MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

July 4, 2007

CEALALTA PARTE A REALITATII

Filed under: Literatura — Maria Barbu @ 5:27 pm

 

Sorin suferea de o migrenă cumplită, ca de obicei, dar acum părea să fie motivată de faptul că de câteva zile o ţinuse într-o beţie. De ce, nu ştia nici el prea bine, îl apăsa ceva pe suflet, şi parcă toată neîmplinirea, tot amarul şi tot veninul îi umflaseră inima până la pragul exploziei. Inima şi capul.

Nu mai voia nimic de la soartă, nu mai credea că poate realiza nimic notabil, parcă nu îl mai aştepta nimic decât o porcărie de viaţă, nesemnificativă şi neîmplinită, până la cine ştie ce vârstă.

Avea în gură un gust de putred, privirea îi era înceţoşată şi simţea un şarpe uriaş în măruntaie. “Parc-a intrat dracul în mine, Doamne iartă-mă”, îşi spuse Sorin, deşi nu se putea spune despre el că este excesiv de credincios. Părea năpădit de gânduri, de imagini, ca de o povară psihică dramatică, de nesuportat.

Singurul gând pe care nu îl primea deloc şi pe care nu voia să îl activeze cu nici un chip era relaţia lui cu Elena. “Gata”, decisese Sorin, “nu mă mai gândesc deloc la ea. Are viaţa ei, are alte scopuri şi alte preferinţe şi cel mai bine este să rămână cu ele, nu cu mine. Eu n-am ce să caut acolo, este prea populat aerul din jurul ei, gata, eu am ieşit din această poveste”, repeta Sorin, atunci când era pe jumătate adormit şi nu mai avea puterea să o alunge de tot pe Elena din gândul lui.

Îşi mai aprinse o ţigară, desi îşi dădea seama că a ajuns să fumeze în prostie, că îşi înnegrea plămânii cu o grabă disperată. “Mai bine-aş muri odată, cu cât mai repede, cu-atât mai bine!!! O, Doamne, Doamne, fă ceva cu mine, că nu mai pot!”

Ieşi pe terasă. Era atât de cald afară, că lui Sorin i se părea că stă aproape de un cuptor infernal, şi mulţimi de diavoli păreau să îl alimenteze, deşi nu se vedeau nicăieri, dar pe care el îi simţea foarte clar în apropiere.

De ce nu avea şi el o soartă mai bună, mai frumoasă, mai coerentă, mai luminoasă? Ce rău făcuse el în această viaţă sau în alta, nu înţelegea. Avea nevoie de o putere mai mare decât avea acum, de o înţelegere mai mare, de o avere mai mare. Îşi dorea să fie altfel, să poată trece cu mai multă uşurinţă prin viaţă, mai frumos, mai demn, deşi el ştia că este un om foarte demn şi adevărat. Chiar asta l-a şi adus în situaţia în care era acum, singur, trist şi îndurerat.

Ceva din fiinţa Elenei părea că trecuse totuşi în sufletul lui Sorin, părea că ciudata ei presiune asupra lui îl facuse să devină mai conştient de el însuşi, de valoarea lui, de magnetismul lui viril, deşi nu ştia dacă asta îi va face bine. Cât de departe era el de imaginea de înger pe care i-o atribuise într-o vreme Elena, cât de puţin putea el să umple în realitate acea imagine spectaculoasă pe care i-o atribuise această femeie, care exagera în tot ce făcea şi în tot ce era!

“Mai bine n-aş fi întâlnit-o niciodată, mai bine nu ştiam că există asemenea fiinţă exagerată, şi rămâneam la imaginea odioasă a fufei care distruge un bărbat prin trădare, fără să văd cum poate fi distrus un bărbat cu prea-multul, cu prea-plinul, cu care eu nu ştiu ce să fac şi cum să mă port! Mai bine mă duc dracului, şi gata!”

Din toată filosofia înmagazinată de Sorin în atâţia ani de străduinţă, nu mai rămăsese aproape nimic. Se simţea gol şi pustiit, de gânduri, de sentimente, de trăiri. Se simţea vid.

 

(va urma)

9 Comments »

  1. Nu ma asteptam sa faci si un fragment aratand cum vede Sorin toata situatia/relatia. Imi place, cum putea sa nu-mi placa? Ce pot sa spun? Hm. Felul in care sunt descrise sentimentele si trairile lui arata extraordinar de bine ca nu putea sa se comporte altfel decat o face. Incepeam sa il detest pe acest personaj, Sorin, dar acum a reinceput sa ma atraga.

    Comment by dreamcatcher — July 4, 2007 @ 8:41 pm

  2. Puteti vedea ca Sorin incepe sa se dezvaluie, si cred ca era neaparat nevoie de asta, pentru ca atunci cand vezi doar o parte a realitatii este inevitabil sa intelegi trunchiat realitatea. Prin dezvaluirea directa a lui Sorin, cititorii au sansa de a-si forma o parere mai avizata decat daca au doar perspectiva Elenei. Povestea incepe sa capete si realitate multidimensionala, nu-i asa?

    Comment by poeta1 — July 4, 2007 @ 8:43 pm

  3. Cum ar fi putut Sorin sa o fascineze pe Elena daca nu ar fi fost cu adevarat interesant? Mai are sa ne dezvaluie inca multe surprize acest personaj!!!

    Comment by poeta1 — July 4, 2007 @ 8:46 pm

  4. Binenteles ca ai mare dreptate! 🙂 De aceea aceasta dezvaluire a sentimentelor si trairilor lui Sorin era absolut necesara, chiar daca mai putin asteptata de mine. Asa povestea incepe sa prinda si mai mult farmec, acela al .. realitatii, maybe?

    Comment by dreamcatcher — July 4, 2007 @ 8:57 pm

  5. Da, in acest sens si vorbeam de multidimensionalitate, ca atunci cand un obiect este prezentat tridimensional prin tehnica filmului si il percepi ca real. Cred ca asa este si arta narativa, creeaza realitati prin multidimensionalitate, altfel o naratiune strict lineara nu este perceputa ca o realitate si nu da cititorului satisfactii de traire emotionala.
    Multumesc de observatii si de aprecieri!

    Comment by poeta1 — July 4, 2007 @ 9:35 pm

  6. Deci dupa ce am citit acest post am avut senzatia ca parca mi-ai dat un “browse” in folderul “ganduri” si apoi ai prelucrat informatia gasita si ai postat-o aici. E o simpla coincidenta intr-adevar, dar pe mine m-a socat putin. Daca ma transpun atat de bine in personajul lui Sorin inseamna ca il pot intelege mult mai bine. Dupa cum poate ati observat si voi in “interiorul” lui Sorin exista un conflict intre doua parti (una care o vrea pe Elena disparuta din viata lui Sorin si alta care tanjeste dupa prezenta ei). Cu alte cuvinte lupta dintre dragoste si ratiune, ratiune care aici are scopul de a incerca sa il salveze pe Sorin prapastia in care baga din ce in ce mai adanc, prin starea de nervozitate pe care si-o amplifica din ce in ce mai mult.
    Nu stiu in ce masura s-ar putea spune ca Sorin are dreptate prin comportamentul sau. Dupa cum vad eu situatia, el este in starea care este pentru s-a lasat prea slabit de catre efectele pe care le a avut comportamentul Elenei asupra lui si acum nu pare sa mai aibe energia necesara pentru o noua “runda”. Eu consider ca nu mai e loc de gandit cine are sau nu dreptate ci de facut ceea ce se poate pentru a le fi cat mai bine amandurora. Se vede destul de clar ca dreptatea nu il prea mai incalzeste cu nimic din moment ce are starea care o are.

    Comment by Aurel Dragut — July 4, 2007 @ 10:36 pm

  7. Dar, Aurel, te rog spune-mi, ca mor de curiozitate, cat de mare poate sa fie o iubire care il prabuseste pe un barbat si nu-i lasa energie nici pentru a trai iubirea si nici pentru nimic altceva?
    Te rog, lumineaza-ma!!!

    Comment by poeta1 — July 4, 2007 @ 10:41 pm

  8. Ei bine, hai sa o “luam” putin mai altfel. Sa zicem ca Elena si Sorin sunt doua armate, ale caror arme sunt comportamentele fiecaruia. Numai ca scuturile celor doi sunt slabite de sentimentele pe care le poarta. Si cum scuturile sunt slabite energia scade pe masura atacurilor. Cu alte cuvinte cu cat dragostea lui Sorin pentru Elena e mai puternica cu atat efectele comportamentului Elenei s-au facut mai simtite. Starea actuala a lui Sorin demonstreaza cumva existenta unui raport mare intre iubirea lui pentru Elena si puterea lui psihica. Va las pe voi sa realizati cat de mare e iubirea, gandindu-va ca maretia ei este relativa fata de puterea psihica a lui Sorin si raportul e supraunitar (parca asa ii spune, adica numaratorul “dragostea” e mai mare ca numitorul “puterea psihica”) iar puterea psihica a lui Sorin nu e de ignorat avand in vedere cum si-a mentinut si inca isi mentine principiile proprii.

    Comment by Aurel Dragut — July 4, 2007 @ 10:57 pm

  9. Imi place f mult personajul Sorin si ma bucur ca am putut sa il fac sa exprime ceva din ceea ce simte, pentru ca eu cred ca mai are inca multe de spus si de aratat. Tu, Aurel, ai mare dreptate cand spui ca un om care are puterea de a-si pastra principiile trebuie sa fie un om extraordinar de puternic de fapt!! Ce paradoxala este fiinta umana, Doamne!

    Comment by poeta1 — July 4, 2007 @ 11:03 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: