MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

September 1, 2007

CHEMAREA TINERILOR DIN VIRTUAL

Filed under: Leadership,Lumea de azi,Politica — Maria Barbu @ 4:08 pm

Aţi observat că România de azi este condusă de oameni născuţi, în cel mai bun caz, după terminarea celui de-al doilea război mondial? Oameni născuţi şi educaţi în comunism, şi, mai ales, care s-au afirmat şi au făcut carieră sub stindardul nemerniciei comunisto-securiste. Ei bine, aceiaşi oameni se trezesc acum, deodată, să vitupereze împotriva comunismului pe care l-au slujit cu deplină obedienţă şi care au şi profitat de pe urma acelui regim, deoarece i-a susţinut în cariere foarte profitabile la acea vreme. Tocmai ei ne dau nouă, tuturor, lecţii de morală, de sinceritate, de progres!

Doamne, este o insultă adusă inteligenţei întregii naţiuni române, faptul că aceiaşi indivizi care au avut funcţii importante în vremea comunismului ceauşist pretind să fie consideraţi azi, acum, campionii luptei anti-comuniste şi cei mai buni lideri pentru o Românie capitalistă, membră a Uniunii Europene! Ei, hai să fim serioşi. Cine mai vrea să înghită asemenea cacofonie politică? Există deja generaţii întregi de inşi care nu au profitat de comunism, ori de tineri care s-au născut mult mai aproape de momentul acesta de boom politic, economic şi social. Cu ei ce facem?

Îi lăsăm să plece în cele patru zări, încotro văd cu ochii? Îi marginalizăm doar pentru a păstra putreziciunile penibile care au monopolizat scena politică românească? Îi minţim cu vorbe goale, spunându-le că va veni şi vremea lor, că mai au timp? Eu cred că ajunge ! Nu se mai poate aşa!

Trebuie lăsaţi să se afirme noi lideri, oameni tineri, curajoşi, incisivi, determinaţi, implicaţi, şi reduse la dimensiunea lor reală aceste anacronice figuri ale istoriei politice româneşti!

Haideţi să nu mai lăsăm tinerii să se exileze în virtual şi să îi chemăm să reformuleze întreaga realitate românească. Iar ei chiar pot face asta. Aşa cum au făcut construcţii în virtual, care funcţionează, tot astfel pot face şi în real.

VENIŢI DIN VIRTUAL, VOI, CEI VALOROŞI ŞI PLINI DE ENTUZIASM, CEI INTELIGENŢI ŞI DINAMICI!

TRANSFORMAŢI REALITATEA ROMÂNEASCĂ DUPĂ IDEALURILE VOASTRE, CARE SUNT MAI PERTINENTE ŞI MAI VALABILE PENTRU PREZENT ŞI, MAI ALES, PENTRU VIITOR!

ROMÂNIA ARE NEVOIE DE VOI!

Advertisements

41 Comments »

  1. E usor de spus … Dar tinerii care intra in politica nu prea sunt bagati in seama. Ce pot face in acest caz? 😕

    Comment by Dana — September 1, 2007 @ 4:46 pm

  2. @Dana
    Sa se organizeze, sa scape de complexe, sa fie mai hotarati si sa se apuce sa lupte mai mult pentru a se afirma cu adevarat! Asta trebuie facut si este cel mai potrivit moment pentru asta!

    Comment by mariabarbu — September 1, 2007 @ 4:50 pm

  3. Tinerii intra si vor intra in continuare in politica, dar ceea ce gandesc urmaresc este si va fi ignorat cat timp nu vor avea putere suficienta sa puna in aplicare ceea ce vor. Ca acestia sa prinda putere e nevoie ca aceasta sa fie cedata de catre cei care o au. Numai ca cei care sunt acum la putere nu vor face un asemenea gest cat timp interesele lor sau cele de grup. Tinerii nu sunt suficient de uniti ca sa reziste in posibila lupta cu armata mare de batrani aflati la conducere. Ar fi necesar un lider care sa le inspire incredere, care sa le mai taie din posibilele complexe pe care le au acesti tineri, un lider cu suficienta experienta sa poata rezolva posibilele “bete in roate” care vor fi montate cu siguranta de cei a caror situatie va fi afectata de actiunile liderului. E nevoie de strategii bine puse la punct, fara nici un fel de portita prin care sa poata fi demontate.

    Comment by Aurel Dragut — September 1, 2007 @ 5:03 pm

  4. @Aurel

    analiza ta este exceptional de pertinenta. Asta nu inseamna ca trebuie sa dezarmam, ci sa fim cat mai determinati in aceasta actiune de trasferare a puterii, cu inteligenta, cu strategie, cu respect fata de valori si de interesele nationale, cu putere de convingere, pentru ca totusi ajungerea la putere se intampla in urma unui scrutin. Poate ca primul pas ar fi crearea unui partid sau a unei formatiuni politice ori civice a tinerilor, si din virtual dar si a altora. Dupa aceea, mai vedem!

    Comment by mariabarbu — September 1, 2007 @ 5:10 pm

  5. Bineinteles ca nu dezarmare, ci un research cat se poate de intens. Si ideea partidului poate fi foarte buna, dar asta in masura in care este totul bine pus la punct.

    Comment by Aurel Dragut — September 1, 2007 @ 5:22 pm

  6. Pai, hai sa il facem! Cu cat mai repede, cu atat mai bine. Trebuie stranse semnaturi, facut un program, pusi lideri si…. gata. Ne lansam in lupta politica! Sunt convinsa ca poate avea succes!

    Comment by mariabarbu — September 1, 2007 @ 5:26 pm

  7. E o initiativa buna, problema e alta. Eu am fost in politica. Problema e ca atunci cand te aventurezi prea mult, ti se taie craca. Ori incepi sa fii ca ei, ori te retragi. Regula jocului e simpla. Solutia ar fi ca tinerii sa faca un partid. Tineretul Romaniei sau ceva de genul. Ca sa intri in partide deja create si sa speri ca nu devii la fel de comunist ca ei, e tare greu.

    Comment by oanastoicamujea — September 1, 2007 @ 5:41 pm

  8. @Oana
    eu tocmai imi scriu demisia dintr-un minister f important, pentru ca sunt excedata de metodele de leadership autoritarist care se folosesc aici, in detrimentul oricarui progres real. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa ramanem pasivi. Poate nu neaparat un partid, ci un forum civic de anvergura si percutanta ar fi cel mai potrivit. Merita facute eforturi, pt ca este tara noastra si este viata noastra in joc!

    Comment by mariabarbu — September 1, 2007 @ 5:49 pm

  9. Maria: nu-mi gasesc cuvintele. sunt presat de timp… sa-ti insir pe larg. pe scurt.
    1. Initiativa interesanta.
    2. Nu ai gasit publicul tinta pe net momentan.
    3. As fi fericit ca din sutele de mii de gogomani sa rasara macar 50 si sa spuna “hai”.
    4. Batem palma! Nu ne grabim 🙂 inca. Vezi ca pe blogul meu am contact. Nu cel de la rl, ci personal. Vreau sa vorbim despre asta, dar si despre demisia ta.

    Comment by autorul — September 1, 2007 @ 11:44 pm

  10. Iti multumesc Tiberiu.
    Accept cu placere sa stam de vorba pe indelete!

    Comment by mariabarbu — September 1, 2007 @ 11:54 pm

  11. foarte putini tineri au sansa e a fi promovati. Dintre acestia, cei mai multi ies in fata datorita unor jocuri politice si pe deasupra, au invatat lectia de inavutire de la cei batrani. Lupii tineri si foamea…. si pot continua…dar mi-e scarba….acei care pot si vor cu adevarat nu vor fi bagati niciodata in fata…

    Comment by monoloage — September 2, 2007 @ 12:15 am

  12. De ce crezi tu ca nu putem sa facem o constructie politica? Selectand oameni de calitate si pregatindu-i pentru a fi lideri. Eu sunt optimista, desi stiu ca trebuie sa muncim enorm pentru un asemenea proiect si, iti marturisesc, este unul dintre visele mele, pe care l-as dori transformat in realitate.
    In ciuda faptului ca mie ar trebui sa imi fie suficienta opera poetica, am simtit ca o forta mai mare decat mine ma impinge spre domeniul leadership-ului. De aceea am si dat doctoratul in asta, ca sa imi fac acea expertiza care mi-ar permite sa creez o structura, sau chiar o retea, care sa formeze noi lideri.
    Iubesc natiunea asta cu pasiune si voi face chiar si imposibilul pentru a o face mai buna!

    Comment by mariabarbu — September 2, 2007 @ 12:33 am

  13. Tinerii nu sunt interesaţi să se amestece în politică, tinterii inteligenţi i-au golit de patriotism, nu-i mai leagă nimica de ţara asta, emigrează, acolo unde alţii se luptă pentru ei, nu unde ei se luptă pentru alţii.

    Comment by K. Doro — September 2, 2007 @ 9:44 am

  14. @mariabarbu
    Am înţeles eu bine? Îşi dai demisia dintr-un minister? Sunt nedumerit, ai ajuns într-o poziţie în care poţi schimba ceva şi îti dai demisia? Schimbă autoritatea, ignoră autoritatea, fă ceva normal, logic, de bun simţ… şi să te dea ei afară. Oricum prin demisie nu iei şomaj şi, pe de altă parte, nu te poate da afară cu articol de indisciplină decât dacă laşi urme materiale de “nesupunere”, pentru că este greu de probat în faţa instanţei aşa ceva. Cine ştie, poate te avanseaza 🙂
    Am citit cu atenţie ce aţi scris cu toţii. Nu spun că nu aveţi dreptate dar… ignoraţi, cu bună ştiinţă sau nu, două aspecte importante.
    Pe vremea comunismului nu era nici comunism, nici socialism. Să nu confundăm lozinca celui aflat la conducere cu societatea în ansamblul ei. Pe vremea comunismului era un oligarhism cu un sistem furat de la ruşii stalinişti. La capul oligarhiei era preşedintele şi camarila sa, după care oligarhia se spărgea multicefal în piramide cu prim secretari, securişti, inspectori, directori de uzină… toate aceste posturi de influenţă. Aceste grupuri mici erau uşor de stăpânit, tocmai pentru că erau mici si subordonate imenselor structuri ale organizaţiei politice şi ale poliţiei politice (“PP cum spunem noi”, Ticu Dumitrescu). Politica în sine nu era decât ceva care să acopere, să îmbrace sistemul oligarhic.
    Politica de azi este asemănătoare. Este însă şi o diferenţă, nu mai există puterea absolută a preşedintelui şi a camarilei sale. Astăzi s-au consolidat câtiva piloni, centri, de putere. Lipsind acel cap de care să asculte toţi, aceşti centri de putere sunt într-o luptă permanentă de preluare a puterii, de a fura pietre unul din piramida celuilalt. De aceea unele piramide dispar sau uneori se năruie şi apare o altă piatră in vârf… Cei de acum au renunţat la pătura politică, la studiul doctrinar. De aceea şi există o migraţie permanentă între partidele politice. În mod logic nici un om normal la cap nu poate pleca de la PNL la PD sau invers, diferenţa de doctrină este foarte mare, atât de mare încât este normal să crezi că ceea ce l-a atras în partidul iniţial în primul rând nu a avut de a face cu doctrina ci cu potenţa dată de apartenenţa la un grup mare. Spun doctrina deşi nu există una, spun doctrina şi îmi imaginez doctrina care ar trebui să fie în cazul unui partid liberal sau a unui partid democrat.
    Din punct de vedere politic, România asistă la o continuă piesă de teatru. Pentru că spectatorii privesc concentraţi spre scenă şi nu mai văd lumea reală care este ascunsă de întuneric, de falduri cortinei, de lemnul putred al scenei… În loc să vedem fiinţa zgomotoasă a realităţii auzim doar un zumzăit de la aparatul de aer condiţionat care este şi acesta uitat pe cald în plină vară.
    Partea dureroasă este că în lume este exact acelaşi lucru. După cel de al doilea război mondial nu s-a mai exersat realizarea unor doctrine care să arate o direcţie corectă a omenirii (cel puţin nu la un nivel acceptabil de politic) ci s-au făcut doctrine menite să se plieze pe un sistem deja existent. Tare îmi este teamă că eşecul comunist a fost ultima eşuare politică. Tare mi-e teamă că dl. “monoloage” scriind acele cuvinte: “lupii tineri şi foamea”, a afirmat un lucru îngrozitor, dar adevărat… dacă băieţii de la guvernare vor reuşi să calmeze foamea de bani, vom deveni mici marionete? Să faci bani nu e un lucru imposibil… vom asista poate la o Românie a porcilor îmbuibaţi care nu se mai pot scula din cocină? Tristă imagine mi-a venit prin cap… dar ar putea fi un adevăr.
    Există o soluţie? (şi aici am ajuns la al doile aspect important evocat la început) Desigur. Cei nemulţumiţi să negocieze între ei o altă realitate pe care apoi să o impună potenţaţilor de moment. Şi mai ales să nu fie cumpăraţi. Cumpărarea liderilor este ceam mai des folosită cale de a sparge coeziunea (vezi Mitrea şi Ciorbea care au migrat din “cei doi lideri sindicali” în cele două vârfuri ale puterii). Mai mult, cei tineri au tendinţa de a fi loiali. Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor… nu simţiţi autoritatea ca pe o paternitate târzie. Este uşor să aluneci freudian spre identificarea autorităţii cu figura paternală sau maternală. Îngrijiţi-vă ideile, protejaţile de atacul celor de afară pentru a nu cocli, dezbateţi pentru a se cristaliza într-o idee majoritară şi apoi învingeţi într-o bătălie scurtă a candidatului propriu. Eu nu cred că un concept viabil nu se poate impune, chiar dacă acest lucru înseamnă bani mai puţin în buzunarele adânci. Puteţi începe cu lucruri mici: nu mai daţi spagă, nu mai ascultaţi orbesşte, nu mai faceţi lucruri ilegale pentru patron, cum ar fi munca la negru sau falsuri, nu ascultaţi indicaţiile care nu se pliază conştiinţei domniilor voastre, nu mai înghiţiţi de la alţii numai pentru că sunt şefi… de fapt ştiţi şi voi ce e de făcut pentru că sunt lucruri de bun simţ, tangibile. Puterea nu poate exista decât coagulată. Uniţi veţi sili la schimbarea asteptată. Un patron plăteşte salariul minim pentru că iese în câştig şi pentru că deja este regula, de ce ar plăti mai mult. Schimbaţi regula salariul minim în cel normal, occidental. Dacă nimeni nu ar accepta salarii de mizerie, ar rămâne numai patronii care-şi permit să dea salarii mari.
    Mă opresc aici să nu monopolizez prin monolog.

    Comment by Bibliotecaru — September 2, 2007 @ 9:50 am

  15. @K.Doro

    desi sunt constienta ca este adevarat, este ingrozitor pt mine sa vad cu ce usurunta formulati afirmatii de tipul “nu-i mai leaga nimic de tara asta” referindu-va la tineri! Suntem cu totii vinovati de faptul ca cei care pleaca din Romania sunt plini de scarba si de oroare, pentru ca nu facem nimic nu numai imporiva ororii insesi ci si impotriva aceste usurinte cu care unii dintre noi isi abandoneaza sentimentele si resposabilitatile fata de propria tara, cum isi abadoneaza loialitatea, acceptand ca ei isisi sa fie niste persoane desfigurate moral si afectiv, care ratacesc prin lume in cautarea unei mai bune…. renumerari!

    Comment by mariabarbu — September 2, 2007 @ 1:09 pm

  16. @Bibliotecaru

    stiu bine cum era in comunismul nostru, si eu am existat pe atunci! Dar ma oripileaza sa vad cum tocmai cei care au profitat de sistemul acela piramidal, facand cariera si pactizand mai ales cu obscurele forte securite, o fac acum pe adevaratii Messia ai natiunii!
    Cat despre demisia mea…. cred ca fac un pas corect, rupandu-ma de o zona pe care o vad ca imunda. Am destule alte proiecte la care sa ma gandesc si pentru care sa imi folosesc energia, fara sa depind neaparat de niste decidenti insuficient dezvoltati!
    Vreau sa fac o structura care sa formeze lideri si institutiile statului, cu toate ca au puterea, nu au capacitatea sau nu vor sa puna pe picioare o asemenea constructie, pentru ca, mai intai, vor sa isi aduca doar clientela acolo, sau sa cenzureze totul astfel incat sa nu ramana mai nimic. Inca este o gargara totul la nivelul deciziei politice! Din pacate. Ori, eu m-am hotarat sa fac aceste proiecte cu fonduri euopene si/sau particulare. Asta e!

    Comment by mariabarbu — September 2, 2007 @ 1:19 pm

  17. Eu spun să “nu demisie”… nu “nu plecare”.

    Comment by Bibliotecaru — September 2, 2007 @ 5:03 pm

  18. @Bibliotecarul

    sa inteleg ca vezi in demisie o forma de acceptare a infrangerii? Ce imi sugerezi, pt ca totusi sa imi pastrez demnitatea, nu din orgoliu exacerbat, ci din sentimentul ca am dreptate.

    Comment by mariabarbu — September 2, 2007 @ 5:08 pm

  19. @mariabarbu
    Îmi pare ca prin demisie renunţi la un post strategic de unde poţi lupta cu folos. Dacă locul tău are un pic de influnţă… ar trebui să o foloseşti ca sa schimbi ceva… legal, totul legal.
    De exemplu un memoriu care ţinteste la obiect: Domnule ministru consider ca activitatea pe care ministerul o desfaşoara…
    şi aici bagi ce nu e bine… tot
    Începe cu birocraţia, structura repetitivă, liniile de acţiune paralele… tot.
    După un timp te vor da afară ei, pentru că începi să incomodezi, dar măcar iniţiativa, hârtia, va rămâne. Înţelegi unde bat eu. DIn interior pot fi combătuţi cu propriile arme, pentru că ai cunoştinţe despre cum se învârt rotiţele în sistem. De aceea esti mai tare înauntru.
    Şi poţi să spui şi… NU… contravine cu…
    Deschizi o cale. Dacă tot vrei să pleci, merită să faci asta. Poate că ai succes, poate că nu… dar ce costa să încerci, ce poţi să păţeşti mai rău decât să te dea afară? Ceea ce e acelaşi lucru cu demisia, nu-i aşa?
    Dar daca încep şi alţii să urmeze exemplul tău? Dacă apare un val de “nu mai înghiţim nimic”, noi suntem funcţionari nu marionete”?
    Părerea mea este că merită încercat. O banală sugestie.

    Comment by Bibliotecaru — September 2, 2007 @ 5:27 pm

  20. @Bibliotecaru
    as vrea sa ma intelegi bine. Eu nu sunt un functionar oarecare. Sunt director de programe si proiecte de securitate internationala si leadership creativ. Sunt doctor in stiinte militare si informatii, speialitatea leadership, fiind singura persoana din Romania care a facut acest tip de demers. Sunt autoarea unor proiecte de creare a unui institut roman de studii de leadership, iar accesul meu la ministru este direct. Nu doar persoanele sunt de vina ci sistemul Cred ca trebuie sa abordez totul din afara sistemului si dupa aceea sa le inter-relationez. Poate ca voi incepe si un demers politic, pana acum fiind in afara oricarui partid, chiar si cand am colaborat cu presedintele Iliescu.
    Gandeste-te la toate aceste date si spune-mi ce crezi!

    Comment by mariabarbu — September 2, 2007 @ 5:41 pm

  21. 1 despre demisia ta nu pot sa spun nimic,intrucat tu esti persoana in masura sa iei decizia pe baza eexperientei si informatiilor acumulate.
    2 deferitor la proiectul unui partid eu cred ca este mai usor sa reformezi un partid mic din interior,decat sa creezi un pp nou.un pp adresat unei categorii de varsta ar fi un pp de nisa,care nu ar fi deschis democratiei din inceputuri. crezi ca initiativa lui guse 30+ pt europarlamentare ii va aduce un rezultat mai mare de 1,8-2,5%?.in 2004 un pp a lansat sloganul “ofensiva tinerilor”.atunci am intrebat daca eu la 44 de ani imi iau jucariile si plec?
    totusi va doresc succes si tinem legatura

    Comment by ingi — September 2, 2007 @ 9:11 pm

  22. @ingi

    1. Demisia mea este una de onoare, si tin f mult la asta!
    2. Despre un nou partid, mai vorbim, mai reflectam. Poate ca si o formula civica ar putea fi utila. In orice caz, voi apela la tine, pentru ca am sentimentul ca avem multe in comun!

    Comment by mariabarbu — September 2, 2007 @ 9:19 pm

  23. Ai dreptate… hoashtele comuniste conduc!
    Totusi eu nu pot gasi in mine entuziasm ca al tau… Nu mai cred in minuni… de ceva vreme…

    Comment by ellaida — September 3, 2007 @ 1:21 am

  24. Ba da, Ellaida. Stiu ca exista inca multa sperata si mai ales multe resurse im tara asta, in natia asta. E menirea noastra sa le gasim si sa construim cu ele!

    Comment by mariabarbu — September 3, 2007 @ 1:29 am

  25. Elliada, ai fost pe-afară să vezi cum stau lucrurile?
    Din câteva puncte de vedere e mult mai bine în România de cât prin occident: peste tot e nevoie de muncă, de cercetare, de “îmbunătăţiri”, în momentul de faţă în România e nevoie peste tot de ceva: Constructori- Bucureştiul e un şantier, psihologi şi medici- se intră prea mult pe pile, nu-s chiar aşa mulţi medicii buni, profesori- asta nu se numără, cine ar vrea să fie profesor pe un asemenea salariu; cercetători, oameni care să investească în frumuseţile ţării, în turism etc.
    M-am născut în Germania şi am umblat mult pe la nemţi, uite cam cum stă treaba acolo: Lipsă locuri de muncă, totul e automatizat, mierea curge de la sine acolo, habar n-ai dacă mergi acolo cât de greu e să găseşti un loc de muncă sau să reuşeşti să faci o facultate calumea. La facultate în România sunt adimişi doar câţiva, dintre care pe parcurs foarte puţini abandonează. La nemţi sunt admişi TOŢI dintre care în jur de 10% reuşesc să termine facultatea. Aşa e, în România nu curge mierea pe fiecare deal, dar chiar dacă la ei e miere slavă domnului, n-o să-ţi dea voie de cât să te uiţi la ea.
    În concluzie se merită tânăr să investeşti timp în ţara asta, chiar dacă la suprafaţă e numa’ jeg, ţi-e bine şi ţie, faci un bine şi ţării.
    Dacă eşti mare sportiv, mare olimpic, muzician etc, personal cred că e mult mai bine să-ţi încerci şansa în afară, unde dacă scrii mare poezie unde dacă le câştigi un turneu sau dacă eşti bun la o treabă “extraşcolară”, devii foarte valoros. Aici e mult mai greu să ajungi să-ţi fie apreciată munca şi talentul în ceva..

    Comment by K. Doro — September 3, 2007 @ 10:27 am

  26. Maria> tu care esti in inima sistemului, chiar crezi ca tinerii au vreo sansa reala in politica, daca parintii nu le sunt X,Y,Z..? sau daca nu au fonduri pentru a se face cunoscuti? crezi, de exemplu, ca televiziunile au drept criteriu competenta cand permit aparitia unuia sau a altuia pe post?…

    K.Doro> imi iubesc tara; pe cat o iubesc pe atat o critic… tocmai pentru ca o iubesc! dar nu accept ca oamenii, care au vreo putere de decizie, nu reusesc sa decida decat in favoarea lor… Am mai spus eu odata ca Romania este condusa de neputinciosi, vlaguiti, care devin tineri vigurosi atunci cand vine vorba de traista proprie..

    Comment by ellaida — September 3, 2007 @ 11:21 am

  27. Oamenii despre care zici tu ca au profitat de comunism, sau ca au servit comunismul, operau cu lozinci. Din pacate, senzatia mea, citind acest post, este ca tu operezi tot cu lozinci. Daca pe aia i-as putea intelege (nu si accepta!), la tine chiar nu stiu ce sa inteleg.

    Comment by Haida-de! — September 3, 2007 @ 11:59 am

  28. @K.Doro
    nu am cum sa nu iti dau dreptate cand spui de faptul ca in Romania nu iti sunt recunoscute meritele. Si eu, ca poeta, sunt mai citita, mai cunooscuta si mai publicata in strainatate decat in tara!
    Dar asta nu inseamna ca nu cred din toata fiinta mea ca trebuie sa fac tot ce-mi sta in putita ca sa schimb lucrurile aici. Iubesc tara asta cu o pasiune puternica. Am in mine un tip de nationalism superior, in sensul dorintei de afirmare a identitatii nationale si tot ce fac, chiar si in articolele pe care le trimit la UE sau NATO, sau chiar in teza de doctorat, toate sunt subsumate idealului national, la care ma raportez si pe care il respect.

    Comment by mariabarbu — September 3, 2007 @ 12:16 pm

  29. @Ellaida
    chiar cred ca tinerii au o sansa reala in politica! Cu conditia sa fie seriosi, sa se structureze intr-o forta puternica, pt ca ei reprezinta un capital uman cu totul si cu totul exceptional! Asta nu inseamna ca succesul poate veni imediat, oricat ne-am dori asta. Succesul trebuie construit in timp, cu straduinta si cu staruinta, cu devotament, cu pasiune si entuziasm. Vom gasi toate astea? Atunci vom reusi!

    Comment by mariabarbu — September 3, 2007 @ 12:20 pm

  30. @Haida-de

    din cate vad, nu ai capacitatea de a discerne intre adevar si minciuna, iar daca si adevarul ti se pare o lozinca, atunci… chiar ca nu meriti o soarta mai buna! Unii ca tine reprezinta un fel de cancer pentru orice miscare pozitiva, un fel de mar putred care poate distruge tot ce e in jur. Nu am nici un fel de pretuire pentru astfel de oameni,imi pare doar rau pentru ei!

    Comment by mariabarbu — September 3, 2007 @ 12:26 pm

  31. draga mea,
    poate am fost putin mai dur in comentariu si imi pare rau.am vrut sa scot in evidenta (poate si din experienta) ca un nou partid care nu se inscrie in curentele existente in sec xx-xxi(nu le enumer pt ca as jigni cititorii acestui blog)nu are sanse de reusita.sunt obligat sa argumentez afirmatia:
    1 ce crezi ca reprezinta partidul lui talpes,nu retin initialele,sau pin-ca este mai simplu;cate voturi pot obtine?
    2 avem pe scena un partid al noii generatii,cu un sef care a recunoscut ca a cumparat acest pp la notariat(vanzator viorel lis)cum il catalogam: nationalist,liberal(capital autohton),popular(crestin-democrat),ecologist(verde,de stanga) un amalgam care nu are nimic comun cu realitatea.
    3 dupa cum ti-am scris mai demult,predau:p.p.europene,sist.politice,introducere in politologie,inceputurile gandirii politice si politica externa si uzante de protocol.de aceea sper ca posturile mele sunt cumva in tema. cu simpatie si succes!
    p.s. :org.civice sunt la fel de politizate ca un p.p.frecvent se transforma in grupuri de presiune.

    Comment by ingi — September 3, 2007 @ 5:36 pm

  32. @ingi

    te rog sa ma crezi ca nu m-am suparat deloc pe tine, mai ales ca mi-am dat seama ca vorbesti in cunostinta de cauza. Sigur ca toate formatiunile politice de care pomeneai sunt minuscule si fara sanse de acces in parlament, in afara de situatia in care un partid mai mare nu le racoleaza cumva. Dar eu cred ca avem timp destul sa construim temeinic. Nu ma astept la succes imediat si nu vreau sa transmitem cumva societatii romanesi, si cu atat mai putin celor f tineri, care sunt si mai nerabdatori, iluzii fara rost. Pentru a impune un partid nou, el trebuie sa aiba o directie politica f clara si e nevoie de cel putin 2-3 ani ca sa se impuna, dar cu munca sustinuta, nu numai la nivelul Bucuresiului, ci si in teritoriu, si cu abilitate, pt ca “dinozaurii” politici sa nu ne omoare, pleznindu-ne cu coada sau facand cine stie ce magarii, eu zic ca se poate. Hai sa ne gandim bine si sa facem un demers serios. Mie mi se pare ca in aproximativ 9 luni-un an, am putea aduna sufcicienti membri pt a inscrie un nou partid si apoi, cu seriozitate si cu dedicatie adevarata, am putea urca, incet dar sigur. Numai daca suntem seriosi putem reusi, pt ca de hahalere e plina Romania!

    Comment by mariabarbu — September 3, 2007 @ 6:03 pm

  33. o.k. ce zici despre mingea pe care geoana o inalta la fileu lui basescu? nu stiu daca presiunile din teritoriu sunt atat de mari sau este un orgoliu fara limite.aceasta motiune nu va trece datorita voturilor prm,pc.udmr,minoritati,pnl si o parte din psd. p.s. spuneai ceva de o lucrare tiparita ?

    Comment by ingi — September 3, 2007 @ 8:07 pm

  34. @ingi

    Mircea Geoana pocneste de orgoliu, iar Baselu se foloseste de el in relatia cu americanii dar ii va da teapa, ca sa spunem pe bune, pt ca la asta se pricepe mai bine ca oricine. Aceasta este varianta naiva. Cealalta varianta, cinica, ar fi aceea ca Geoana sa fi fost pus intentionat sa distruga PSD-ul, ceea ce nu este exclus.
    Despre carte: maine iau de la editura cartea mea “Postmodernismul, liderii si crizele”. Daca vrei, iti trimit si tie, dar am nevoie de o adresa.

    Comment by mariabarbu — September 3, 2007 @ 8:16 pm

  35. sa nu-i supraestimam pe americani.
    adresa mea: stii orasul,ip da numele de familie,prenume radu post restant of.posal nr 7

    Comment by ingi — September 3, 2007 @ 8:39 pm

  36. @ingi

    Radu, vezi ca ti-am trimis un email, ca sa putem comunica mai liber. Ok?

    Cat despre americani, cred ca ar fi cazul sa ne orientam mai limpede catre UE, pt ca americanii oricum sunt intr-un derapaj in care vor antrena pe f multi, unii dintre ei cu totul nevinovati!

    Comment by mariabarbu — September 3, 2007 @ 8:53 pm

  37. @ mariabarbu
    Are desigur puţină importanta unde anume eşti, la ce nivel, dar nu aici e totul. Eu nu te-am judecat până acum după o funcţie şi nu o să o fac nici de acum încolo. Prefer să-ţi citesc o poezie ca să ştiu cine eşti cu adevărat. Nu am spus nimic de renunţare, despre înfrângere… ceea ce spun eu este că renunţi la un loc de unde poţi face ceva. Desigur, simţi poate că eşti prea mică, ca simplu om, pentru a te împotrivi sistemului. Nu este deloc aşa. Fiecare avem de făcut în viaţă alegeri, la fel şi istoria… este plină de ce anume alege unul sau altul. Uneori sunt alegeri importante, vizibile, care rămân ca dată şi eveniment, alteori alegerile sunt mici şi nu sunt contabilizate de nimeni. Sunt convins că mari sau mici, TOATE alegerile sunt importante. Nu am să vorbesc aici de efectul fluturelui, tocmai ce a fost un film la TV cu aşa ceva, dar evenimentele mari nu pot exista fără cele mici. Păi spui că eşti director de… stai să vad de ce anume… director de programe… , să mă corectezi dacă greşesc, directorii de programe sunt cei care propun unde se duc banii ministerului, mă rog, fac proiecte, cer bani şi bugetul aprobă sau nu. Păi au un cuvânt foarte mare de spus. Te poţi împotrivi oriunde şi oricând vrei tu. Nu ai numai acces la ministru ci şi la CSAT, la Băsescu. Poţi lupta la orice fel de nivel, doar să vrei. Ce ţi se poate întâmpla, să te dea afară? Eu asta nu înţeleg. Dacă era vorba de mine, un tip care nu prea “mă deranjez” decât când sunt surescitat, înţelegeam. Dar tu nu eşti aşa, ai croiala luptătoarei de cursa lungă. Ce spune strategia? Ca şi imobiliarele: Locaţia, Locaţia, Locaţia. Ai o locaţie de senzaţie… îmi aduc aminte de, cum îl cheama… offf… ziaristul acela de a ajuns ministru in guvernul Năstase… a renunţat după câteva luni. Critica guvernarile de pe vremea lui Petre Roman, a ajuns Ministru al Reformei, a văzut că nu prea e aşa uşor să-ţi dai cu părerea ca ministru, şi a plecat. Ce credibilitate mai are el acum, ce ar mai putea critica… a fost sus si a clacat. Nu poate avea o scuză. Putea să nu accepte provocarea, dar a acceptat. Mi-am amintit, Ilie Şerbănescu, un “mic” doctor in economie. Povestea Mircea Dinescu (minte el mint şi eu) că încerca să se ducă la Năstase şi îl întreba cancelarul… dumneavostră, unde mergeţi? Păi, vreau să vorbesc cu Adrian Năstase… şi cancelarul zice, spuneţi-ne nouă şi îi vom spune noi lui… Şi era ministru la cel mai important minister atunci, pentru ca nimic nu era mai important ca reforma (cel puîin declarativ). Au trecut acele timpuri… acum te poţi face auzit. Nu uita, este nevoie de o pietricică în mecanism ca să strice pseudo-ordinea asta nefirească. Eu aş zice să încerci. Desigur, ar trebui ca alegerea să fie relativ la ce e mai bine pentru tine, pentru familia ta, fericirii tale. Stilul rebel, boem, înseamnă, de cele mai multe ori, renunţarea la plăcerile tihnei şi avantajele unei vieţi lipsite de griji. Până la urmă uu nu vreau să te influenţez în vre-un fel şi să port vina lipsei tale de fericire.

    Comment by Bibliotecaru — September 3, 2007 @ 11:13 pm

  38. @Bibliotecaru

    imi esti drag cand faci acest tip de analiza. Acum este o rascruce in viata mea, iar eu am inteles ca nu sunt buna ca subalterna. Sunt mai buna sa fac acele constructii pe care sa le pot duce cat mai departe posibil. Crede-ma, simt cu toata fiinta mea ca trebuie neaparat sa ma eliberez si vei vedea, in viitor, ca am avut dreptate. E o forta mai inalta decat mine, o forta superioara, divina poate, care ma face sa fiu atat de convinsa ca fac ce e bine si care ma impinge pe un alt drum. Mi-ar placea sa te stiu alaturi, pentru ca, din cate vad, poti fi minunat!

    Comment by mariabarbu — September 3, 2007 @ 11:23 pm

  39. @Bibliotecaru

    acum 4 ani, am conceput proiectul unui Institut Roman de Leadership, si l-am prezentat presedintelui de atunci, Ion Iliescu, de care eram foarte apropiata. Ei bine, presedintele mi-a spus, cu o anume raceala, ca dau un semnal rau in societate, cum ca liderii pot fi formati (sic!) , astfel incat la Traian Basescu nu am nici o speranta ca poate intelege ceva, mai ales dupa ce am lucrat cu el, cand era primar general, pe un proiect al fundatiei mele, care viza infiintarea in Bucuresti a unui centru cultural pt romanii de pretutinden, si el mi-a promis un milion de euro, a demarat actiunea……. si atat!Promisiunile lui nu au nici o valoare, asa incat nu am ce sa astept de la el. Probabil ca voi face acest institut ,[ pe care eram dispusa sa il fac cu sprijnul actualului guvern, care nu a raspuns decat tot cu promisiuni] prin Fundatia Noua Romanie, cu fonduri europene si particulare. Cam asta e povestea! Ceea ce nu inseamna ca voi renunta! Asa cum ai sesizat, perfect!, eu sunt o luptatoare. Si stiu ca voi invinge toat obstacolele, pt binele national, nu pt mine!

    Comment by mariabarbu — September 4, 2007 @ 3:10 pm

  40. Gustav Robert Kirchhoff a descoperit o bună parte din fizică… el de fapt era ofiţer de artilerie şi s-a specializat, în armată, pe construcţii… viaţa ne rezervă de foarte multe ori surprize.

    Comment by Bibliotecaru — September 4, 2007 @ 11:15 pm

  41. @Bibliotecaru

    da, si in bine…. si in rau, din pacate! Dar, chiar se poate ca prin constructiile mele poetice sa se modifice realitatea cu mult mai mult decat din demersurile politice. Tot o surpriza a fost, chiar si pt mine, poeta, sa ma indrept spre armata! Asta s-a intamplat dupa 11 septembrie 2001! o sa iti povestesc poate, odata, cum a fost!

    Comment by mariabarbu — September 4, 2007 @ 11:32 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: