sut in locul cel mai sensibil!

    Comment by mariabarbu — September 19, 2007 @ 8:15 pm

  19. @Bibliotecaru

    adica nu crezi, nu-i asa? DNA-ul si cu bancul ala m-au derutat. Mi-e ciuda pe tine!

    Comment by mariabarbu — September 19, 2007 @ 9:42 pm

  20. hello maria. te-am gasit pana la urma 🙂
    nu am apucat inca sa citesc Maria Barbu. acum e tarziu si abia gasesc tastele.. maine sper sa am timp..

    Comment by blur — September 20, 2007 @ 12:42 am

  21. Nu e vorba că nu cred. Problema este ca nu putem decât se ne agitam aici, între noi. Nu putem fi o forţă dacă suntem 16 milioane de bisericuţe. Nu putem fi nici uniţi pentru ca din uniune se va naşte un lider care va vrea puterea. Această problemă este insurmontabilă.

    Comment by Bibliotecaru — September 20, 2007 @ 4:23 pm

  22. @Bibliotecaru

    atat timp cat vom accepta lipa de morala, da, va fi o problema insurmontabila.

    Comment by mariabarbu — September 20, 2007 @ 4:56 pm

  23. @blur
    bine ai venit! Astept sa citesti si sa iti spui parerea.

    Comment by mariabarbu — September 20, 2007 @ 4:57 pm

  24. Nu morala este problema ci cei care definesc ce anume este moral. Marea capcană este că anumiţi oameni au mici scăpări de la morală, cum ar fi o amantă. Dar pentru că nu sunt pregătiţi ca lumea, alegătorii, să afle, sunt în stare să facă crimă pentru a se simţi protejaţi. Iată că lipsa de morală se aglomerează. Era o parabolă a moralei dată un pustnic. Se spune că i s-a revelat un bătrân care strânge lemne în pădure şi, văzând că nu poate ridica desaga cu lemne, adaugă în continuare şi mai multe, iar încercă să ridice, iar adauga lemne…

    Comment by Bibliotecaru — September 20, 2007 @ 6:04 pm

  25. ma cherie,am alta parere: pd ar avea nevoie de guvernare pt stim noi ce…; cu psd in piata victoriei cineva(?) va reusi macinarea respectivului p.p. si pozand in salvator al natiunii(avem exemple) va trage dupa el pd cel putin la alegerile euro,care nu sunt f.bine reglementate in ceea ce priveste implicarea pionului.chiar daca constitutia ar face trimiteri expres,intuim comportamentul pionului.
    revenind la macinarea psd, se pune in aplicare o strategie prin urmatoarea tactica:
    1 eliminarea unor lideri din interiorul psd(sunt 4 nume de marca)
    2 atacarea in penal a acestor lideri
    3 promisiunea(?) facuta unui fost ambasador si ministru de externe ca va putea papusi un partid de opozitie
    4 procedura standard:vezi pnt-cd in guv.cdr, si pnl in guv d.a.
    5 pd va avea o problema la alegerile locale,cand se va vedea cat de nesanatoasa a fost racolarea de alesi locali(in tara au ramas tot atatea localitati,primari,iar nr. de consilieri se va reduce- asadar lupte intestine pt. primele locuri,dar pt.cei racolati si in functie sau pt vechii activisti!
    cu aceleasi alese ganduri,rr

    Comment by ingi — September 20, 2007 @ 6:12 pm

  26. @Bibliotecaru

    De ce le dai dreptate? De ce le alimentezi nemernicia? Nu, sa nu aiba amante, sa isi tina firea daca vor sa fie lideri. Gata, ajunge cu jegurile astea umane catarate in fruntea natiunii. Ce modele sunt astea? Niste borfasi, niste tradatori, niste iresponsabili!
    Daca tocmai noi vom strecura indoiala in oameni asupra moralei, atunci…. cum Dumnezeu vrei sa avem cu adevarat lideri?

    Comment by mariabarbu — September 20, 2007 @ 6:15 pm

  27. @ingi

    Radu, este exact schema basesciana! Bravo, ai decodificat-o perfect.

    Comment by mariabarbu — September 20, 2007 @ 6:17 pm

  28. ma cherie,aprecierea ta ma onoreaza.
    @ ref la schimbul de idei intre tine si colegul “bibliotecar”(pe care am avut placerea doar sa-l vizitez):
    sa ma dau rotund,am avut prilejul sa-l intalnesc pe tony giddens(a treia cale,etc,etc)
    la intrebarea privind iesirea temporara de pe scena politica a lui michael haseltine,fost ministru al apararii si contra-candidat al dnei de fier,mi-a raspuns:in u.k.,ca om politic sa nu minti in media si sa nu fii prins cu relatii extra conj. ca “ai pus-o””
    cu bucurie,rr

    Comment by ingi — September 20, 2007 @ 7:05 pm

  29. @ingi
    da, Radu, stiu ca asta este o regula obligatorie, e greu, dar puterea e mai dulce decat… sexul!
    Numai ai nostri “lideri” cred ca pot sa isi faca de cap in toate felurile iar mitocanii sa ii aplaude extaziati!

    Comment by mariabarbu — September 20, 2007 @ 7:14 pm

  30. eu m-am mutat din orasul care sarbatoreste 548 ani de atestare?! in 1993.restaurantul golden.. este peste drum de biserica razoare,spre palat?

    Comment by ingi — September 20, 2007 @ 7:21 pm

  31. Da. Am trecut pe acolo recent.

    Comment by mariabarbu — September 20, 2007 @ 7:25 pm

  32. ma cherie, cu acceptul tau as pune trei intrebari care ma framanta si au legatura cu materialul tau:
    ce parere aveti despre:
    1 turcia-pres. si p.m. de inspiratie islamica vs armata(mostenirea ataturk),se poate ajunge in viitorii 2 ani la iun nou iran1979?
    2 pakistan-cat mai ramane la putere musharaf si eventual fara sa cade victima unui atentat(de vazut indira ghandi si atacul asupra templului de aur,urmat de raspunsul sikh?
    3 iran-facilitati nucleare; declaratia recenta a p.m. francez nu a exclus apropierea unui razboi,a.i.e.a. nu mai are ce tempera iar niste lovituri punctuale,fara interventie militara clasica i-ar aduce voturi lui giuliani(candidat republican,fost primar la 11.09.01?
    raspunsul vostru ma intereseaza si cred ca si pe voi,intrucat si vietile noasre pot fi influentate de asemenea evenimente. multumesc,maria.

    Comment by ingi — September 20, 2007 @ 8:03 pm

  33. @ingi

    Radu, intrebarile tale se adreseaza tuturor celor care sunt interesati de ce se intampla in lumea contemporana cu noi.
    Pt inceput, o sa incerc eu niste raspunsuri, oarecum la inspiratie:
    1. da, Turcia va fi mai rau decat Iranul, iar UE este plina de turci!!!
    2. Musharaf va ramane la putere cat vor americanii, dupa aceea va fi asasinat (sic!)
    3.despre Giuliani ai vazut ca am scris si eu, un personaj interesant dar ma tem ca a invatat bine lectia: cu cat mai mari crizele cu atat mai bine. Va fi jalea lumii!

    Comment by mariabarbu — September 20, 2007 @ 8:48 pm

  34. Eu am o soluţie veche de soluţionare a tuturor conflictelor. Cei ce vor să suie acolo sus, să iasă în stradă şi să se lupte pe viaţă şi pe moarte. Nu ar mai fi nevoie de o luptă a simpatizanţilor.
    Apoi, învingătorul să fie desigur arestat pentru omor. Cum am mai scăpa de lideri atunci :).
    Dacă vreţi sa râdeţi în sinea voastră de un lider, nu vi-l imaginaţi în chiloţi, deşi şi asta funcţionează. Mai bine e să realizaţi că nevoia subconştientă de a ajunge masculul alfa este cea de a procrea cu intreaga turmă. ajunşi sus însă se feresc de la împerechere pentru a nu ajunge poza in Ciao sau Cancan. :))
    Nu-i aşa că este haios?
    Vreţi şi mai haios? Pe unii stresul pe care îl trăiesc în politică îi castrază pur şi simplu. Nu este ironic?

    Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor… vestea proastă este însă alta. Şi aici nu mai glumesc. Vorbiţi de războaie, de conflicte… lumea se va mistui oricum. Poate nu vom vedea noi sfârşitul lumii, poate nu vom fi printre ultimii 1 mil. de supraviţuitori… poate cei care vor ajunge la vârsta de 80 de ani vor apuca să vadă însă cum lumea începe să se ofilească. Cred că ne-a venit vremea, nouă omenirii, să avem acea cădere periodică a civilizaţiilor. Pentru cei duşi deja nu va conta însă aceasta.

    Comment by Bibliotecaru — September 21, 2007 @ 1:04 pm

  35. @Bibliotecaru

    ce e cu tine de ai asemenea viziuni?

    La prima viziune ti-as raspune un pic rautacios, in sensul ca nu cred ca actualii lideri ar fi cu adevarat potenti, nici fizic, nici intelectual, nici psihic, si cea mai buna dovada a acestei impotente este dorinta de razbunare si resentimentele cu care uzeaza de putere. In marea lor majoritate sunt, din pacate, niste frustrati, niste complexati, niste …. im-potenti!

    A doua viziune e prea pesimista ca sa o accept, dar este cert faptul ca traim o modificare de paradigma civilizationala, si asta poate sa fie resimtit ca ceva dramatic!

    Comment by mariabarbu — September 21, 2007 @ 1:29 pm

  36. @bibliotecaru,
    citind postul,mi-am adus aminte de pierre boule(planeta maimutelor) si mordechai rochwald(ultimatum).sper,sa nu fie asa,desi un anumit raspuns la intrebarile pe care le-am pus aseara ne poate duce la un conflict generalizat,dar nu in intelesul clasic al razboiului.

    Comment by ingi — September 21, 2007 @ 5:26 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: