MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

August 30, 2007

SENTIMENTE SI PREJUDECATI

Filed under: Lumea de azi — Maria Barbu @ 1:50 am

Mulţi dintre noi visează la Iubirea ideală, la acea contopire cosmică dintre două fiinţe care par predestinate una celeilalte. Ce se întâmplă însă atunci când, în căutarea jumătăţii perfecte, nu facem decât să întâlnim nenumarate jumătăţi imperfecte ?

Dincolo de sentimentul ciudat şi, în fapt, iluzoriu, pe care îl avem de fiecare dată, imaginându-ne că, în sfârşit, am găsit jumătatea care să ne refacă întregul nostru primordial, cred că aproape fără excepţie alegem una dintre cele două variante de reacţie.

Prima variantă este aceea a sentimentelor de iubire în care ne aruncăm vertiginos, preferând să facem acrobaţii sufleteşti cu totul şi cu totul riscante, în loc să apelăm, măcar din când în când, la raţiune. Ne dăm ochii peste cap instantaneu de îndată ce fiinţa presupusă a fi ideală se apropie de noi, ni se amplifică ritmul cardiac până la pragul infarctului, ne trezim noaptea suspinând de un dor în care personajul respectiv joacă rolul protagonistului, şi ne facem planuri pe viaţă sau pe eternitate, alături de cineva pe care nu am făcut practic nici un efort să îl cunoaştem în adevărul lui, şi pe care chiar abia dacă îl băgăm în seamă, fiind atât de obsedaţi de ideea că acela sau aceea este Alesul-Aleasa, Unicul-Unica. Când ne trezim însă din acest extaz auto-indus, observăm cu stupoare că nici nu ştiam prea bine cum arată insul-insa despre care eram convinşi că reprezintă esenţa iubirii şi fiinţării noastre, şi atunci, cu regret, ne smulgem din braţele pe care le iubeam atât de mult încât nici nu ştiam cum arată, şi ne aruncăm în alte braţe, pe care le bănuim a fi unicele, predestinatele, ş.a.m.d.

Cealaltă variantă este cea a utilizării excesive a prejudecăţilor  de tipul “nu trebuie”, “nu e bine” ,  ce ni s-au inoculat încă de la o vârstă fragedă, când pur şi simplu nu ne puteam apăra împotriva stupidităţii acelor adulţi care ne “injectau” în minte, programatic parcă, cele mai nefericite inepţii. Şi atunci, în faţa agresiunii grosolane a prejudecăţilor cu care ne-am înarmat, conştient sau inconştient, sentimentele săracele dau bir cu fugiţii, asta în cazul în care partenerii înşişi, sau potenţialii parteneri, nu se văd cumva nevoiţi să ia calea exilului, pentru a fi cât mai departe de persoana cu atâtea prejudecăţi. Prejudecăţile transformă chiar şi cele mai înflăcărate sentimente în ceva asemenea scrumului de ţigară, iar capacităţile de trăire romantică şi de împlinire fericită se văd reduse la nişte inutile iluzionări ale unei minţi ori inimi prea înfierbântate. Sunt oribile prejudecăţile, cu atât mai mult cu cât seamănă foarte mult cu nişte boli ereditare ori cu nişte defecte, moştenite de la străbunici pe care nu i-ai cunoscut niciodată.

Din fericire, epoca actuală a făcut ca, în bună parte, prejudecăţile să dispară. Emanciparea este procesul prin care s-au înlocuit, subtil dar şi perfid totodată, prejudecăţile tradiţionale cu o singură, uriaşă şi dezagregantă, prejudecată, aceea că e mai bine să fi complet lipsit de inhibiţii. În sine, această atitudine ar putea părea opusul prejudecăţilor tradiţionale, dar este de fapt o transformare aproape morbidă a acestor prejudecăţi într-un fel de moarte a bunului-simţ şi a decenţei.

Astfel încât, prejudecăţile de altădată au făcut loc acestei deşănţate lipse de inhibiţii, care alungă trăirea autentică a sentimentelor, ca şi sentimentele înseşi, înlocuindu-le, într-un mod complet nefericit, fie cu o pură mecanică sexuală, fie cu o exhibare imorală a tuturor porno-posibilităţilor!

Şi atunci, visul Iubirii ideale, în cazul în care nu rămâne doar o poveste predestinată mitologiei sentimentale, este ascuns de noi cu grijă, de teamă ca ceilalţi, obsedaţi de noua prejudecată a lipsei de inhibiţii, să nu ne acuze cumva că suntem demodaţi şi anacronici!

12 Comments »

  1. Ai foarte mare dreptate , desi nu m-am gandit niciodata la treaba asta, insa am impresia ca exagerezi putin cu legatura dintre lipsa inhibitiilor si iubire, adica sunt de acord cu faptul ca nu mai e flacara aia imensa cum era cand existau niste reguli bine definite pentru relatiile de orice fel intre femei si barbati, insa mi se pare ca lipsa inhibitiilor de orice fel a adus mai multe avantaje decat dezavantaje… si sincer nu cred ca asa zisa “iubire ideala” e ascunsa in noi, ci dimpotriva, cred ca s-a adaptat si ea vremurilor…

    Comment by Buddha — August 30, 2007 @ 2:04 am

  2. E f interesant ce spui. Poate ca si visul nostru s-a adaptat, dar inca nu ne-am adaptat noi acestei noi formule si atunci trecem nebuneste de la prejudecati la lipsa de inhibitii, pierzand de fapt esentialul.

    Comment by mariabarbu — August 30, 2007 @ 2:07 am

  3. …in mod cert sunt multi ramasi in urma, dar incetul cu incetul ai sa vezi ca se face trecerea, si acum sa fim seriosi, regreti inhibitiile?

    Comment by Buddha — August 30, 2007 @ 2:09 am

  4. Nu de tot. As muri fara sa fiu protejata de ele. Protejata de mine insami, in primul rand!

    Comment by mariabarbu — August 30, 2007 @ 2:12 am

  5. Poate asta e si greseala ca ne protejam prea mult de propriile persoane. Dar cine stie, la ora asta s-ar putea sa vorbesc prostii.

    Comment by oanastoicamujea — August 30, 2007 @ 2:26 am

  6. Poate ca da, poate ca nu. In orice caz, ne este teama de cat de mult am putea iubi, asa cred, si tocmai aceasta teama ne face adesea sa esuam!

    Comment by mariabarbu — August 30, 2007 @ 2:38 am

  7. Urasc tot ce inseamna inhibitii sau prejudecati si nu numai din cauza ca am suferit mult din cauza lor, ci pentru ca in continuare vor suferi si alte persoane pe langa mine din cauza lor. Oamenii nu isi schimba mentalitatea decat in momentul cand trec prin ceva asemanator, cat timp nu li se intampla si lor ceva anume raman indiferenti. Secretul unei astfel de relatii consta in gradul in care se imbunatateste comunicarea. Din momentul in care s-au depasit suficient anumite bariere lucrurile pot intra pe un drum bun. In caz contrar e posibil sa “cada cerul”. Pe de alta parte in functie de masura in care renuntam la prejudecati sau inhibitii, putem fi considerati disperati tocmai pentru ca sunt pareri subiective si fiecare tinde sa aibe limita lui pe care n-ar trebui sa o depaseasca, vezi Doamne, ca altfel ar deveni disperat. Lumea continua sa tina cont aici de parerea societatii fara sa se gandeasca mai mult la cat de subiectiva este parerea acestei societati.

    Comment by Aurel Dragut — August 30, 2007 @ 9:04 am

  8. @ Aurel: Noi asa am fost crescuti. Parintii sunt de vina pentru aceasta mentalitate.

    Comment by oanastoicamujea — August 30, 2007 @ 9:37 am

  9. De cele mai multe ori s-ar putea sa le imbinam pe cele doua…
    Viata nu poate fi creionata totdeauna in alb si negru… Are mii de nuante, in majoritatea cazurilor…

    Comment by ellaida — August 30, 2007 @ 9:53 am

  10. Oana, tin sa iti dau dreptate in privinta parintilor. Si asta pentru simplu fapt ca ar trebui sa fie primele persoane in care ar trebui sa ai incredere fara a incerca sa le analizezi mentalitatea pentru simplu fapt ca sunt parintii tai si “iti vor binele”. Din pacate eu ii urasc pe ai mei pentru prostia si imbecilitatea de care dau dovada. Apoi urmeaza surorile care le au mostenit aceste “calitati” sa le zic asa. Am ajuns sa ma cam simt singur impotriva majoritatii ca sa nu spun a tuturor. Nu neg faptul ca sunt cat se poate de subiectiv aici, dar spre deosebire de altii, in ciuda faptului ca mi s-a facut atata rau, nu am incetat sa ajut lumea in masura in care am putut. Ne aflam intr-o lada de mere unde procentul celor bune este inconsiderabil de mic fata de numarul celor stricate.

    Comment by Aurel Dragut — August 30, 2007 @ 10:06 am

  11. @Aurel, ce frumos si adevarat folosesti tu imaginea cu lada de mere. Intr-adevar, spre deosebire de imaginea traditionala a singurului mar stricat, “cosul” in care existam noi este plin mai mult de mere rele si nu de mere bune.

    Comment by mariabarbu — August 30, 2007 @ 11:58 am

  12. @Ellaida
    niciodata nu putem gasi in viata reala, situatii pure, intotdeauna totul se mixeaza, bine cu rau, frumos cu urat, prejudecatile cu lipsa de inhibitii, et. Dar important este, cred eu, ca in orice mixtura sa predomine elementele pozitive!

    Comment by mariabarbu — August 30, 2007 @ 12:01 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: