MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

July 12, 2007

VIS SAU REALITATE?

Filed under: Literatura — Maria Barbu @ 1:28 pm

Elena se trezi ţipând, plângând în hohote, într-o stare de disperare devastatoare. Se rostogoli pe covor, strângându-se în poziţia fetală şi continuând să plângă cu sughiţuri. …. Murise Sorin, dragul, iubitul ei minunat, se consumase pe şosea, se topise împreună cu maşina pe care o adora, fiinţa lui nu mai era, arsese, dispăruse…. Şi continua să plângă sfâşietor….

În ultima săptamână, Elena se ocupase exclusiv de Mike şi de tristeţea lui, deşi Mike însuşi făcea nişte eforturi supraomeneşti să nu sufere. Nu voia să recunoască realitatea morţii mamei lui, aşa că prefera să şi-o imagineze plecată la rude în Grecia, că doar de acolo veniseră străbunii ei.

Mike îşi aduse aminte cum, în urmă cu patru ani, mama lui îi prezentase o grecoaică, fata unui om de afaceri din Atena. Ce mai, le căşunaseră rudelor “greţili” să-l însoare pe Mike! Şi chiar reuşiră… Mike şi Kathina, fata adusă din Grecia, făcură nuntă mare, cu mult tam-tam, cu o droaie de invitaţi dintre care Mike nu cunoştea aproape niciunul…

Mike s-a mutat după aceea la Atena şi, în ciuda faptului că fata cu care se însurase era frumoasă şi cumsecade, după două luni de la nuntă, Mike se întorsese deja în Bucureşti, spre disperarea scumpei lui mamiţe. Nu mai putea sta acolo, nu voia să fie însurat şi gata. Mama lui a urlat, l-a făcut în toate felurile, chiar dacă unele vorbe se băteau cap în cap, i-a spus curvar, poponar, beţiv, pederast, afemeiat, drogat, şi altele asemenea, pe care le tot repeta prosteşte, ca pe nişte insulte mortale, chiar fără să se mai gândească la sensul cuvintelor.

Dar el nu s-a supărat, ba chiar a adus toţi banii pe care îi avea la Dublin şi le-a facut părinţilor o vilă mare la Băneasa. Mama lui a uitat de Atena, de divorţul tâmpit la care Mike nici nu s-a prezentat, de faptul că băiatul ei era combinat cu o femeie mai mare ca el, măritată de când era o copilă cu un bărbat bătrâior….. În fine, a înghiţit toate găluştile grele ale existenţei lui Mike, pentru simplul fapt că vedea că băiatul ei e fericit şi nu-şi face probleme cu asemenea prejudecăţi.

“Detalii”, îi răspundea Mike, atunci când mamiţica îl mai împungea în legătură cu Elena. Abia când Mike a fost operat de ficat, pentru că doctorii îi descoperiseră o tumoră congenitală, mama lui a înţeles că mai presus de orice altceva îşi dorea băiatul viu! În rest, timpul le rezolvă pe toate. Elena a rămas, fără ştirea mamei lui, în testamentul pe care Mike îl făcuse înainte să se opereze, şi prin care îi revenea ei cea mai mare parte a averii lui. De fapt, era mai bine că mama lui nu ştia, că nu ştiuse mai bine zis, pentru că acum….

“Doamne, nici nu vreau să mă gândesc că mama nu mai e! Nu pot să mă gândesc la asta. Vreau să mi-o închipui undeva, în Grecia, la rudele bunicii, dar eu nu ştiu adresa!”, îşi spunea Mike în gând, în timp ce îşi ştergea ochii plini de lacrimi cu prosopul din baie.

Elena stătuse în ultimele zile mai mult la el decât la ea acasă, îl consolase, îl mângâiase, îi făcuse toate plăcerile, şi chiar şi zâmbetul ei trist, care avea cauze neştiute de el, îl făcea totuşi să se simtă bine. Vorbeau destul de puţin, dar Mike, parcă dorind să îşi acopere orice urmă de suferinţă, o iubea cu atâta intensă dăruire, încât Elena se felicita în gând că acceptase să ia nişte anti-concepţionale pe care le refuzase înainte. Numai de o sarcină nu avea nevoie acum… mai ales acum, când Sorin…..

…… Elena se gândi iar la accidentul acela oribil şi mintea ei refuza să îi certifice dacă a fost doar un vis cumplit sau era realitate…..

(va urma)

Advertisements

5 Comments »

  1. Am simtit nevoia sa introduc aceasta dilema, lasand cititorul sa se pregateasca pentru desfasurarea evenimentelor.

    Comment by poeta1 — July 12, 2007 @ 3:20 pm

  2. Mike apeleaza la acea incercare de autoconvingere pentru ca nu era pregatit pentru o asemenea calamitate care a venit extrem de nepotrivit. Moartea mamei lui a fost ca o lovitura de knockout dupa cateva crosee luate din plin. Situatia dintre el si Elena deja il chinuia iar decesul mamei sale a amplificat acel chin. Brusc “armata” care il ataca a devenit mult mai puternica decat apararea “cetatii” sale drept pentru care a apelat la “intariri” folosind tehnica de mai sus…autosugestia/autoconvingerea ca mama lui nu a murit ci este undeva in Grecia dar nu ii stie adresa fapt care pare ca un pretext sa nu se duca dupa ea ca ar insemna sa stea sa o caute pentru ca nu are adresa.

    Comment by Aurel Dragut — July 12, 2007 @ 10:25 pm

  3. Nu-i asa ca nu sunt neaparat lasi cei care vor sa se protejeze impotriva unei tristeti devastatoare? Eu il vad pe Mike decis sa iasa invingator din aceasta batalie existentiala, si sunt aproape convinsa ca asa va fi.
    Oricum, aceasta tactica a auto-amagirii face parte dintr-o strategie mai ampla, care vizeaza cucerirea femeii iubite si, in final, cucerirea fericirii, chiar daca asta inseamna refuzul de a-si plange mama!

    Comment by poeta1 — July 12, 2007 @ 10:32 pm

  4. Am fost atat ce concentrata asupra textului incat am uitat ca mama lui Mike murise de fapt .. Cred ca devin tot mai preocupata de ce o sa se intample: relatia Elenei cu cei doi barbati care se confrunta cu problemele lor atat de diferite si complicate, relatia Elenei cu mama lui Mike .. Sunt curioasa si totodata impresionata de schimbarea perspectivei. Acum moartea lui Sorin care ar putea fi numai un cosmar al Elenei care este disperata, m-a linistit pe mine cel putin. Urasc finalurile tragice.

    Comment by dreamcatcher — July 13, 2007 @ 12:23 am

  5. Da, mama lui Mike a murit, dar tocmai asta da o mai mare greutate si valabilitate parerilor formulate de ea altadata. Elena va trebui sa se confrunte cu aceasta situatie, tot astfel cum nu stiu cat de bine va iesi din aceasta teribila incercare a sortii: moartea lui Sorin.
    Nu stiu cat timp va dura aceasta dilema a ei in legatura cu realitatea acestei tragedii, dar e clar ca asta ii va schimba intr-un fel, poate neasteptat, atitudinea fata de Sorin. Ce va fi, vom mai vedea!

    Comment by poeta1 — July 13, 2007 @ 12:38 am


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: