MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

July 8, 2007

ZODIA NEFERICIRII

Filed under: Literatura — Maria Barbu @ 12:09 am

 

Era deja beat. Părea că mâinile şi picioarele îi erau amorţite, că fiecare mişcare e atât de greoaie, de parcă se schimbase între timp gravitaţia, iar el nu apucase să afle. Băuse în prostie, îşi băuse minţile cu o voluptate duşmănoasă faţă de el însuşi şi faţă de tristeţile care îl măcinau şi de care se săturase până peste puterea lui de a suporta.

Era un prost, un tip incapabil să-şi înţeleagă norocul, un nefericit al sorţii, al unei sorţi pe care nu o înţelegea şi nu ştia să o primească. “Zodie nenorocită, clipă nefericită a naşterii mele chinuite”, îşi spunea Sorin, scrâşnind din dinţi. “Biata mama, dacă m-ar vedea cât sunt de nefericit”, continua să psalmodieze Sorin în gând, parcă uitând că mama lui murise deja de vreo trei ani, şi nu mai avea cum să îl mângâie ori să îl consoleze în nici un fel.

Se duse în garaj şi, dând la o parte bucata mare de plastic pe care o mai lăsase încă pe maşina cea nouă, începu să mângâie monstrul acela minunat, pe care şi-l dorise cu atâta ardoare şi de care nu mai avea acum puterea să se bucure. Era un Jaguar splendid, argintiu, ultimul tip, cu un motor ca de avion, puternic şi sălbatic. Era visul vieţii lui.

Sorin se urcă în maşină şi ieşi din garaj cu furie, pornind în viteză spre o direcţie necunoscută. Volanul  vibra sub degetele lui ca o femeie mângâiată, făcându-l aproape să-şi iasă din minţi, pentru că maşina îi amintea de acea femeie pe care voia să uite că a cunoscut-o.

Simţea cum şoseaua se topeşte sub roţile monstrului minunat, vedea ca prin ceaţă cum se despica zarea pentru el şi numai pentru el, ca o gură de rai, ca o gură de iad.

Sorin apăsa pe pedala de acceleraţie, parcă răspunzând unui impuls dement, sau unei chemări care venea de dincolo de zare, de dincolo de timp, de dincolo de viaţă. Jaguarul zbura pe şosea şi părea că celelalte maşini, speriate de bolidul încins, se dădeau la o parte.

“Zodie nenorocită, zodia tristeţii”, îşi tot spunea Sorin şi părea că există ecouri nesfârşite în capul lui. “Mai repede, vreau mai repede”, scrâşnea Sorin, şi maşina zbura, şi zbura, parcă demonizată.

Deodată, Sorin văzu o minge de foc cum vine spre el dar, cum avea mai mult de 200 de kilometri la oră, nu se mai putea opri, nu mai putea face nimic. Sfera aceea de foc ajunsese la el, intrase în el, sau devenise el, nu mai ştia…….

În aceeaşi seară, toate televiziunile transmiteau la emisiunile de ştiri imagini de pe autostrada 2, unde se produsese un accident cumplit şi, în acelaşi timp, complet inexplicabil. O maşină Jaguar “intrase” într-o cisternă care staţiona pe banda rezervată maşinilor cu probleme. Nimeni nu putea să înţeleagă ce îl făcuse pe şoferul din Jaguar să se năpustească cu o viteză dementă în cisterna staţionată…. Cisterna a explodat, iar din splendidul Jaguar nu rămăseseră decât nişte cioturi carbonizate… iar din cel care fusese la volan….. aproape nimic……

(va urma)

Advertisements

13 Comments »

  1. Fenomenul pare “fierbinte” ceea ce inseamna ca sunt sanse ca Elena sa nu stie inca despre accident. S-ar putea sa ajunga sa fie foarte afectata de aceasta intamplare. Desi judecand la rece situatia, se poate spune ca a scapat de un chin, acela de a incerca sa il scoata pe Sorin din viata ei. Acest deces al lui Sorin cam pare destul de mult a coincidenta, parca a picat prea bine in sensul ca daca nu s-ar fi intamplat acum ci mai tarziu sau deloc, agonia pe care o traieste Elena s-ar fi prelungit. Acum Sorin a iesit din “ecuatie”, Elena nu mai are dupa cine tanji.

    Comment by Aurel Dragut — July 8, 2007 @ 12:40 am

  2. Crezi? Eu ma tem ca nefericirea ei de-abia de-acum incepe.
    Gandeste-te la remuscari, la sentimentul cumplit de vinovatie….
    Chiar ma intreb: va mai fi oare vreodata fericita Elena?

    Comment by poeta1 — July 8, 2007 @ 12:44 am

  3. Cum poti sa fii atat de sadica ?! Nu tii deloc la Elena ? O, Doamne, ce talent ai sa ma scoti din minti cu scrierile tale. Nu voiam sa moara! 😦 Urasc finalurile nefericite si nu cred ca Elena va mai putea sa traiasca fara acel sentiment de vinovatie, de cum putea sa se impace cu Sorin. Pana la urma … Elena il putea opri. Cred.
    Acum lasand furia si primele sentimente negative la o parte, cred ca Elena a scapat de sentimentul de chin, de neputinta. Acum in schimb o asteapta marea lupta … Iadul este acel loc al regretelor eterne. Sper doar sa nu ajunga si Elena acolo. 😦

    Comment by dreamcatcher — July 8, 2007 @ 1:01 am

  4. Toti cei care se simt vinovati si au remuscari trec prin acest iad, intai aici, in existenta si apoi etern. Poate ca totusi acest fragment va fi in final, si eu am sa mai povestesc ceva despre ei inca plini de speranta, ce crezi? Sau tocmai asta ar fi sadism?

    Comment by poeta1 — July 8, 2007 @ 1:10 am

  5. Ba mie mi-ar placea. 😀 Sa fie un final dramatic, (sa vezi ce-as plange, God!) pana atunci in schimb sa se petreaca cine mai stie ce chestii. Hehe, tu decizi pana la urma.
    Insa in acelasi timp, parerea mea este ca stiind deja cam care va fi finalul, suspansul nu ar mai fi acelasi. Eu una sunt curioasa cum va reactiona Elena cand va afla. 😦

    Comment by dreamcatcher — July 8, 2007 @ 1:14 am

  6. Ai perfecta dreptate. Asta va fi doar o parte a finalului, care se anunta plin, plin de surprize. O sa vezi, ca ceea ce stii e f putin, e doar pt a-ti stimula apetitul!

    Comment by poeta1 — July 8, 2007 @ 1:19 am

  7. Aaah, atunci e bine. 😀

    Comment by dreamcatcher — July 8, 2007 @ 1:19 am

  8. Voi uitati un lucru: pe Elena nu o poate controla nimeni in afara scriitoarei. Nimeni altcineva n-ar putea-o opri de la a-si manipula psihicul prin minciuni transformate in adevar care sa o faca sa treaca altfel prin tragedie.

    Comment by Aurel Dragut — July 8, 2007 @ 1:24 am

  9. Atata timp cat personajul Elenei impresioneaza mai ales prin capacitatea de traire intensa a emotiilor dar si de manipulare a acestora, Aurel poate sa aiba dreptate. E foarte posibil ca Elena sa faca tot ce ii va sta in putinta pentru a scapa de nefericire si de cumplita durere sufleteasca. Dar odata ce tragedia s-a produs, ea trebuie oricum luata in consideratie, iar consecintele vor fi dramatice, oricat s-ar feri cineva de ele.

    Comment by poeta1 — July 8, 2007 @ 12:18 pm

  10. Blogul tau practic nu poate fi citit, intr-atit de greu se misca. Parerea mea este ca de vina e sablonul (“template”) folosit, care nu e deloc urit, dar necesita multa memorie (in IE7 pagina ta principala are nevoie de 100 MB de RAM, ceea ce este inacceptabil).

    Comment by MunteAlb — July 8, 2007 @ 7:13 pm

  11. Habar n-am ce trebuie sa fac, sunt poeta de-adevaratelea! Daca poti sa ma ajuti, ar fi super ok.

    Comment by poeta1 — July 8, 2007 @ 8:29 pm

  12. In pagina http://blogulmeu.ro/ajutor/ exista o sectiune depre schimbarea sablonului (“Cum sa schimb infatisarea blogului”). Alege orice altceva in afara de asta maroniu. Am vizitat si alte bloguri gazduite pe blogulmeu.ro si toate merg bine, numai al tau parca merge cu incetinitorul. Alege-ti un sablon banal, litere negre pe fundal alb si o sa fie in regula ( de ex. http://blogulmeu.ro/citadela/ ). Sablonul actual e foarte frumos si e odihnitor pentru ochi, dar e prea “greu” si lumea n-o sa stea sa se chinuie cu rasfoirea paginilor.

    Comment by MunteAlb — July 8, 2007 @ 9:45 pm

  13. Multumesc pentru sfaturi. O sa incerc sa fac asta, dar mai incolo, acum am ceva urgent de terminat si sunt prea concentrata in acea directie.

    Comment by poeta1 — July 8, 2007 @ 10:25 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: