MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

July 29, 2007

ORGOLIU PRABUSIT – fragment de roman

Filed under: Literatura — Maria Barbu @ 8:07 pm

 

Se dezvelise şi lăsase cearşaful să cadă lângă pat. Fusese o căldură infernală şi noaptea asta, de parcă nu era de ajuns cuptorul din timpul zilei! Abia întors din Irlanda şi Anglia, unde îl plouase zdravăn zile în şir, Mike a nimerit în căldura toridă a Bucureştiului în care se simţea ca într-un infern natal, cum zicea el râzând. Îl adusese şi pe asociatul lui, Sean O’Connor, care se plângea în fiecare dimineaţă că are gust de supă în gură, de mult ce a fiert în suc propriu! Un irlandez năuc şi simpatic acest Sean, care avusese “curajul” să îi golească lui Mike tot contul în lire sterline, atunci când acesta făcuse operaţia de ficat şi nu ştia dacă va supravieţui. Dar Mike l-a iertat, pentru că irlandezul era totuşi omul cu care pusese pe picioare această firmă de impresariat din care îşi câştiga el banii, destul de mulţi şi de buni, şi cu care nu avea de gând să se certe, pentru că Irlanda e o ţară în care trebuie să ai drept ghid în relaţii un “băştinaş”.

Mike era fericit şi zâmbea un pic prosteşte pentru că petrecuse mai mult timp cu Elena, de care îi fusese foarte dor şi pe care o regăsise mai dulce, mai calină, mai lipicioasă ca niciodată. Îl făcuse să uite de toate necazurile ultimelor luni, de toate durerile, de toate tristeţile. Îl făcuse să fie fericit că există şi că are lângă el o femeie cu adevărat minunată, care ştia să-i trezească entuziasmul şi vitalitatea, într-un fel atât de insidios şi de fermecător, încât îl surprindea plăcut de fiecare dată.

Toată iubirea lor era bazată pe această reînnoire permanentă, pe acest suflu nou pe care îl căpătau cu fiecare nouă întâlnire, cu fiecare nouă îmbrăţişare. Lui Mike i se părea că lângă Elena ar putea fi nemuritor, şi ăsta era un sentiment fabulos. Îl făcea să se simtă învingător, invincibil, etern, minunat.

De data asta, Mike venise din Irlanda cu foarte mulţi bani, hotărât să se lanseze în afaceri imobiliare, moment pe care îl pândea de mai multă vreme. Se orientase către nişte terenuri de la marginea Bucureştiului, undeva spre mănăstirea Cernica pe care le şi cumpărase la un preţ foarte bun. Sean îi spusese că nu ar fi trebuit să le cumpere pentru că erau pline de stâlpi de înaltă tensiune, care sunt evitaţi de constructori, de teamă că nu vor fi agreaţi de beneficiarii care se tem de influenţa negativă a electricităţii asupra organismului, în fine, prostii de genul ăsta, pe care Mike nu le-a luat în seamă şi a cumpărat masiv în zona respectivă. Acum căuta parteneri pentru eventuale buildinguri, şi asta îi cam ocupa mintea. Voia ca în vara asta să facă afaceri pe picior mare cum se zice, şi să poată fi în următorii doi-trei ani un milionar serios în euro ori în lire sterline.

După aceea, se gândea să mai încerce o dată să o convingă pe Elena să îl accepte ca soţ, şi poate că viaţa lor împreună ar putea deveni o poveste cu adevărat minunată. Deocamdată îşi construia o bunăstare cu care credea că o va convinge şi nici nu-şi mai permitea să viseze, ci voia să se concentreze serios pe făcut bani ca să poată împlini acel vis pe care îl avea deja de vreo şase ani. Voia să fie cu femeia lui, pentru totdeauna, restul nu îl mai interesa. Să fie bogaţi şi să se bucure de tot ceea ce este pe lumea asta. Împreună. Mereu.

Şi pentru ca asta să se întâmple cu adevărat, Mike ştia că trebuie să renunţe la orgoliul ăla mărunt pe care îl au bărbaţii în general şi care îi face să sară imediat ce li se pare că cineva, oricine, chiar şi femeia iubită, le aduce vreo ofensă. Lui Mike nu-i păsa nici de orgoliu, nici de nimic. Orgoliul lui se prăbuşise şi lăsase să crească această iubire pentru care voia să muncească şi să se dăruiască cu totul. Nimic nu mai conta pentru el, nimic altceva în afară de fericire. Iar el văzuse că fericirea o găseşti abia după ce renunţi de bunăvoie la acest oribil orgoliu care te orbeşte, care nu te lasă nici să trăieşti, nici să iubeşti.

“Gata”, îşi spuse Mike, ridicându-se din pat, cu un mare zâmbet pe faţă. “La treabă”, îşi mai spuse o dată şi se duse fuga la duş. Urma pentru el o zi grea, de negocieri de afaceri. Acum înţelegea că averile se construiesc greu atunci când le faci din munca ta şi nu furând de la stat, cum fac atâţia funcţionari publici ori demnitari. Dar el avea gânduri mari şi ştia bine că fericirea adevărată nu se construieşte nici pe furt nici pe minciună, ci pe efort adevărat , încrâncenat, dedicat. Iar la asta se pricepea foarte bine.

(va urma)

6 Comments »

  1. Exceptional articol. Si ma rezum la atat. M-a amuzat fragmentul cu Sean ;))

    Comment by dreamcatcher — July 29, 2007 @ 8:29 pm

  2. Mi-ai scris pe mess ca esti f curioasa de ce se va intampla cu Mike si Elena, dar iti marturisesc, cu deplina sinceritate, ca nici eu nu stiu ce va fi. Sper sa fie fericiti si as vrea ca in toata aceasta carte sa existe mereu posibilitatea de raportare la real, ca si cand cartea insasi ar fi un fel de oglinda a realitatii, iar realitatea un fel de raspuns la carte. Ti-ar placea?

    Comment by poeta1 — July 29, 2007 @ 8:38 pm

  3. … ca tot ai adus vorba. Hehe. Cum sa nu? Derutanta ordinea fragmentelor, si totodata interesanta. Imi aduce aminte de LOST. Unde se reiau lucrurile si legaturile personajelor din trecut, pentru a demonstra de ce au actionat intr-un anumit fel in prezent. 😀
    N-as vrea ca Sorin sa moara, dar sa dispara din peisaj cu totul, da.

    Comment by dreamcatcher — July 29, 2007 @ 8:40 pm

  4. Rautate! De ce sa dispara dragul de Sorin? Hai, mai ai un pic de rabdare si tine-i pumnii Elenei sa faca alegerea cea mai buna! Oricum, se poate intelege din ce am scris ca intalnirea cu Sorin a schimbat-o pe Elena in bine, a facut-o sa renunte la multe prefacatorii, ceea ce este extraordinar, si in carte si in realitate! Pana la urma, valoarea unei personalitati consta si in adevarul ei, in puterea de asumare a acestor adevaruri, oricat de complicate ori de dure ar fi acestea, si din acest punct de vedere Sorin a avut si are in carte un rol f important. Sigur ca Mike este atat de dragut incat nu are cum sa nu te cucereasca si atunci, inevitabil, iti doresti sa ramana fara nici un fel de contracandidat la inima Elenei, dar… vom vedea.

    Comment by poeta1 — July 29, 2007 @ 8:54 pm

  5. Povestea e superba dar asta se stie deja. La un moment dat eram si eu ceva de genu lui Mike vis-a-vis de gandurile din acest post. Banii nu influenteaza dragostea desi uneori poate ne am dori asta. Si eu ma gandeam odata ca o sa ma ridic suficient de bine financiar si lucrurile se vor schimba. Doar ca erau niste iluzii inutile. Mai multe nu spun ca deja intru in chestii care nu au legatura cu povestirea. Mike ar trebui sa fie mai realist, e inspre bine lui.

    Comment by Aurel Dragut — July 29, 2007 @ 10:21 pm

  6. Aurel, poate ca Mike va avea mai mult noroc, pentru ca relatia lui cu Elena nu este conditionata de bani, avere, etc. Este doar dorinta lui de a oferi enorm de mult femeii iubite, si in plan sentimental si in plan material, si asta mi se pare ca este pozitia fireasca a oricarui barbat adevarat, nu este ceva blamabil. Ca exista si situatii in care iluzia ramane doar iluzie si nu devine realitate, asta e trist, dar…

    Comment by poeta1 — July 29, 2007 @ 10:29 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: