MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

June 27, 2007

CANICULA

Filed under: Literatura — Maria Barbu @ 5:45 pm

Totul pare că se topeşte, aerul e atât de fierbinte încât te ustură faţa, ochii sunt tulburi, lumina prea intensă face contururile fluide… Zi de vară caniculară într-un oraş plin de praf şi de oameni disperaţi. Abia trezită dintr-un somn care îi amorţise trupul şi udase cearşafurile de transpiraţie uşor acidă, Elena avu strania impresie că nu e singură în cameră, în ciuda faptului că toate uşile erau încuiate cu grijă .

Se ridică din pat, şi, pentru că dormise goală, simţi nevoia să se înfăşoare repede cu o eşarfă de mătase, acoperindu-şi şoldurile şi sânii, de parcă o privire severă se îndrepta spre ea din nişte ochi eterici. După ce făcu un duş şi mâncă şi nişte fructe din frigider, Elena se mai linişti. Lângă o ceaşcă de cafea era mai sigură pe ea, lucrurile păreau să îşi fi regăsit contururile şi abia acum realiza cu adevărat ca nu era la ea acasa, ci la Mike.

El plecase în grabă la o întâlnire cu nişte reprezentanţi irlandezi ai unei mari companii de publicitate, lăsând-o pe Elena adormită, după ce o iubise pe îndelete, cu răbdare şi artă, aşa cum numai el ştia. Elena fugise practic de acasă de vreo două-trei zile, în urma unui scandal monstruos, care o determinase sa dezerteze din sânul unei familii în care nu-şi mai găsea locul. Nu era de mirare că venise la Mike, bărbatul care voia să îşi împartă viaţa cu ea, aşa cum îi spusese de nenumărate ori, iar ea oricum nu avea unde să se ducă în altă parte.

Şi totuşi, ochii eterici care păreau să urmărească fiecare mişcare a Elenei erau fără îndoială ai lui Sorin, aşa simţea femeia, că spiritul celui pe care ea îl iubea până la demenţă era acolo, şi nu numai acum simţea privirea aceea ci chiar şi în momentele când deschidea ochii, strivită de îmbrăţişările prea înfocate ale lui Mike. Elena se simţea vinovată într-un mod complet straniu faţă de acel bărbat, cu care nu făcuse niciodată dragoste în realitate, dar pe care îl iubea cu pasiune şi care îi dăruise nenumărate momente de plăcere divină în visele ei nebuneşti.

Oh, Doamne, n-am să mă mai fac niciodată bine! – îşi spuse Elena, cu o şoaptă disperată. Aproape instantaneu, telefonul ei mobil sună şi Elena auzi vocea aceea absolut inconfundabilă, joasă, duioasă, tristă dar în acelaşi timp posesivă a lui Sorin.

Ce faci, ce e cu tine? M-ai căutat la un moment dat şi apoi ai dispărut complet. Ce se întâmplă? – întrebă Sorin, cu vocea lui minunată.

Nu mi se întâmplă nimic, … în afară de faptul că am plecat de acasă. De aceea te şi sunasem, să îţi spun că nu mai suport, să îţi cer un sfat, sau… să te rog să mă iei la tine…

Unde să te iau, când tu ştii care e situaţia în casa unde stau?

Da, ştiu, dar nu asta contează, aş fi vrut să îmi spui tu ce să fac, aş fi putut poate să…

Să ce? – se auzi, oarecum iritată deja vocea lui Sorin.

Nu ştiu, să mai aştept, să mai am răbdare poate că tu…

Daca voiai să mai aştepti, ai mai fi aşteptat, dar este limpede că nu ai mai vrut, ai preferat să pleci.

Iar eşti rău ori prea sever cu mine!

Nu sunt nici rău nici sever, doar îţi spun adevărul, ceea ce nu prea îţi place!

Dacă ai da şi tu vreun semn că se poate să… – îngăimă Elena.

Nu eu trebuie să dau vreun semn, tu trebuie să faci ceea ce e bine să faci, ori exact asta pare să fie prea greu pentru tine. Tu preferi să te repezi, să iei deciziile cele mai la îndemână, cu maximum de câştig şi minimum de efort.

Ar fi fost altceva dacă aş fi avut sentimentul că luăm nişte decizii împreună…

Deocamdată le luăm separat, şi numai dacă sunt deciziile cele bune se poate pune problema unor decizii împreună, asta nu vrei tu să înţelegi, deşi e foarte simplu.

Da, foarte simplu pentru tine, care iei totul aşa sever şi serios…

Se poate şi altfel? Sau, da, ai dreptate, la tine se poate!

Sorin, te rog, încearcă să nu mai fi rău cu mine, mă dor cuvintele tale!

Te dor cuvintele? Pe mine mă dor faptele, şi e o durere mult mai grea, crede-mă!

Sorin, eu ce să fac acum, să mă întorc la mine acasă, să aştept, ce să fac?

Tu ştii cel mai bine ce vrei să faci, nu mă întreba pe mine ce vrei tu să faci!

Pentru numele lui Dumnezeu, Sorin, ai puţină răbdare cu mine!

Eu, eu am răbdare, tu nu ai răbdare şi forţezi realitatea şi apoi te plângi că nu îţi răspunde cum vrei tu. Sau, depinde ce vrei!

Sorin, spune-mi, ne putem vedea într-una din zilele următoare?

Din partea mea nu e nici o problemă, dar văd că tu te-ai complicat deja foarte tare şi…

Şi ce dacă! O sa mă decomplic şi o să ne vedem şi poate hotărâm ceva.

Tu crezi că poţi face ce vrei şi apoi să o iei de la capăt şi totul să fie neschimbat! Realitatea nu e un joc, viaţă nu e o plastilină, oricât de artistă ai fi tu!

Bine, bine. Hai, Sorin, ne vedem mâine seară la 6?

Mai vorbim, poate după ce îţi limpezeşti situaţia, şi vedem… oricum îţi doresc succes. Pa!

Cum pa! Spune-mi…

Pa! – mai spuse Sorin cu o voce în care tremura furia, amărăciunea, neputinţa, şi închise.

Elena începu să plângă, întâi mai încet, apoi în hohote. Îşi simţea inima ca pe o găleată plină de apă tulbure şi voia să plângă până ce avea să se limpezească. Se auzi soneria. La uşă era Mike, cu un buchet uriaş de trandafiri englezeşti. Cu obrajii scăldaţi în lacrimi, Elena deschise uşa…….

(va urma)

10 Comments »

  1. La cererea unei cititoare fidele, am incercat sa dezvalui ceva din relatia foarte speciala dintre Elena si Sorin. Oricum, o anume tensiune si precipitare se simte in “aerul” viitoarei carti. Va place?

    Comment by poeta1 — June 27, 2007 @ 7:19 pm

  2. Cititoarea fidela fiind eu ? Oricum ar fi, ma simt. Imi place ca ai mai dezvaluit putin, pentru ca incepeau actiunile acelea sa aiba un final fericit prea indepartat, ceea ce ma cam nemultumea. Acum dialogurile m-au mai satisfacut. Ei bine, nu reusesc sa il inteleg pe Sorin. La fel ca toti barbatii in situatii dificile, reactioneaza urat si nu are rabdarea cu Elena. Oribila situatie. Daca povestea este legata intr-un fel de realitate, mi-as dori ca povestea sa duca putin mai departe lucrurile, mai frumos decat o face realitatea. Ma pun pe ganduri toate aceste personaje, relatiile critice dintre ele … Poezia nu o inteleg, dar proza ma fascineaza si mai ales cand exista relatii complicate pe acolo, mai ales de amor. Ufff.. Nu voi ramane numai cititoare fidela a blogului ci si a cartii care sper sa apara cat mai curand. Toate articolele de pana acum sunt minunate. Felicitari!

    Comment by dreamcatcher — June 27, 2007 @ 8:11 pm

  3. Mii de multumiri, Dreamcatcher!
    Comentariile tale sunt extraordinar de stimulante pentru mine, iar observatiile tale, in ciuda lipsei de experienta concreta, sunt de un rafinament, de o subtilitate si de o intuitie absolut remarcabile!
    Inca odata, multumesc!

    Comment by poeta1 — June 27, 2007 @ 8:18 pm

  4. Voi nu ne intelegeti pe noi cand suntem asprii, dar noi va intelegem pe voi? 🙂 Nu o atac pe Elena, doar incerc sa privesc prin ochii lui Sorin si in acelasi timp sa fac legatura cu un fragment din povestea mea, desi ma simt mai mult un Mike decat un Sorin. “Tu crezi că poţi face ce vrei şi apoi să o iei de la capăt şi totul să fie neschimbat! Realitatea nu e un joc, viaţă nu e o plastilină, oricât de artistă ai fi tu!” denota lipsa de incredere a lui Sorin, mai mult sau mai putin justificata. Sorin o iubeste si inca enorm asa se si justifica nervozitatea care apare la el la un moment dat. Turbeaza pentru faptul ca Elena nu se transforma in ce vrea el, nu capata acea stabilitate pe care o vrea Sorin. Ganditi-va si la cum ar fi sa afle Sorin despre ce face Elena acum adica faptul ca a fugit la Mike si ca au facut ce au facut. Ar fi de ajuns sa afle de Mike ca apoi mintea omului cand se cufunda in idei nimic nu o mai scoate. Am trecut printr-o faza de genu asta.

    Comment by Aurel Dragut — June 27, 2007 @ 8:59 pm

  5. Aurel, convingerea mea este ca printre barbati sunt f putini cei care sa fie ei insisi atat de seriosi cum este personajul lui Sorin, in timp ce dintre cei care cer seriozitate de la partenera fara ca ei sa o practice sunt f multi. Elena tocmai de aceea si cred ca este atat de fascinata de Sorin, de perfectiunea pe care el se straduieste sa o puna in practica si in ceea ce il priveste, ceea ce oricum este f greu, mai ales cu atatea tentatii in jur!!!
    Iti multumesc mult pt comentariu, am intotdeauna de invatat din interventiile tale!

    Comment by poeta1 — June 27, 2007 @ 9:10 pm

  6. Tocmai pentru ca barbatii si femeile sunt sexe atat de diferite ar trebui sa existe rabdare din ambele parti dar din pacate se vede si din aceasta `realitate` ca nu se prea reuseste aceasta treaba. De aici neintelegerile si absurditatile la care pot ajunge doi oameni in ciuda iubirii imense pe care o simt unul fata de celalalte.
    Bleah. Nu sunt pregatita sa suport asemenea tampenii; cu riscul ca voi iubi si voi fi iubita peste muulti ani, mai bine asa decat sa sufar prea devreme din cauza unui idiot care nu stie sa isi puna frana pretentiilor.

    Comment by dreamcatcher — June 27, 2007 @ 11:15 pm

  7. celalalt*

    Comment by dreamcatcher — June 27, 2007 @ 11:15 pm

  8. Tare ma tem ca ai dreptate! Uneori aceste pretentii absurde strica toata frumusetea iubirii, e ca o contabilitate care nu are ce cauta in relatia asta delicata. Cred ca atunci cand sunt prea sever formulate, aceste pretentii devin pur si simplu o frana pentru iubire, atunci cand nu o omoara de tot. Ele ar trebui sa fie mai degraba implicite decat explicite.

    Comment by poeta1 — June 28, 2007 @ 12:58 am

  9. Bravo!Te pricepi!:)Astept continuarea…

    Comment by Ana — July 19, 2007 @ 9:41 pm

  10. […] seara dinaintea beţiei, primise de la Elena un telefon, pe un ton dur, rece şi definitiv, ea reproşându-i că nu e în stare să ţină […]

    Pingback by INTRE VIATA SI MOARTE « MariaBarbu Weblog - idee şi expresie — December 9, 2007 @ 5:06 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: