MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

July 23, 2007

GENEROZITATEA ESTE O CAPCANA?

Filed under: Literatura — Maria Barbu @ 12:01 am

 

Noul restaurant franţuzesc recent deschis în Bucureşti devenise atracţia principală a celor care îşi dădeau pe aici aere aristocratice, cu atât mai mult cu cât patronul, Dominique LeCocq, avusese inspiraţia să îi dea numele de “L’Aristocrat”.

Aici, chiar şi meniul plin de delicatese avea, la fiecare pagină, câte o anecdotă privind istoricul uneia sau alteia dintre mâncăruri, în care apăreau personaje de rang înalt, de la regi si regine, trecând prin duci, conţi şi baroni, până la celebre personalităţi culturale, artişti pe care francezii au avut inspiraţia de a-i pune alături de marii aristocraţi.

Elena intră în restaurant, căutându-l cu privirea pe Monsieur Poncelet, un bătrân bogătaş belgian, pe care îl cunoscuse recent în Paris, la unul dintre splendidele baluri date de baronul de Rothschild, la palatul său parizian, şi unde belgianul se îmbătase binişor şi dăduse o reprezentaţie de zile mari.

Belgianul care perora cu o retorică de mare maestru, în ciuda beţiei, o făcuse pe Elena să se gândească la anticul Socrate, care vorbea despre marile lui teme la acele banchete, unde el însuşi putea să bea enorm. Monsieur Poncelet le vorbea celor care făcusera un cerc destul de larg în jurul lui despre simbolistica labirintului, sfătuindu-şi prietenul, pe baronul de Rothschild, să facă în grădina palatului un labirint uriaş şi să dea apoi petreceri strălucitoare în cinstea… duşmanilor!!! Hazos de tot, M. Poncelet!

La acea petrecere de pomină, unde toate doamnele erau îmbrăcate de-a dreptul somptuos, Elena se dusese cu o rochie albă, bordată cu auriu, pe care tocmai o cumpărase de la un boutique Versace de pe Rue de Montaigne. Tocmai frumuseţea simplă a rochiei sale a fost cea care l-a atras pe M. Poncelet şi, stând de vorbă, s-au împrietenit, ceea ce o flatase enorm.

Reîntoarsă în Bucureşti, a căutat un motiv elegant pentru a-l invita pe belgian în România şi în această seară, la restaurantul lui Dominique, era prima lor întâlnire. Elena era pur şi simplu fascinată de uriaşa cultură a belgianului, de farmecul lui cavaleresc, care era viu în ciuda vârstei, dar, mai ales, de oportunităţile pe care le deschidea o asemenea prietenie selectă. De aceea, când a intrat în restaurant, era atât de emoţionată, încât îi transpiraseră palmele. “Uff, parcă aş fi adolescentă! – îşi spuse Elena în gând şi zâmbi cu o anume auto-ironie.

Mai avea încă acel zambet pe buzele-i cărnoase atunci când ajunse la masa unde Monsieur Poncelet o aştepta in picioare! Deşi o cuprinsese un uşor tremur, Elena răspunse la excesul de politeţe al belgianului cu un sărut simplu pe obraz, care îl făcu pe bătrânul domn să tresară de o emoţie neaşteptată.

Ma belle, am un dar pentru tine! –îi spuse direct şi fără nici o emfază M. Poncelet, în franceza lui cu un accent aparte, parcă din alte timpuri..

Un dar? Ce fel de dar? – întrebă Elena, surprinsă şi chiar un pic speriată.

Ma cherie, nu l-am putut aduce cu mine aici, dar este darul meu pentru tine. Ţi-am adus un iaht!

Nu se poate! Un iaht adevărat?

Bineînteles! Ce, voiai unul de jucărie? – râse belgianul, dându-şi seama că femeia era pur şi simplu copleşită.

Elena ştia că M. Poncelet era colecţionar de maşini vechi şi de iahturi, dar să îi facă ei un asemenea cadou… nu se aşteptase deloc. Şi nici nu ştia ce urmăreşte belgianul cu un asemenea dar, adus chiar de la la prima lor întâlnire. Ce urma să îi ceară, ce favoruri?

În sufletul şi în mintea Elenei se stârnise o furtună de întrebări şi de nedumeriri, care păreau că i se citesc pe faţă, căci venerabilul domn urmărea amuzat cum se coloreaza obrajii ei din rozul destul de pal al blush-ului spre un purpuriu intens. Asta îl făcea şi să zâmbească amuzat dar să se şi teamă de reacţia ce avea să urmeze, şi care putea transforma o relaţie plină de promisiuni într-un posibil eşec…..

(va urma)

6 Comments »

  1. Nu numai in mintea Elenei se strang tot mai multe intrebari, nelamuriri ci si in a cititorului, ori a multora din acestia. Se simte faptul ca ai de gand sa complici un pic treaba, sa faci o carte, caci acum actiunea nu se petrece numai intre cateva personaje, nu mai are legatura numai cu sentimentele Elenei, ci totul incepe sa se schimbe. Asa cum au fost fragmentele vazute din ochii lui Sorin, ai lui Mike… Ah, doua lucruri care ma deranjeaza un pic si le voi spune si aici: in primul rand am observat si in alte fragmente si sunt sigura ca au pentru tine un gust aparte (hehe) si anume acele semne de exclamare “!!!!”. In general, sunt folosite numai pentru a evidentia tonul ridicat, insa unde le-ai pus tu nu prea cred ca isi aveau rostul. Mai mult m-au facut sa imi ridic sprancenele in semn de “hei, ce-i aici? hmm”. 🙂 Si a doua chestiune, strict legata de acest fragment.. Desi s-au cunoscut la Paris si s-au imprietenit cei doi, mi se pare cam mult spus draga, frumoasa sau iubia “mea”.
    Din nou detaliile legate de roseata din obrajii Elenei, felul in care era imbracata, despre restraurant, care fac descrierile tale unice si spectaculoase. Like it! ^^ Nu pot sa nu spun ca nu sunt un pic confuza, cum vei trata mai departe destinul Elenei, temerile si iubirile ei, dar o sa raman atenta, pe pozitii! 🙂

    Comment by dreamcatcher — July 23, 2007 @ 12:15 am

  2. Pentru un vorbitor de franceza, “ma belle”=frumoasa mea si “ma cherie”=draga mea sunt adresari mai mult tandru-ceremoniase decat apropiate.
    Pe de alta parte, lucrurile se complica pentru ca personajele au un evantai destul de larg de relatii, nu sunt oameni care traiesc doar in dormitor si nici persoane care se dedica doar relatiilor sentimentale. Pana la urma, cartea se dezvolta in mod natural, aducand, rand pe rand, in prim plan acele elemente care sa contureze cat mai bine personajele, pentru ca cititorul sa le poate intelege cat mai bine si sa poata surprinde adevarul lor.
    Iti multumesc pt atentia cu care urmaresti aceasta carte, care se construieste sub ochii tai! Multumesc si pentru observatia cu semnele de exclamare. Voi tine cont de ea.

    Comment by poeta1 — July 23, 2007 @ 12:23 am

  3. Desi sunt din ce in ce mai sictirit de societate, mai nervos…asta nu ma impiedica sa fiu obiectiv sau macar sa imi exprim parerea sincera despre situatie. Sa primesti un asemenea cadou din prima mi se pare deranjant, eu n-as putea accepta si chiar nu e nevoie sa testeze nimeni asa ceva. O floare sau mai multe mai deosebite consider ca ar fi fost mai potrivite. In rest subscriu la ceea ce spune si dreamcatcher vis-a-vis de modul in care ne povestesti.

    Comment by Aurel Dragut — July 23, 2007 @ 10:20 am

  4. Da, Aurel, sunt perfect de acord cu tine. Si eu, ca si Elena, am trecut prin asemenea situatii complet aiuritoare, in care un barbat ofera o masina, o vila, un apartament prin cine stie ce mare capitala a lumii, un iaht in cazul din text, si pur si simplu ti se pare absurd sa primesti. Poate ca am fost noi educati in asa fel incat sa nu putem accepta astfel de daruri, dar in alte parti ale lumii, aceste daruri super-costisitoare sunt expresia unei admiratii pe masura si sunt acceptate fara probleme.
    Ma bucur sa vad ca textul captiveaza asemenea unei situatii reale si trezeste reactii. Multumesc pentru comentariu.

    Comment by poeta1 — July 23, 2007 @ 3:18 pm

  5. Sunt mentalitati diferite. Cum ar fi fost daca Elena s-ar fi simtit jignita/ofensata de cadou? Depinde foarte mult de modul in care a crescut cel care primeste cadoul…in functie de asta poate lua cadoul ca atare, se poate gandi ca este ceva ce nu miroase bine deloc sau poate fi deranjata din moment ce ar percepe cadoul ca pe o incercare de a i se influenta o decizie/gandire. In momentul in care primesti un cadou de la o persoana cu care te intalnesti prima data, ai de ales intre a jigni acea persoana prin refuzarea cadoului si acceptarea cadoului cu riscul ca apoi sa trebuiasca sa te “revansezi”.

    Comment by Aurel Dragut — July 23, 2007 @ 7:00 pm

  6. Exista totusi, in marea majoritate a cazurilor, riscul ca un cadou de asemenea anvergura sa fie facut cu intentia de a obtine ceva in schimb. Daca persoana care primeste este o femeie, de la ea se pot astepta favoruri sexuale, daca este un lider politic se poate astepta influenta, pile, cum le spunem noi, romanii. Nu prea cred ca asemenea daruri se fac absolut dezinteresat, de aceea Elena este si suprinsa si ingrijorata, pentru ca simte nevoia sa reconsidere aceasta relatie, punand-o intr-o alta lumina. Vom vedea ce va decide si ce reactie va avea belgianul, pt ca barbatul este totusi in pozitia-cheie in acest context!

    Comment by poeta1 — July 23, 2007 @ 7:21 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: