MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

June 29, 2007

PREPARATIVE PENTRU O “DISECTIE” (2)

Filed under: Literatura — Maria Barbu @ 9:59 pm

Spre surprinderea Elenei, Relu părea puţin timorat şi ea nu înteţegea de ce. Să se teamă oare că ea ar putea abuza de răbdarea lui ori de timpul lui mai mult decât era el dispus să investească în această “afacere”? Elena se decise să îl întrebe direct:

Relu, tu eşti într-adevăr dispus să aloci atenţie problemelor mele, adică ai timp ori chef ori energie, fără să îţi strici alte aranjamente? – întrebă Elena zâmbind, în timp ce savura o feliuţă de pâine prăjită pe care pusese somon.

Elena dragă, dacă nu simţeam că pot şi vreau să mă ocup de problemele tale, aş fi refuzat această întâlnire, crede-mă! Ţie pot să îţi spun foarte deschis ceea ce cred, la fel cum şi tu poţi să îmi spui mie ce gândeşti ori ce simţi! – răspunse Relu, cu faţa luminată de o căldură lăuntrică, şi sorbi apoi din paharul de bere rece.

Elena îi relată despre cele mai recente convorbiri ale ei cu Sorin, în care bărbatul se exprimase destul de brutal, dar acoperind parcă nişte sentimente despre care ori nu avea habar ori nu era deloc dispus să le dea voie să se dezvolte. La fiecare nedumerire ori dilemă a Elenei, Relu răspundea liniştit, de parcă într-un fel miraculos ar fi putut să ştie ce era în mintea ori în sufletul bărbatului despre care îi vorbea Elena.

Relu însuşi avusese o foarte mare dezmăgire, şi poate suferinţa aceea, ori poate alte întâmplări din viata lui, îl făcuseră să fie atât de întelegător, atâ de profund empatic şi atât de subtil în interpretarea trăirilor sufleteşti. Elena era sigură însă că nu doar anumite elemente biografice ale lui Relu îi dezvoltaseră asemenea aptitudini excepţionale, ci o vocaţie absolut remarcabilă cu care se născuse îl făcea să aibă capacitatea aproape miraculoasă de a intra în sufletul omului şi de a-l decodifica, cu atât mai mult cu cât poseda şi extraordinara capacitate de a corobora anumite trăiri sufleteşti cu întâmplări reale, cu gesturi ori atitudini, care pentru cei mai mulţi oameni pot trece neobservate.

Zburară pur şi simplu vreo patru ore de când cei doi prieteni se aşezaseră la masă. Chiar şi chelnerii care se învârteau în jurul lor într-un dans profesional, aducându-le de băut sau asigurându-se că totul este în ordine, ajunseseră să zâmbească oarecum amuzaţi de corvorbirea interminabilă a celor doi, de şoaptele Elenei urmate de răspunsurile sentenţioase ale lui Relu.

Îţi este clar acum că omul ăsta a avut o cumplită suferinţă peste care îi este încă foarte greu să treacă? – întrebă Relu.

Bine, asta înţeleg, dar de ce nu poate să se exprime mai direct, mai explicit?

Pentru că are inima uscată, încă nu se poate umple de sevă, iar iubirea pe care poate că o simte nu o poate nici interpreta şi nici exprima. Şi atunci, mintea lui intervine, oferindu-i explicaţii raţionale pentru această uscăciune, fie dă vina pe diferenţele mari dintre voi, fie pe stilul tău de comunicare, fie preferă să-ţi transmită dorinţa lui de independenţă şi de dominare masculină în locul a ceva mai cald şi mai frumos, chiar dacă acest ceva se află în sufletul lui.

Asta înseamnă că e cazul să îl las în pace cu tot ce are sau nu are el şi să îmi văd de viaţa mea?

Depinde ce vrei, Elena? Dacă ăsta este răspunsul pe care tu îl găseşti în inima ta, atunci fă asta, dar, din ce pot eu să îmi dau seama, acestui om i-ai spus prea multe despre tine, te-ai denigrat într-atât încât nu se aşteaptă de la tine decât la lucruri rele, nu la ceva bun. Tu singură ţi-ai făcut asta, în cea mai mare măsură, degeaba dai vina pe el. Iar tipul ăsta mi se pare că şi-ar pierde viaţa de tot, dacă ar mai fi confruntat cu vreo dezamăgire majoră, înţelegi?

Oh, Doamne, nu vreau să i se întâmple aşa ceva, nu vreau!

Atunci, poate că e mai bine să îl laşi în pace şi gata! Până la urmă, tu ai tot ce vrei, iar el nu are nimic, şi tot tu eşti cea suparată, nu crezi că este prea mult pentru el?

Ba da. O să mă mai gândesc, şi dacă nu găsesc nici o altă soluţie, mă retrag definitiv şi… gata!– mai spuse Elena, cu vocea deja înecata de un suspin.

(va urma)

Advertisements

8 Comments »

  1. Exista acel punct in viata fiecaruia in care daca a ajuns e mai bine sa se opreasca, indiferent ca e vorba de o relatie, de incercarea de a intemeia o relatie sau orice altceva. Greselile se platesc indiferent de intentia pe care ai avut-o cand le ai facut si cam asta face acum Elena, incepe sa plateasca. Daca acel punct e depasit Elena incepe se autodistruga inconstient, isi macina psihicul incercand sa duca in continuare o lupta al carei final e deja cunoscut si de neschimbat.

    Comment by Aurel Dragut — June 29, 2007 @ 10:18 pm

  2. Da, Aurel, ai dreptate cand spui ca Elena simte ca incepe sa plateasca.
    Plateste si pentru greselile trecute, dar mai ales pentru eroarea de a-l fi tratat cu superficialitate pe un barbat profund serios cum este Sorin!

    Comment by poeta1 — June 29, 2007 @ 10:29 pm

  3. Asta ma si sperie pana la urma, aceasta teribila, cumplita chiar seriozitate a lui Sorin. Aproape ca ma tem pentru Elena!!!

    Comment by poeta1 — June 30, 2007 @ 12:58 am

  4. Depinde acum si de ceea ce vrei tu. 😛 Poti duce romanul intr-un punct limita care sa o faca si pe Elena sa se prabuseasca, sau poti dimpotriva sa creezi un final fericit, cat se poate din situatia creata.
    Inca odata o desavarsire atentie la detalii, descrierea personajelor fascinanta … ce sa mai? Poeta e poeta! 🙂

    Comment by dreamcatcher — June 30, 2007 @ 1:08 am

  5. desavarsita atentie* ;))

    Comment by dreamcatcher — June 30, 2007 @ 1:09 am

  6. Nici nu mai stiu daca este meritul meu sau meritul cartii, care se scrie aproape singura, pur si simplu curge povestea, fluida, complicata…
    Iar personajele sunt intr-o situatie atat de dificila, cum parca numai viata poate face, asa incat cred ca aceasta carte are o realitate a ei care ma supune si pe mine.
    Iti multumesc pt comentariu, esti minunat de atenta si de sensibila!

    Comment by poeta1 — June 30, 2007 @ 1:14 am

  7. Intenţionezi să scrii o carte? 🙂

    Comment by Fata din pom — June 30, 2007 @ 9:41 am

  8. Da, imi doresc ca toate aceste fragmente sa se transforme intr-o carte frumoasa. Ar fi pt mine primul roman, pt ca am deja 4 carti de poezie, o carte de eseuri, in curs de tiparire am o carte despre lideri si mai am gata de dus la editura o carte de parabole. Cam atat deocamdata!
    Multumesc de vizita si de interes.

    Comment by poeta1 — June 30, 2007 @ 11:56 am


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: