MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

June 17, 2007

PORTRET DE FEMEIE – poveste

Filed under: Literatura — Maria Barbu @ 7:18 pm

Se făcea că era la Ierusalim şi găsise deschisă o poartă spre una dintre clădirile unui templu magnific cocoţat pe o stâncă. Numai că atunci când intră pe poarta aceea a văzut că se afla de fapt în spatele templului, şi că îi era absolut imposibil să găsească uşa de acces în interior.

Elena se trezi din vis cu sentimentul că acesta a fost un mesaj pentru ea, că templul însuşi era iubitul acesta la care nu putea ajunge în nici un fel, şi a cărui intrare poate că nu o va găsi niciodată. Începu să plângă, deşi încă zâmbea, gura zâmbea şi ochii plângeau, iar sufletul îi era răvăşit.

Sigur, Elena se crezuse întotdeauna o învingătoare dar, de această dată, era o învinsă. Ştia în sufletul ei că ar trebui să se retragă, să renunţe la încercarea de a mai cuceri un bărbat pe care nu îl va putea scoate probabil niciodată din prejudecăţile şi inhibiţiile lui. Poate că în felul ăsta el se apăra de cine ştie ce dezvăluire neplăcută, poate că într-adevăr nu avea ce să îi ofere, şi era mai bine ca ea să plece, şi să-şi vadă de viaţa ei…

Viaţa ei, viaţa Elenei fusese mereu o căutare a ceva imposibil. Multă vreme şi-a dorit să fie admirată şi respectată, chiar ajunsese în situaţia poate absurdă de a face totul pentru a părea mai matură, mai autoritară. Făcuse chiar eforturi de imagine care stârniseră multe comentarii, adică purtase câţiva ani pălării foarte scumpe care o îmbătrâneau dar care o apărau de tentativele vulgare de care se săturase.

Mai era ceva, un mare secret al ei: făcuse greşeala ca, la un moment dat, pentru a obţine un post foarte bun, unde era nevoie de “vechime”, să pună la dosarul de angajare actul de naştere al unei surori, mai mare cu nişte ani, care murise la puţin timp după ce se născuse dar nu fusese băgată în seamă oficial, şi al cărei act de naştere îl găsise în sertarele mamei sale….

Mai târziu nu a mai putut face nimic, a rămas aşa, mai mare în acte, ca un blestem al sorţii, şi fără putinţă de a mai repara această aberantă situaţie. Asta i-a tăiat curajul de a face o carieră publică vizibilă, aşa cum ar fi meritat. Iar acum…era chiar imposibil. Se lăsase să se îngraşe doar-doar o să acopere acea diferenţă dintre vârsta reală şi cea din actele care acum erau toate, obligatoriu, aliniate la acel “document” care nu îi aparţinea…

Elena fusese şi mai era încă iubită de mai mulţi bărbaţi, mai ales de cei care îi descopereau dulcea fiinţă din intimitate, dar în sufletul ei nu se născuse încă acea iubire fremătătoare pe care o aştepta ca o adolescentă. De curând însă….se întâmplase ceva în inima ei, numai că cel care stârnise această flacără nu era capabil să răspundă aşa cum ar fi meritat chiar el însuşi…

Elena trecuse prin braţele mai multor bărbaţi, care îi sărutaseră gura senzuală cu buze frumoase şi ochii mari şi visători. Fuseseră destul de mulţi, nu şi-i mai amintea sau nici nu mai voia să o facă. De fapt nici nu ştia ce înseamnă mulţi sau puţini, fuseseră oricum selectaţi de un destin destul de generos cu ea în aparenţă. Viaţa îi scosese în cale bărbaţi frumoşi şi deştepţi, iar unii dintre ei au iubit-o cu pasiune, până la a încerca să se sinucidă pentru ea. Dar ea a plecat mai departe.

A căutat iubire în altul, şi-apoi în altul… A întâlnit-o acum? Nu putea să fie adevărat atâta timp cât “diferenţele” prea mari îl speriau pe acela care ar fi putut să o facă fericită. Elena zăbovea adesea în patul ei larg şi-şi mângâia trupul cu mâinile ei, imaginându-şi că sunt mâinile celui iubit, încercând să simtă ce ar fi putut să simtă acesta. Îi venea să plângă…

Era ca în visul cu templul din Ierusalim. Găsise poarta dar nu intrarea. Ce va fi oare cu adevărat în viaţa ei, în sufletul ei? Avea să fie această iubire Iubirea cea adevărată pe care o tot căutase în atâtea braţe masculine? Ce mult şi-ar fi dorit să fie aşa, dar….

Peste braţele Elenei, lumina se asezase ca o eşarfă. Femeia aceasta, peste care trecuseră mai mult de trei decenii, era una dintre femeile de mare succes în lumea ei. Cum ieşise însă de acolo, era foarte aproape de un eşec oarecum previzibil. Avea să fie această lecţie de viaţă atât de dureroasă pentru ea sau, în mod excepţional, ar fi putut să îi redea acea frăgezime la care renunţase prosteşte doar pentru orgolioasa ei aparenţă? Abia aştepta să descopere. În sufletul ei era atâta nerăbdare, de parcă tocmai ar fi urmat să fie mireasă!

3 Comments »

  1. Tocmai imi spunea Aurel ceva despre un posibil roman “siropos”, ori nici nu-mi trece prin cap sa scriu romane de aceasta factura. Personajul Elenei este unul pe seama caruia pot sa construiesc multiple povesti, dar daca o sa scriu un roman in care ea sa fie protagonista, atunci puteti fi siguri cu totii ca veti avea parte de o intriga absolut halucinanta. Promit!

    Comment by poeta1 — June 17, 2007 @ 9:57 pm

  2. Ma gandeam la posibilitatea formarii unui roman pe baza acestor povestioare cu Elena si chiar cu Sorin, dar nu credeam ca si tu te-ai gandit la asta si chiar ai de gand sa pui in practica aceasta idee … Presimt ca ar fi fantastic! Acest fragment insa m-a infiorat, nu stiu de ce. Pe de-o parte imi suna ca un oarecare auto-portret, mai mult sau mai putin real si pe de alta ma tine in priza, vreau sa vad urmarea, ce se va mai intampla cu Elena. 🙂

    Comment by dreamcatcher — June 17, 2007 @ 10:02 pm

  3. Iti multumesc de incurajare, pentru ca deja curiozitatea ta este un semn foarte bun! Inca o data, multumesc.

    Comment by poeta1 — June 17, 2007 @ 10:04 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: