MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

August 31, 2007

FIGURA SI PERSONALITATEA

Filed under: Sinele ascuns — Maria Barbu @ 2:58 pm

Privind nişte fotografii minunate ale unui prieten, am simţit, înfiorată, că aş putea surprinde sufletul lui inefabil şi trăsăturile de caracter, ca şi ceva din ceea ce îi defineşte personalitatea, unele aspecte complet la vedere şi altele ascunse în “firidele fapturii”, aşa cum spuneam într-un vers al unui poem mai vechi al meu. Buzele arcuite, fruntea puternică şi conturată parcă de un sculptor, unghiul deschis dar clar al maxilarelor, dezvăluie un caracter determinat, complex, viril, aproape dur prin exactitate şi exigenţă, dar cu vicii ascunse, pe care le întrevăd în adânciturile molatece de la colţurile gurii, separând-o parcă de restul feţei, dar şi din pleoapele mari şi cu putere de acoperire, ca două părţi de scoică, ascunzând perlele ochilor.

Îl priveam acum câtăva vreme pe un alt prieten, tot în fotografie, şi mi s-a umplut sufletul de o duioşie neaşteptată, pe care mi-o inducea amărăciunea zâmbetului său, disimulată oarecum de gura cărnoasă, trădând pe de o parte o suferinţă adâncă dar şi o senzualitate foarte greu de înfrânat. Sprâncene groase de bărbat tradiţionalist în concepţii şi comportament, părul implantat cu furie parcă pe o frunte care trădează furtuni ale sufletului, pe care raţiunea se străduieşte să le domine, dar care, din când în când, pot răsturna “barca”.

Poza unei prietene scriitoare mi-a dezvăluit natura ei artistică înainte chiar de a afla informaţia propriu-zisă. O faţă frumoasă dar cu o anume severitate, gura bine definită şi armonia dintre forma obrazului şi a frunţii m-a făcut să intuiesc raportarea ei la un ideal de frumuseţe care este mai presus de cea fizică, o construcţie a maxilarelor care face un strop de “botic”, aşa cum am şi eu însămi, şi care denotă, cred, aplecarea spre o trăire impulsivă şi poate exagerat senzuală a vieţii, dar cu o cenzură auto-impusă uneori peste măsură.

Asta e ceea ce văd eu, că am dreptate sau nu, rămâne de văzut! Chiar şi la pozele mele mă uit ca şi când aş vedea o străină, o femeie pentru care plăcerile vieţii contează poate prea mult, şi asta se vede din forma foarte puternic conturată a gurii, vocaţia fericirii fiind dezvăluită aş zice de zâmbetul care învăluie întreaga figură. Dimensiunea contradicţiilor lăuntrice este dată de privirea visătoare, ca şi când ar vedea dincolo de realitate, dar cu un flash de lumină pur raţională pe mijlocul ochiului. Un anume echilibru între gândire şi trăire este ascuns in liniile fluide ale obrajilor, tot astfel cum capcana superficialităţii se poate suspecta în bărbia care aproape fuge de cel care o priveşte.

Cam asta ar fi deocamdată. Când mă vor mai inspira şi alte fotografii, o să vă spun ce cred că am văzut. Şi sper să nu greşesc prea mult!

42 Comments »

  1. Mereu am considerat fotograiile ca fiind foarte inselatoare… captureaza doar niste trasaturi ce nu intotdeauna definesc caracterul unui om…
    Articolul tau e foarte interesant … si as vrea sa te intreb daca faptul ca ai si discutat cu acesti oameni a afacetat in vreun fel caracterizarea ta pentru fiecare … Ai fi putut face asta si fara sa discuti cu ei… doar privindu-le fotografiile?

    Comment by Buddha — August 31, 2007 @ 3:11 pm

  2. Disctiile pe care le am cu ei au venit dupa ce mi-am format deja impresia respectiva, si in buna parte mi-au confirmat-o. Poate ca daca nu le vedeam pozele si nu gaseam ceva de valoare si in textele lor nu as fi acceptat nici un fel de discutii, pentru ca nu aveam de ce. Eu caut in orice relatie umana un castig inefabil, ceva care sa imi imbogateasca si mie sufletul dar si celuilalt. Fara o astfel de implinire, nu imi consum timpul si energia cu nimeni!

    Comment by mariabarbu — August 31, 2007 @ 3:17 pm

  3. Mai e ceva. O fotografie surprinde/capteaza un instantaneu al persoanei, dar ochiul fotografic este atat de obiectiv de parca ar fi, – comit acum o erezie! – ochiul lui Dumnezeu.

    Comment by mariabarbu — August 31, 2007 @ 3:20 pm

  4. Maria iti marturisesc ca am avut parte de o traire shocanta si suprinzatoare dupa ce am vazut fotografia unui individ pe care il stiam din discutii.
    M-a paralizat pentru moment constatarea itzita in mine si am avut nevoie de ragaz sa imi revin si sa adun fir cu fir pentru a reconstrui personalitatea in functie de noua impresie.
    Ai citit vreodata perfidia in chipul vazut pe fotografie ? De fapt perfidia reiesea din privire, asa cum ai ales si tu sa ne descrii senzatiile traite.
    Daca dupa constatarea facuta am reusit sa-mi neg ushor si sa ascund in subconstient ceea ce aflasem, pe parcurs am inteles ca era de fapt realitatea de neacceptat in primele secunde.
    Si acum imi revin in minte acele momente si felul in care am reactionat, fiindca descoperirea mea a fost una dureroasa.

    Comment by gabitzubitzu — August 31, 2007 @ 3:36 pm

  5. Frumos articol. Si mie imi place sa stiu cum arata cel cu care vorbesc, chiar daca este un strain, cunoscut pe net. Dar eu nu am puterea pe care o ai tu, Maria, de a reconstrui o intreaga personalitate dupa figura omului. De cele mai multe ori gresesc si nici nu e de mirare, caci nu sunt prea experimentata. Si oricum merg pe zicala “Aparentele inseala intotdeauna.”

    Comment by Dana — August 31, 2007 @ 3:41 pm

  6. Esti fenomenala. Ne-am intalnit? E foarte bine. De fapt, nu stiu ce sa spun. Am ramas fara cuvinte.

    Comment by oanastoicamujea — August 31, 2007 @ 3:46 pm

  7. @gabitzubitzu

    sunt convinsa ca fotografia, fiind obiectiva, dezvaluie mai mult decat credem noi. Dar preferam, ce putin pt o vreme, sa dam crezare impresiilor noastre subiective! Eh, vanitatea asta a noastra!!!

    Comment by mariabarbu — August 31, 2007 @ 3:58 pm

  8. @Dana

    cred ca acest tip de intuitie tine si de experienta dar mult mai mult, de vocatie, de har. Si nu spun asta ca sa ma dau mare!

    Comment by mariabarbu — August 31, 2007 @ 4:00 pm

  9. @Oana

    ti-am vazut pozele de la lansarea de carte. Atunci te-am “citit” si ma bucur grozav daca am avut dreptate!

    Comment by mariabarbu — August 31, 2007 @ 4:01 pm

  10. Da Maria, cred ca e vorba de empatie si capacitatea fiecaruia de a empatiza. 🙂

    Comment by gabitzubitzu — August 31, 2007 @ 4:02 pm

  11. Da, sigur, dar nici un fel de empatie din lume nu ne scuteste – in ciuda faptului ca am decelat deja adevarul – de dureroasele dezamagiri la care aproape consimtim, intr-un efort dureros de auto-iluzionare, in care ne complacem. Cel putin o vreme, pana cand ni se impune adevarul-adevarat si… gata!

    Comment by mariabarbu — August 31, 2007 @ 4:45 pm

  12. Adevarat!:)

    Comment by gabitzubitzu — August 31, 2007 @ 4:55 pm

  13. Nu-i asa? Trist dar adevarat. Ceea ce nu inseamna ca nu ne putem trezi si sa ne folosim de armele noastre ascunse, printre care aceasta capacitate de a “citi” caracterul/personalitatea dintr-o banala fotografie. Si sa nu ne mai auto-mintim.

    Comment by mariabarbu — August 31, 2007 @ 6:19 pm

  14. in mare parte ai dreptate..si in acelasi timp nu…de ce? pentru ca exista si cazuri in care fotografia sa nu arate adevarata personalitate….

    Comment by monoloage — August 31, 2007 @ 8:17 pm

  15. O fotografie, in sine, nu arata nimic. Ea este rece, e inregistrata de un ochi complet lipsit de subiectivitate. Cel/cea care te priveste poate sau nu sa intuiasca ceva. Fata ta, de exemplu, si mai ales ochii, sprancenele, imi spun ca esti un melancolic, genul de romantic incurabil, care este primul gata sa se infurie pe el insusi ca este asa. Poate ca am dreptate sau poate nu. Dar eu asa te simt. Ce crezi?

    Comment by mariabarbu — August 31, 2007 @ 8:40 pm

  16. depinde cine face fotografia…o fotografie poate arata totul sau nimic, poate arata o anumita latura a ta, oricat ai juca teatru sau nu…o fotografie poate arata destul numai sa vezi..sa stii sa citesti…
    cat despre caracterizarea mea..poate ca este asa…poate ca nu…;)…si cred asta..:P

    Comment by monoloage — August 31, 2007 @ 8:42 pm

  17. […] am rămas impresionată de descrierea pe care mi-a făcut-o Maria Barbu, doar privind o poză a mea. Pentru o clipă am avut senzaţia că ne cunoaştem de secole, dar […]

    Pingback by Lumea virtuală « CULTURA SI ATITUDINE (Oana Stoica Mujea) — August 31, 2007 @ 8:44 pm

  18. Ce frumos! Ascult Nek si ma inspira, habar n-am de ce, nu prea sunt pe unda cu italienii 🙂
    Si boxele au innebunit fiindca se aude spart 😀

    Maria…draga,
    Stiu ce simti si ce vezi, sa spunem ca mai reusesc si eu sa nu ma insel. Hehe…de fapt chiar nu ma insel daca vad chipul…! Dar mai sigur decat chipul este limbajul trupului care divulga peste 80% din personalitatea umana. Dar, cum nu avem timp si rabdare sa analizam detalii, mergem pe mana intuitiei, fiindca suntem femei si primeaza aceasta calitate in noi.

    Iti povesteam despre felul in care s-au spart toate tiparele construite prin grija individului, atunci cand i-am privit chipul. Dar…atentie! am avut noroc sa vad acea fotografie. Au existat si alte fotografii in care nu se revela acea trasatura, ba dimpotriva… In acest caz, trebuie sa-l indreptatim pe monoloage sa nu aiba incredere in “privirea de moment” care poate fi si ea la randul ei generata de o serie de stari si trairi complexe.
    Subiectul este minunat!
    O sa stau pe aproape!

    Comment by gabitzubitzu — August 31, 2007 @ 9:01 pm

  19. @monoloage

    Comentariul tau e adevarat, iar o fotografie care e mai mult decat portret te poate insela uneori prin teatralitatea gesticii personajului. Tu, ca orice artist, te ascunzi si te dezvalui deopotriva de cele mai multe ori in ceea ce scrii, cu mult mai mult decat in realitate!

    Comment by mariabarbu — August 31, 2007 @ 9:01 pm

  20. @Oana
    ti-am raspuns pe blogul tau. Multumesc de aprecieri.

    Comment by mariabarbu — August 31, 2007 @ 9:01 pm

  21. Am ajuns acasa si din clipa in care am calcat pragu m-au invadat nervii din motive delicate sa zic asa, dar citind acest articol mi-a picat destul de bine. monoloage are foarte mare dreptate: depinde cine face fotografia, intr-adevar dar depinde si atmosfera atat ca psihic cat si ca fizic (lumina, atmosfera acelui loc creata de vreme sau persoanele din jur). In rest, cuvintele pe care le asterni pe aceste pagini sunt mai mult decat cuvinte pentru mine.

    Comment by Aurel Dragut — August 31, 2007 @ 9:02 pm

  22. P.S. Sa imi spui daca trebuie sa fac ceva anume, in legatura cu interviul, ca sa fie totul ok.

    Comment by mariabarbu — August 31, 2007 @ 9:02 pm

  23. @Aurel
    pe tine chiar si cea mai neindemanatic facuta poza tot te va arata asa cum esti: extraordinar de dragut!

    Comment by mariabarbu — August 31, 2007 @ 9:04 pm

  24. @gabitzubitzu
    sa iti spun un secret: in ciuda faptului ca sunt femeie, eu nu sunt neaparat o intuitiva, ba chiar, ani de zile mi-a fost ciuda pe mine ca numai inteligenta mi se impunea drept calitate fundamentala. Si ma gandeam la ceea ce spunea Sf. Vasile ce Mare: “M-as mantui, Doamne, dar nu ma lasa gandurile”. Eu sunt mai degraba o “simtualista”, cum spune Eugen Simion despre mine ca poeta (vezi pe blogul meu “Portret in doua…”) Adica il simt pe omul respectiv. Sigur ca ceea ce simt eu este in functie si de ceea ce comunica cel contemplat, dar si de interesul meu, focalizat pe acesta. Insa, oricum, nu e doar intuitie! La mine, sufletul este inca in copilaria mica, si, sincer, nu stiu zau cand se va maturiza! Asta daca se va intampla vreodata!

    Comment by mariabarbu — August 31, 2007 @ 9:17 pm

  25. Este punctul tau de vedere si nu pot decat sa il apreciez. 🙂

    Comment by Aurel Dragut — August 31, 2007 @ 9:19 pm

  26. @Aurel
    cred ca iti si face placere, recunosti?

    Comment by mariabarbu — August 31, 2007 @ 9:25 pm

  27. De ce nu as recunoaste? Nu e un compliment venit de la o persoana a carei parere sa nu aibe valoare pentru mine.

    Comment by Aurel Dragut — August 31, 2007 @ 9:27 pm

  28. Maria draga…
    sufletul nu are nevoie de maturitate!
    si lasa lucrurile sa se intamplae in voia lor si a simtirilor tale chiar daca vei ajunge la autoreproshuri inconstiente.
    In momentul in care ai renuntat la visare, ai renuntat la drepturile sufletesti.

    Comment by gabitzubitzu — August 31, 2007 @ 9:35 pm

  29. @Aurel
    vaaaaai, ce-mi place!

    Comment by mariabarbu — August 31, 2007 @ 9:44 pm

  30. @gabitzubizu

    ador sa raman perpetuu fetita! imi prieste.

    Comment by mariabarbu — August 31, 2007 @ 9:46 pm

  31. “Asa sa fie!” 🙂

    Comment by gabitzubitzu — August 31, 2007 @ 10:00 pm

  32. @gabitzubitzu
    am constatat ca asta ma salveaza si de presiunea propriei mele minti dar si de presiunea altora. Totul ramane in zona inocentei si pot sa imi pastrez starea de fericire, chiar si cand nu e justificata de nimic din exterior!

    Comment by mariabarbu — August 31, 2007 @ 10:09 pm

  33. Maria…am trait recent momente sufocante de impulsiuni si trairi empatice si am simtit ca si mor! Am redresat constient balanta si nu am mai simtit aproape nimic.
    Vreau inapoi…acolo unde pluteam printre nouri…! 🙂

    Comment by gabitzubitzu — August 31, 2007 @ 10:30 pm

  34. @gabitzubitzu

    sa inteleg ca fericirea inseamna pentru tine doar acest extaz care desfiinteaza echilibrele? Asta tine f putin, dar fericirea trebuie sa tina mai mult.Si cand redresezi balanta. Daca am trai permanent in stare de extaz, nu am mai fi oameni, pentru ca am “intra in levitatie”! (Am pus ghilimele pt ca am citat dintr-un poem al meu)

    Comment by mariabarbu — August 31, 2007 @ 10:53 pm

  35. Nu, nu…sa nu intelegi asta!

    Comment by gabitzubitzu2006 — September 1, 2007 @ 12:52 am

  36. Uneori ni se intampla ca o persoana abia cunoscuta sa ne fie instantaneu antipatica…
    M-am intrebat de multe ori de ce se intampla asa, cand persoana in cauza nu ne-a gresit cu nimic.. S-ar putea sa fie vorba de expresiile acelea minimale ale fetei, cele care apar pe chip timp de cateva miimi de secunda si apoi dispar (oricat de mult s-ar chinui cineva sa le ascunda) dar pe care subconstientul nostru le percepe …
    In cazul unei fotografii, privirea persoanei mi se pare a fi cheia care face posibila descifrarea personalitatii… Degeaba ii rade gura daca ochii sunt tristi; degeaba zambeste daca ochii tradeaza indiferenta…
    Pentru mine o mare importanta are deci PRIVIREA; ea imi spune cele mai multe date despre omul respectiv: daca-i inteligent, daca-i las, daca e nesincer… prefacut; daca e sever, daca e calm… o mie si una de informatii!

    Comment by ellaida — September 1, 2007 @ 1:54 am

  37. @Ellaida
    sigur ca privirea este esentiala. Ochii spun cu adevarat ceea ce gura poate sa dezminta. Asta pt ca ochii sunt partea vizibila a sufletului. Partea divina din noi.

    Comment by mariabarbu — September 1, 2007 @ 2:43 am

  38. Ochii sunt partea divina din noi, acesta este adevarul!
    Poti zambi si ochii sa-ti straluceasca. Acolo “vad” eu carisma.
    Pentru un extravertit e ceva firesc.
    Pentru un introvertit e un lucru dificil…
    nu inainte de a sublinia ca nu exista una buna si una proasta. Fiecare dintre ele are avantajele si calitatile sale si dezavantajele si defectele proprii.

    “Privirea de la fotograf” poate fi artificiala si impusa.

    Comment by gabitzubitzu2006 — September 1, 2007 @ 6:40 pm

  39. Privirea de la fotograf este, de obicei, cea mai neutra privire a noastra. Cred ca este unul dintre putinele momente cand reusim sa ne golim de noi insine!

    Comment by mariabarbu — September 1, 2007 @ 6:57 pm

  40. Sunt de acord, e neutra cand iti faci poze de legitimatie, dar daca fotograful amator e pe carari de munte pe langa tine…? Nu ai impulsul de a-ti arata toti dintii chiar daca esti frant de oboseala si banii de concediu s-au terminat ? 😀 Te gandesti ca ai nevoie de amintiri frumoase si-ti ignori starile reale…

    Comment by gabitzubitzu — September 2, 2007 @ 12:32 pm

  41. Bineinteles ca, in conditiile in care fotograful amator – cum ii spui tu- este cineva apropiat, oau! – atunci arati si ce nu ai!

    Comment by mariabarbu — September 2, 2007 @ 4:03 pm

  42. Haha…mi-a placut! Bun asha!

    Comment by gabitzubitzu — September 2, 2007 @ 7:37 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: