MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

June 15, 2007

OMUL VID

Filed under: Uncategorized — Maria Barbu @ 9:57 pm

Se întâmplă câteodată să întâlneşti câte un om gol pe dinăuntru, complet gol, vid. Încerci să faci ceva să umpli acest gol, numai că el nu se lasă umplut, există parcă un vacuum care îl goleşte în permenenţă şi îl face să rămână mereu vid.

Îl ţii lângă tine, îl iubeşti, îl lauzi, îl doresti. La ce bun? Golul lui lăuntric, vidul lui perfect nu îi permite să primească nimic.

Sau…poate că nu am dreptate. Omul ăla are plinul lui, dar pe alte coordonate, cu alte conţinuturi, şi nu-mi rămâne decât să constat zădărnicia totală a eforturilor mele pentru că pur si simplu….am greşit personajul.

Nu acesta este cel pe care îl căutam, îl doream, îl iubeam. Acest personaj aparţine altei realităţi, altor conţinuturi, altor semnificaţii. Fiinţa mea nu i se decodifică în nici un fel, nu înseamnă nimic pentru el. Din nici un punct de vedere. Omul ăsta are lumea lui completă, în care eu nu am ce căuta. Greşeala este numai a mea.

Poate că şi eu sunt pentru el un fel de fiinţă vidă. Nu am nimic. Suntem din alte lumi, aparţinem altor realităţi şi greşeala mea a fost să dau semnificaţie unor elemente care nu însemnau în realitate nimic. Ce stupidă pot să fiu! Este, oricum o experienţă! Tristă, dezamăgitoare, exasperantă, imbecilă în fond.

Hai, înapoi în lumea mea! Aici toate sunt pline, au conţinuturi inteligibile pentru mine, pot comunica şi pot întâlni oameni care, asemenea mie, se străduiesc să umple spaţiul lor lăuntric. Aici este universul în care pot să exist şi să mă dezvolt, în acest univers ale cărui coordonate intelectuale, sentimentale şi spirituale au pentru mine anumite semnificaţii pe care le pot împărtăşi unora dintre cei care sunt asemenea mie.

Dacă greşesc însă, şi întâlnesc un individ dintr-un univers paralel şi îl cred un semen de-al meu, atunci înseamnă că ceva este totuşi în neregulă cu mine! Mă voi strădui să nu mai greşesc şi să îmi reglez mai bine “instrumentele de bord”, altfel, cine ştie, o să mă trezesc în vreo galaxie necunoscută, alături de un ins cu care nu am de fapt nimic în comun. Vai mie!

Advertisements

16 Comments »

  1. Nu stiu cu cat te ajuta sa stii, dar nu esti singura care a intalnit persoane goale pe dinauntru sau alcatuite dintr-o materie complet diferita tie. Din pacate am intalnit si eu o asemenea persoana careia i-am daruit dorintele, visele mele si intr-un final sufletul. La ce bun? Sa constat ca pentru el nu a insemnat nimic si ca tot ce a facut a fost sa-mi ia energia, fara sa umple ceva la el, ci doar golindu-ma si pe mine, parca vrand sa ma ia in lumea lui, a oamenilor fara sentimente, fara dorinte sau vise, poate numai cu sentimente negative. Mi-a fost greu, pentru ca nu intelegeam de ce imi face toate astea, de ce imi ia energia cu atata lacomie, cand eu cred nu faceam decat ii daruiesc cea mai frumoasa parte a mea. Am facut aceeasi greseala! Am dat peste personajul gresit! Personajul care mi-a mancat o scurta perioada pe care insa nu stiu in cat timp voi reusi sa o reumplu si chiar sa o depasesc.

    Comment by dreamcatcher — June 15, 2007 @ 10:09 pm

  2. Nu stiu cat ne poate consola faptul ca si altcineva a trecut printr-o experienta asemanatoare. Este cumplit sa iubesti cu disperare, total, aiuritor pe un om care nu primeste nimic, deloc, nu se umple niciodata de nici un strop de caldura! Este o pedeapsa pe care nu o doresti nici dusmanilor tai, e absolut ingrozitor! Si culmea culmilor este ca ajungi sa il iubesti asa poate tocmai pt ca nu raspunde in nici un fel! Oribila experienta, simti ca iti seaca intr-adevar energiile Ai descris perfect!

    Comment by poeta1 — June 15, 2007 @ 10:19 pm

  3. Eu am avut o experienta asemanatoare (zic eu) cu acea persoana pentru care purtasem acele sentimente foarte profunde de care spuneam in alte comentarii precedente. Dadusem tot ce era mai bun din mine si va asigur cu riscu ca devin vreun pic “plin de mine” sau mai stiu eu cum…ca ceea ce am dat din mine nu a fost ceva inconsiderabil sau nedemn de luat in calcul … (vreun fleac). Fusese inceputul incercarilor de a depasi barierele limitelor normale ale psihicului. Atunci am inceput sa imi “tunez” psihicul…sa il adaptez la situatia pe care o realizase tipa prin comportamentul ei. Eram pe de alta parte cuprins si de o nervozitate cauzata de faptul ca stiam cateva din cauzele pentru care ma privea asa. Daca as fi judecat-o pe ea as fi judecat intreaga societate. Dar nu intru in subiectul asta ca nu are rost. Cand reusesti sa intelegi de ce ai parte de persoana in acea “configuratie” parca mai e cum mai e, dar cand te zbati sa ajungi sa o intelegi e criminal. Este exact asa cum spui tu, este cumplit…simplu ei comportament rece este ca un cutit infipt in tine si rasucit la nesfarsit. O durere care te macina si te macina incat risti sa innebunesti. Ajungi sa il iubesti asa tocmai pentru ca nu raspunde de nici un fel? Parerea mea mai degraba consta in ideea ca poate te simti cumva ambitionata sa intensifici sentimentele cu gandul ca poate ajungand la o anumita cota incepi sa il schimbi, sa ii anulezi acea indiferenta. Te gandesti cumva ca poate exista un leac si te pui cumva sa il cauti. Cumva in sufletul tau ai nevoie sa crezi acest lucru. Nu stiu daca am deviat vreun pic de la subiect. Sunt si putin “distrat” din cauza accidentului avut acum cateva ore, desi nu am patit nimic nici psihic nici fizic.

    Comment by Aurel Dragut — June 15, 2007 @ 11:03 pm

  4. Yup. Stiam in adancul meu ca instistentele mele de-ai afla identitatea nu sunt bune, pentru ca o voi pati in final si am insistat pana am fost secatuita de puteri si bucurie … Nu-mi face bine sa-mi amintesc, desi consider ca am trecut cumva cu bine de cea care eram pe atunci. In fine, exact ceea ce ati spus Aurel si tu, Maria, am simtit si eu. Urata experienta, absolut ingrozitor sentiment iar analizarea a ceea ce am simtit nu ma poate face decat sa ma crucesc. Eu am patit-o?? Cum dumnezeu am rezistat?? …

    Comment by dreamcatcher — June 15, 2007 @ 11:28 pm

  5. Dreamcatcher, nu stiu cum o sa iti sune dar in privinta ta sunt din ce in ce mai curios. Ti-am luat blogul la ochi, poate ma va ajuta sa mai scap din curiozitati. Nu prea sunt genul sa pun intrebari direct pentru a afla ceva anume. M-am invatat sa incerc sa aflu ceva fara ca cel interogat sa realizeze ceea ce vreau sa aflu spre a evita aparitia anumitor minciuni de care sunt satul. Fiind in situatia in care am fost mi s-au servit zilnic portii xxl de minciuni. Faptul ca esti mai mica decat noi si ai trecut cu bine (din ce inteleg eu) peste intamplari asemanatoare celor despre care relatez eu sau ceilalti spune multe.

    Comment by Aurel Dragut — June 15, 2007 @ 11:46 pm

  6. Rezistam pentru ca, asa cum spunea si Aurel, tot mai speram sa se schimbe realitatea, sa se “umple” si persoana cealalta de sentimentele noastre, adica speram intr-o minune. Care, in acest caz, de vid interior la celalalt, este imposibila. Aurel a gasit o rezolvare in prietenie, sau ceva de genul asta.

    Comment by poeta1 — June 15, 2007 @ 11:57 pm

  7. Dar, am uitat ceva f important. Pentru a realiza ceva ce a reusit Aurel, iti trebuie o rabdare si o tenacitate iesite din comun. Si poate chiar o anume disperare!

    Comment by poeta1 — June 15, 2007 @ 11:59 pm

  8. Ai perfecta dreptate in ceea ce spui. Ai tras concluziile extrem de bine. Ceea ce simteam pentru acea persoana si modul in care se comporta mi-a creat o ambitie destul de mare si prietenia a fost ca un as din maneca. Nu puteam suporta vreun esec, era prea important. Si da, am fost cuprins de un fel de disperare la un moment dat pentru ca vroiam enorm de mult sa reusesc in ceea ce faceam.

    Comment by Aurel Dragut — June 16, 2007 @ 12:09 am

  9. Depinde de persoana de care este vorba. Cu cea cu care am interactionat eu numai despre prietenie nu mai putea fi vorba, ar fi insemnat sa fiu masochista, oarecum.
    Aurel … uhm, n-am prea inteles ce vrei sa aflii. Din pacate (cred) am fost dispusa la dezamagiri prea devreme si daca nu o aveam pe mama alaturi nu cred ca rezistam imprejurarilor urate la care m-am expus (vorbind de ceea ce ziceam mai sus). Cat despre frunzaritul blogului meu :)) hihi … cam imposibil sa aflii ceva care sa te multumeasca, pentru simplul fapt ca nu il prea frecventez.

    Comment by dreamcatcher — June 16, 2007 @ 12:45 am

  10. Da, si eu m-am cam considerat masochist. Consider ca era normal sa imi treaca asa ceva prin cap. Ce vreau sa aflu? Orice ar fi nou pentru mine, orice imi poate imbunatati experienta. Cat despre blogul tau am observat rata de vizita (am un comment in pending de vreo 2 zile) dar lasam subiectul asta ca nu e frumossa deviem asa. Te-a ajutat prezenta mamei, dar vei ajunge sa te descurci si fara dansa. Deja creezi un fel de “anticorpi” care isi fac cat de cat efectu si te fac sa devii putin mai rezistenta.

    Comment by Aurel Dragut — June 16, 2007 @ 12:53 am

  11. off topic: Haha. Merci de avertisment. Am acceptat ce trebuia si am raspuns, sorry de intarziere.
    on: Da, acum sunt la etapa crearii si mentinerea sistemelor de protejare :)) ca sa zic asa. Si totusi chiar este vorba de masochism daca insisti pe o treaba care stii ca iti face rau, numai pentru ca nu ai curajul sa accepti realitatea. Absolut oribila situatie, aveai dreptate, Maria.

    Comment by dreamcatcher — June 16, 2007 @ 1:23 am

  12. Da, este sigur un anume grad de masochism, pt ca vezi ca te doare, ca te face sa suferi si parca vrei mai mult, si mai mult, si daca nu se mai intampla nimic, suferi si mai tare. O, doamne. Ingrozitor! Asta este iubire sau ce poate sa fie?

    Comment by poeta1 — June 16, 2007 @ 2:24 am

  13. Poate fi o forma de iubire…dar nu cea care trebuie, nu cea care iti poate umple sufletul.Este, daca pot sa-i spun asa, o forma bruta de iubire, si de aceea nu are toate calitatile iubirii “normale”.

    Comment by Isolda — June 16, 2007 @ 3:10 pm

  14. Poate ca ai dreptate, Isolda, si ar fi intr-adevar cazul sa ma straduiesc mai mult pentru a depasi aceasta forma bruta, pt a atinge o manifestare superioara a iubirii. Da! Multumesc mult de tot!

    Comment by poeta1 — June 16, 2007 @ 3:53 pm

  15. Dacă vreţi să citiţi o carte despre cum se “plimbă” energia de la om la om în cadrul relaţiilor de orice fel, vă recomand cartea “Profeţiile de la Celestine”. Nu ştiu dacă aţi citit-o, dar acolo explică foarte clar despre energie (plus de unde facem rost de aceasta) şi relaţii interumane.

    Comment by eXstatic — June 21, 2007 @ 10:18 pm

  16. Multumesc mult, Andrei! Nu stiu cum de nu am citit-o, dar abia astept sa vad ce e acolo!

    Comment by poeta1 — June 21, 2007 @ 10:26 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: