MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

July 1, 2007

REVELATIE CUMPLITA

Filed under: Literatura — Maria Barbu @ 12:53 am

 

Coborând din maşină, Elena observă că se murdărise pe glezna dreaptă. Văzând asta, aproape fără să-şi dea seama, începu să plângă, şi, ruşinată, alergă în casă şi încuie uşa după ea.

Ai fi putut spune că plângea pentru că-şi murdărise glezna, dar ceea ce simţea ea cu adevărat era că îşi murdărise, nici ea nu ştia cum, sufletul, viaţa, destinul, că făcuse ceva impardonabil şi ireparabil, de care îi era o ruşine cumplită, deşi nu înţelegea de ce anume.

Elena se duse direct în camera ei, se trânti pe pat, şi plânse îndelung, până simţi că i s-au terminat lacrimile. Capul o durea îngrozitor, îşi simţea toată faţa amorţită şi o tristeţe grea îi făcea tâmplele dureroase, de parcă ar fost fost găurite de cine ştie ce glonţ rătăcit.

Simţea că s-a sfârşit lumea, că s-a prăbuşit cerul, că universul însuşi e în derivă. Daca ar fi întrebat-o cineva de ce se simte astfel, nu ar fi putut să răspundă, pentru că nu ştia de ce. Tot ce putea să îşi aducă aminte era discuţia cu Relu, care îi spusese nişte adevăruri atât de dureroase, încât simţise cum se răsuceşte un cuţit în inima ei. Un cuţit din acela cu zimţi, care sfâşie carnea.

Nu ştia de ce anume îi veneau tocmai acum din memorie frânturi din diverse discuţii pe care le avusese cu Sorin, care se derulau fără încetare, parcă pentru a i se revela ceva ce nu surprinsese la momentul potrivit, dar care ar fi putut fi înţeles acum, pe când se derulau în mintea ei.

Căuta ceva fără să ştie ce anume. Avea sentimentul că Sorin însuşi îi spusese ceva important, dar ea nu a fost destul de atentă. Închise ochii şi lăsă să se deruleze în minte ceea ce spuseseră ei doi, în lungile lor dispute. Erau în mare parte prostii, cuvinte aiurea, luptă pentru dominaţie ori independenţă, dar…. deodată, Elena sări ca arsă din pat.

Îşi dăduse seama de ceva ce nu înţelesese până atunci. Întelese că Sorin fusese tot timpul departe, că iubirea ei pentru el era un fals, o legendă a ei, o construcţie absolut artificială, aşa cum mai făcuse de atâtea ori….Dar de ce crezuse ea cu atâta tărie că îl iubeşte nesfârşit?

Pentru că era un om de excepţie şi pentru că povestea asta picase într-un moment în care ea însăşi se hotărâse să se schimbe într-un anume fel, să se cureţe de minciuni şi falsuri. Atât. Sigur, asta în cazul în care nu era mai adevărată varianta că Elenei îi lipsea din lista de cuceriri genul acela de bărbat, şi voia să îşi completeze colecţia! “O, nu!”

Elena îşi dădu seama că se folosise de Sorin ca de o marionetă umană, sau….. poate că totuşi nu era aşa? Dar dacă acest bărbat excepţional simţise deja totul, de ce nu o avertizase? Ba da. O avertizase în repetate rânduri că nu-i place să fie jucăria nimănui, nici măcar a unei „minuni”, cum îi spusese Sorin că este ea, Elena.

„O, Doamne, nu am făcut decât să mă iubesc pe mine, nu pe el, şi omul ăsta, cu sufletul lui de înger, a simţit totul ! O, Doamne!” Elena gemea aproape neîntrerupt, înţelegând în sfârşit că Sorin ştiuse, şi suferise, şi se îndepărtase, nu pentru că aşa voise el, ci pentru că ea însăşi îl alungase cu prostiile ei.

Oare ce mai putea face acum, ce mai putea spune? Totul era pentru Sorin probabil atât de dureros de clar, încât ea nu ar fi făcut decât să îi sporească suferinţa…..

(va urma)

Advertisements

6 Comments »

  1. Nu stiu daca exagerez sau nu, insa pe mine si textul m-a facut sa simt cum un cutit imi sfasie inima. Este absolut oribil ceea ce tocmai a realizat sau crede ca a descoperit Elena. Textul este absolut minunat ca intotdeauna, ca si cum as fi urmarit fascinata scena unui film si cum ma emotionez usor la scenele dure, jucate atat de bine, aproape ca-mi vine si mie sa plang. Exceptional si oribil in acelasi timp! Sper sa nu ma intelegi gresit cand spun oribil….

    Comment by dreamcatcher — July 1, 2007 @ 1:08 am

  2. Poate ca tocmai asta este secretul artei, capacitatea ei de a produce acel catharsis, care ne curata sufletul. Ma bucur mult ca ai simtit asa, ca ai vazut textul ca fiind frumos, dar sentimentul exprimat ca fiind oribil. Esti o cititoare de mare valoare, Dreamcatcher, se vede ca esti o artista. Multumiri din tot sufletul pentru finetea observatiilor tale!

    Comment by poeta1 — July 1, 2007 @ 1:13 am

  3. Off…ce efecte are Relu asta. Oare o fi constient omul? :). Poate actiunea lui sa fie considerata o sugestie pentru Elena de a incepe sa isi manipuleze cumva psihicul in scopul opririi din acea lupta de care spuneam anterior. O sugestie care o face pe Elena sa isi descopere cumva motivatiile necesare acestui gest. Poate ca asta ar avea nevoie, nu pot spune cu siguranta doar tind sa cred. Aici cred ca devina utila ipostaza vulpii care spune ca strugurii sunt acrii din cauza ca nu ajunge la ei. Diferenta e ca vulpea stie ca ce spune nu e real si e doar o scuza sa nu se mai chinuie sa ajunga la ei. Ar putea fi si aici la fel?

    Comment by Aurel Dragut — July 1, 2007 @ 11:32 am

  4. Nu stiu, Aurel. De fapt Elena insasi cred ca este in plin proces de revelare a unor adevaruri, fie le descopera singura, fie cu ajutorul doctorului de suflete.
    Totusi, ceea ce mi se pare mie ca se intampla, este ceva ce e dincolo parca de vointa mea. Se aduna niste tensiuni teribile, care, daca nu ajung la punctul de explozie, nu stiu zau cum se vor rezolva!
    O mai poate ajuta oare doctorul pe Elena, mai poate ea schimba destinul in sensul dorit de ea, se va razgandi Sorin in vreun fel, va reusi Mike sa fie alaturi de cea pe care o iubeste? Vom vedea.

    Comment by poeta1 — July 1, 2007 @ 11:43 am

  5. Ceea ce urmeaza este strict dependent de posibilele viitoare schimbari are Elenei din punct de vedere al sentimentelor, al modului in care priveste lucrurile, al mentalitatii…

    Comment by Aurel Dragut — July 1, 2007 @ 11:48 am

  6. Elena este convinsa ca exista diferente mari intre ea si Sorin, ca niste bariere de netrecut, ceea ce este oarecum straniu la o femeie fara prejudecati. Sau i le-a inoculat Sorin? Personajele traiesc o multime de sentimente contradictorii. Rezolvarea situatiei depinde, asa cum spui si tu, Aurel, de capacitatea lor de a-si depasi vechile mentalitati ori obisnuinte. Ca si in viata, de altfel.

    Comment by poeta1 — July 1, 2007 @ 12:51 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: