MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

July 2, 2007

INTREBARI CHINUITOARE

Filed under: Literatura — Maria Barbu @ 1:59 pm

 

Afară ploua cu găleata, aşa cum spunea bunica Elenei, şuvoaie grele se răsturnau peste tufele de trandafiri, îngropându-le aproape într-un noroi subţire şi urât. “Oare aşa se întâmplă mereu în lume? Tot ce e frumos şi gingaş e distrus de ceva rău şi urât, dar mult mai puternic?” Aşa se întreba Elena, uitându-se pe fereastră, speriată de dezlănţuirea aceea de ploaie, ca şi cum un diluviu se năpustise peste oraşul plin de păcate, ca-n Biblie.

Era tristă. Nu reuşea să îşi revină din starea aceea de disperare sfâşietoare, nu avea curaj să îl sune pe Sorin, deşi în sufletul ei era un gol dureros, pe care numai minunaţii lui ochi albaştri ar fi putut să îl umple, ochii aceia ciudaţi care păreau bătrâni într-un trup tânăr. Da, păreau ciudat de bătrâni şi de înţelepţi, dar de o înţelepciune tristă, de parcă văzuseră toată durerea lumii. Elena asociase, înainte de a-l cunoaşte pe Sorin, înţelepciunea cu seninătatea, dar, cunoscându-l pe el, şi văzându-i privirea aceea care cunoştea parcă toate secretele omenirii şi toate durerile ei, a înţeles că există şi înţelepciune tristă, amară.

Ce îi plăceau braţele lui! Îi plăcea să atingă părul blond de pe pielea bronzată, îi plăceau mâinile lui, puternice şi sensibile în acelaşi timp, şi, mai presus de toate, gura tristă! Ciudat era faptul că Elena reacţiona altfel la prezenţa altor bărbaţi, se aprindea repede, devenea nerăbdătoare, activă, în timp ce cu Sorin se simţea ca o fetiţă pusă la colţ, şi nu era deloc cea mai plăcută senzaţie din lume!!!

Nu-i convenea faptul că o domina atât de tare, avea momente în care îl ura, îl detesta de-a dreptul. Şi totuşi, atunci când se gândea la el, lua foc pur si simplu, era toată o torţă vie, de dorinţă nesfârşită. Dar el se exprima foarte tăios, se refuza, spunând că nu vrea să fie doar un obiect sexual. Doamne, ce prostănac!

Elenei nu-i trecuse nici o clipă prin minte să îl transforme în aşa ceva, dar înţelese că el se temea de dominare, de posesia sentimentală, nu de cea fizică. Se temea că îi vor fi confiscate energia, timpul, sufletul, viaţa. Pe Sorin, Elena nici nu îl plăcuse vreodată. Nu era genul de bărbat care să o pună pe jar, dimpotrivă, a avut momente când a simţit chiar o stranie repulsie faţă de el. Nu îl voia, nu ştia ce căuta lângă ea, nu simţea nimic pentru acest bărbat: asta i se formula în minte, în asemenea momente.

Atunci, cum de a putut să se îndrăgostească atât de cumplit? Dar s-a îndrăgostit cu adevărat? S-a deschis sufletul ei să îl absoarbă ca pe un parfum, sau dimpotrivă, ea însăşi a creat cu propria-i imaginaţie acest parfum care a sedus-o într-atât, punând totul pe seama bărbatului acestuia fragil şi aproape asexuat?

Spaima Elenei deriva însă din conştiinţa faptului că Sorin avea puterea neobişnuită de a vedea adevăruri, chiar dacă se mai şi înşela uneori. Dar, în ceea ce priveşte sentimentele ei faţă de el, nu se putea înşela. Elena era convinsă că Sorin ştia tot adevărul.

 

(va urma)

7 Comments »

  1. Elena este napadita de intrebari, iar raspunsurile vin greu si sunt dureroase. Exact ca in viata, atunci cand parca ai fost in transa, ai facut o gramada de prostii ori, in cel mai bun caz, erori, si nu mai stii cum sa iesi din incurcatura. Uffff!

    Comment by poeta1 — July 2, 2007 @ 3:04 pm

  2. Ador pur si simplu comparatia trandafirilor care se prabusesc in noroi cu momentele gingase si frumoase care se pierd cat ai clipi din ochi. Ai un talent fascinant la detaliile astea minunate!
    Povestea a luat o intorsatura ciudata, sunt curioasa .. nu stiu ce sa spun. Sper insa ca sfarsitul sa nu fie atat de tragic cum prevestesc ultimele fragmente.

    Comment by dreamcatcher — July 2, 2007 @ 3:15 pm

  3. Esti draguta si sensibila si observi nuantele, ca nimeni altcineva, multumesc.
    Nu stiu de ce crezi ca va fi un sfarsit tragic, nu stiu, dar nu cred. Vom vedea.

    Comment by poeta1 — July 2, 2007 @ 3:23 pm

  4. Tragic pentru Sorin. Hm, dar sunt doar banuieli. 😉

    Comment by dreamcatcher — July 2, 2007 @ 8:39 pm

  5. Cine stie ce sensibilitatea exacerbata ai tu! Poate ca va fi un final fericit, depinde ce inspiratie imi va oferi si realitatea, dar si ce voi putea sa inteleg din desfasurarea insasi a naratiunii. Mie oricum nu imi plac finalurile triste!

    Comment by poeta1 — July 2, 2007 @ 9:19 pm

  6. Se poate spune ca exista 3 tipuri de realitate: cea absoluta, cea pe care o percepem si cea pe care o “facem” noi. Elena poate influenta cum vrea ea cea de a treia realitate (e impropriu spus realitate, dar cand iti manipulezi psihicul poate deveni o realitate pentru tine…ceva de genu cand reusesti sa te autoconvingi ca vezi o masina neagra cand masina e alba). Cu alte cuvinte intrebarea “Dar s-a îndrăgostit cu adevărat?” ramane in aer, fara raspuns dupa parerea mea.

    Comment by Aurel Dragut — July 2, 2007 @ 10:06 pm

  7. Ce frumos filosofezi tu, Aurel! Da, ce este in sufletul nostru tine de realitatea subiectiva, dar convingerea mea este ca daca poti sa fii foarte intens in sentimente, subiectivul poate deveni obiectiv.
    La acestea se adauga si realitatea artistica, care este cred eu o meta-realitate, si care are puterea de a transforma trairea subiectiva, prin intermediul actului artistic, in ceva obiectiv, care este opera de arta , la care au acces toti.

    Comment by poeta1 — July 2, 2007 @ 10:23 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: