MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

June 16, 2007

IESIREA DIN SINE

Filed under: Uncategorized — Maria Barbu @ 1:45 pm

Mă tot gândesc şi răsucesc de o bucată de vreme asupra unei opţiuni care mie mi se pare a fi una fundamentală. Să rămân închisă în sinele meu sau să ies în lume, să mă confrunt cu ceilalţi?

Desigur, e mai comod să rămâi închis în sinele tău, în acel sine egoist, solitar şi oarecum necruţător, care te face să stai mereu deoparte şi să nu te laşi dus de val. E mai lipsit de pericole şi , chiar dacă îţi refuzi tot felul de trăiri şi evenimente, eşti poate mai puţin expus dezamăgirilor şi erorilor de tot felul.

Poate. Dar pentru mine simt că a venit vremea confruntării, a venit momentul să dăruiesc, să mă dăruiesc cu totul , chiar dacă riscurile pot fi uriaşe. Îmi doresc să dau, dar, nu vreau să fiu ipocrită, îmi doresc să şi primesc. Vreau să ies în lume, să mă dezvălui, să-mi spun adevărurile şi să-mi arăt vulnerabilităţile, dar ceva din mine îmi spune că poate ajunge la mine dorinţa şi suferinţa, dar şi comunicarea şi chiar iubirea.

În ultima vreme chiar mă întreb ce m-a apucat. De ce vreau iubire după ce am refuzat-o mult timp, după ce bieţii îndrăgostiţi bolnavi de dorul meu plângeau zadarnic la poarta sufletului meu închis? Habar n-am de ce. Şi nu e doar atât. Vreau lumea toată, să o gust, să o înţeleg, să o cunosc. Micile şi zadarnicele iubiri nu mă mai încântă, aş vrea acum Iubirea aia prăpăstioasă şi pură. Vreau tot, dacă se poate. Şi ştiu că se poate. Îmi spune vocea interioară, îngerul meu care şi-a deschis în sfârşit aripile.

Mă tentează contrucţiile reale acum, după ce am făcut doar construcţii utopice, din care mi-am tras satisfacţiile mele solitare. Vreau să participe şi alţii la aceste construcţii, să fie toţi mai buni, şi, chiar dacă, aşa cum spunea de curând un om drag, nu vor fi cu adevărat mai buni cu toţii, măcar eu şi cel iubit ne vom găsi fericirea.

Dar este asta cu adevărat o ieşire din sine, sau sinele cu totul iese în lume? Nici nu mai ştiu. Nici nu mă mai interesează. Prea multe întrebări mi-am pus până acum. De-acum încolo vreau răspunsuri. Vreau fapte. Vreau realităţi. Şi ştiu sigur că aşa o să fie!

10 Comments »

  1. O data ce portile cetatii au fost deschise atacul armatei inamice nu prea mai poate fi oprit. Din acel moment te lupti cu fiecare regiment de soldati care te ataca pana in momentul in care reusesti sa reinchizi portile (in cazul in care e nevoie). Cu alte cuvinte, e nevoie de o analiza cat se poate de detaliata a circumstantelor. Cand te stii cu psihicul insuficient de puternic poti apela la o metoda de genu “Sedu si apoi lasa-te sedus” sau ceva de genu. O idee transpusa si intr-un post precedent (daca nu gresesc) unde s-a sugerat aflarea punctelor sensibile ale omului catre care te deschizi inainte de a o face. Sau, ma rog, ceva asemanator. Atunci cand incepi acest “proces” de deschidere fa-ti un fel de top al persoanelor in functie de increderea pe care o ai in ele si de cat de usor ti-ar fi sa discuti cu ele aspecte mai delicate. Poate fi considerat un antrenament. Si asa poti prinde curaj si (poate) rezistenta pentru stadiile cand treci la persoane mai putin de incredere (in caz ca vei avea nevoie). A se intelege prin “persoane de incredere” acele persoane care nu se vor folosi de marturisirile tale pentru a iti face vreun rau.

    Comment by Aurel Dragut — June 16, 2007 @ 2:18 pm

  2. “O idee transpusa si intr-un post precedent (daca nu gresesc) unde s-a sugerat aflarea punctelor sensibile ale omului catre care te deschizi inainte de a o face.” – este folositoare metoda asta dar eu personal o consider extrem de sadica, pentru ca poti sa te inveti cu “extrasul” punctelor slabe ale celorlalti si sa le faci rau profitand de ceea ce ai aflat, fara sa iti dai seama … maybe.
    Eu … continui sa cred ca nu este buna deschiderea asta catre ceilalti, nu pana nu stii cu cine ai de-a face, are dreptate Aurel. Dar de la o anume varsta, de la o vreme cand te-ai saturat de tot ce ai in jur, iti vine dorinta asta de experimente, chiar si cu riscul ca o vei pati nasol.

    Comment by dreamcatcher — June 16, 2007 @ 2:24 pm

  3. Aurel, o sa razi de mine daca iti spun ca ma simt f tare? Oricum ar fi, orice s-ar intampla, tot ma voi considera invingatoare!
    Dar planul tau de “bataie” mi se pare super. Nu sunt eu asa de organizata incat sa imi fac o strategie stricta, si as vrea sa ma si las in voia destinului, fie ce-o fi. fara strategii “militare”.

    Comment by poeta1 — June 16, 2007 @ 2:25 pm

  4. Dreamcatcher, eu am terminat mai demult clasa a 10-a, dar cred ca ai dreptate, e o anume schimbare in noi in functie de experientele parcurse si de scopurile pe care ni le formulam. Si mie imi e teama, ca si tie.
    Nu stiu insa cand va veni pt mine varsta sa pot spune ca m-am saturat de ce e in jur, nu acum insa! Abia acum incep sa prind gustul, intelegi! Pana acum am fost prea ascunsa in spatele mastilor! Cred ca nu se moare de obicei din asta, – ma rog, exista si exceptii, nebunii, sinucideri! – dar in general se face o anume imunitate! Chiar cei de varsta ta pot sa aleaga aceasta cale, sau mai tarziu, dupa ce simt gustul iubirii sau al riscului. Depinde de confruntarea fiecaruia dintre noi cu realitatea, pe de o parte realitatea din propriul sine, pe de alta parte realitatea din exterior, in care intra si ceilalti. Si, sigur, depinde de momentul de evolutie al sufletului nostru, asa cred.

    Comment by poeta1 — June 16, 2007 @ 2:46 pm

  5. De fapt, dragii mei, eu nu stiu nimic sigur, dimpotriva. Parca s-a re-fragezit toata fiinta mea, parca as avea din nou 16 ani. E oare posibil, sau e un miracol?

    Comment by poeta1 — June 16, 2007 @ 3:01 pm

  6. Esti din start suficient de tare pentru ca ai curajul sa incepi (fie el bazat pe ratiune sau nebun). Aceasta deschidere o faci pentru ca vrei si nu pentru ca te impinge cineva de la spate sau iti pune pistolul la cap, etc…

    Comment by Aurel Dragut — June 16, 2007 @ 3:04 pm

  7. Da, fac acesta deschidere cu tot dragul, dand sansa iubirii sa invinga in spatiul meu launtric iar sinelui meu ii dau sansa confruntarii cu lumea reala!

    Comment by poeta1 — June 16, 2007 @ 4:02 pm

  8. Vreau sa va multumesc voua, prietenilor dragi care, prin comentariile voastre, ma ajutati sa ma inteleg mai bine, sa ma apropii mai mult de acest ceva minunat si misterios in acelasi timp care este viitorul, un viitor pe care acum il deschid cu timiditate si emotie, dar care ma va duce spre culmea reala a fericirii mele. Sunt convinsa de asta, cred asta, din toata inima mea!

    Comment by poeta1 — June 16, 2007 @ 8:14 pm

  9. ma bucur pt tine ca reusesti sa fii asa de increzatoare. Dai senzatia unei persoane care a trait in castelul ei protejata de vitregiile suportate de restul tzaranilor mai putin norocosi ramasi in colibele lor de chirpici la mikla furiilor.
    O singura rugaminte: Don’t give the chance to say to you “I told you so!!! ”

    pentru inevitabilul proces de “picking up the pieces of your heart” don’t , I say again DON’T send your request at bgd_doru@yahoo.com

    Totusi pentru a pastra aparentele de bune crestere(Stii CLASS – “Mama spunea…”), iti ures SUCCES in cruciada ta.

    Inca ceva: ai o aspirina?
    prea multe cuvinte care sar in capul meu ca la un turneu de ping-pong tinut in China.
    Vorba lunga saracia lu’ Omu. Sanatate; restul vin de la sine.

    Comment by doru — June 18, 2007 @ 9:33 pm

  10. Doru, daca luai aspirina inainte sa faci comentariul era mai bine. Sau, daca lasai doar prima parte scrisa si restul sub tacere. Ai dreptate ca vorba lunga e saracia… de idei. Dar ma bucur oricum ca ai trecut pe aici si te mai astept, cu alte comentarii ceva mai…coerente.

    Comment by poeta1 — June 18, 2007 @ 9:48 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: