MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

June 14, 2007

DILEME SI PREJUDECATI

Filed under: Uncategorized — Maria Barbu @ 9:23 pm

Să te deschizi către lume si oameni, prin toate căile de expresie dar şi prin cele afective, sau să ramâi închis(ă) ca o nucă, însingurat(ă) în turnul tău de fildeş? Aceasta este o dilemă aproape dramatică. De ce dramatică? Pentru că, în funcţie de depăşirea acestei dileme, în funcţie de opţiunea pe care o facem, reuşim sau nu să ne depăşim prejudecăţile, adică acele idei pe care ni le-am însuşit, le-am asimilat şi le-am introdus în circuitul nostru personal în ciuda faptului că nu sunt judecăţi elaborate de noi înşine, în urma unor trăiri personale reale.

Sau, altă dilemă. Ne facem curaj să ne declarăm sentimentele faţă de cineva, cu toate riscurile, sau continuăm să jucăm teatru, făcând eforturi să îi găsim celuilalt punctele slabe şi apoi acţionăm? E dilema cea mai teribilă, pentru că poate să te coste enorm, plus că există prejudecata că nu e bine să faci tu primul pas, să te mărturiseşti. Şi ce dacă! Te expui cu totul, îţi laşi sufletul la vedere, iar dacă celălalt e o jigodie te loveşte oricum, şi dacă te expui şi dacă nu te expui. Fie ce-o fi, până la urmă aşa poţi să ştii mai temeinic şi mai profund cât de mult merită iubirea ta persoana respectivă. Iar dacă nu o merită, iubirea ta declarată este oricum ceva care te îmbogăţeşte, iar celălalt, dacă nu ştie să iubească, va fi mai sărac!

Iar cea mai cumplită dilemă este aceea a drumului pe care îl alegi în viaţă. Faci ceva pentru ca asta răspunde pasiunii tale şi celor mai dragi şi mai valoroase pentru tine idei, sau îţi faci un drum pentru că acela raspunde vreunui trend la modă, că se câştigă mai bine, că e o meserie de perspectivă? Prejudecăţile mai vechi dar şi prejudecăţile mai noi sunt cele care descurajează pasiunea în favoarea trendului. Ei şi! Eu mă străduiesc să îmbin pasiunea cu acţiunea generoasă, şi sper că ceea ce fac din entuziasmul meu şi din tot sufletul să aibă un cât mai mare impact. Şi, poate că, aşa cum îmi spunea Darael, mă va face chiar şi fericită!



9 Comments »

  1. Stiu ca, asa cum mi-a si spus Aurel, acest text pare sa se lege de precedentul. Dar aceste 3 dileme mi se par mie de mare importanta in procesul meu de dezvaluire a adevarului, si nu numai al meu.
    Exceptionalul forum care s-a format in jurul articolului anterior m-a surprins placut si mi-a oferit satisfactii deopotriva intelectuale dar si de cunoastere mai cuprinzatoare.

    Comment by poeta1 — June 14, 2007 @ 11:00 pm

  2. Pentru a te deschide catre lume iti trebuie un psihic deosebit de puternic pentru a rezista eventualelor consecinte mai mult sau mai putin placute. Iti trebuie o doza de curaj nebun, o doza de nebunie prin care sa spargi gheata. Dupa ce ai spart gheata incepi sa analizezi cum te afecteaza consecintele si in functie de ele decizi sa continui sau sa te opresti cu deschiderea.
    Teatru sau nu? Este o dilema intr-adevar dar o dilema care poate fi rezolvata in functie de anumiti factori. Poti avea norocul ca persoana respectiva sa fie incantata de puterea ta atat de a spune pe fata detalii atat de delicate cat si de puterea de a suporta eventualele riscuri. Pe de alta parte cand joci acel teatru daca se intampla sa nu il joci bine e posibil sa fii citit de acea persoana si apoi ea va putea considera ca esti fricos(asa) sau ca nu ai incredere in ea ceea ce ar putea sa o doara daca simte ceva pentru tine sau cel putin acorda importanta parerii pe care o ai despre ea.
    Cat despre drumul in viata am preferat sa fac ceea ce mi-a placut. Serviciile in care am putut investi pasiune atunci cand am avut un moral propice. Nu am lasat greutatile intalnite sa imi stinga pasiunea pentru ceea ce faceam. Am preferat sa lupt asa cum fac si acum in ciuda tuturor obstacolelor care imi fac viata un chin. Nu as putea accepta un serviciu unde singura motivatie ar fi venitul realizat si nu ar putea exista nici o pasiune pentru el, nu as rezista sa fiu un fel de “robot”. Societatea e plina de prejudecati atat bune cat si rele, si la cele rele nu le includ doar pe cele care imi sunt contrare intereselor personale. Nu sunt atat de subiectiv (sau poate egoist).

    Comment by Aurel Dragut — June 14, 2007 @ 11:05 pm

  3. cred ca depinde mult de fiecare.. de personalitate, de experiente trecute, de mediul social inconjurator. sunt persoane care sunt capabile sa fie deschise si sa se daruiasca fara nicio problema, indiferent de riscuri. uimitor, multe din aceste persoane nu traiesc dezamagiri atat de mari cum am putea crede, de parca ar fi ocrotite in aceasta inocenta a lor. exista insa si persoane care, indiferent de cine ar fi vorba, nu reusesc sa se dezvaluie. eu zic ca este pacat sa faci asa.. treci prin viata fara sa oferi vreodata ocazia cuiva sa te cunoasca. si asta nu este bine. e frumos sa ai pe cineva cu care sa reusesti sa comunici la un nivel superior.. sa te cunoasca intr-atat incat nici sa nu fie nevoie sa ii spui ce se intampla, pentru ca stie deja totul doar privindu-te. mi se pare fascinant acest tip de relatie.. cred ca trebuie doar sa deschidem ochii si inima, pentru ca celor mai multi dintre noi viata ne pune la indemana aceste persoane de care spuneam mai devreme. trebuie doar sa le vedem si sa le ingaduim accesul.
    cat despre profesie.. important este sa facem ceva cu placere. nu conteaza ca nu se castiga bine, nu conteaza ca ceilalti nu sunt de acord cu alegerea.. important este sa ne simtim noi insine bine ca facem acel ceva. sa fie un lucru care ne face fericiti si care ne permite sa daruim tot ce avem mai bun.
    nu, nu este o greseala sa te daruiesti unul lucru sau unei persoane! conteaza insa sa alegi cu grija cum faci asta si cui ii daruiesti cheia sufletului tau. dincolo de asta.. permite-ti fericirea!

    Comment by catharsis — June 15, 2007 @ 12:43 am

  4. Ma impresioneaza extraordinar de mult seriozitatea ta, Aurel. Ai un anume fel exemplar de a vorbi despre ceea ce ai trait si cunosti f. bine. De aceea voi tine cont intotdeauna de ceea ce spui, pt ca reprezinta mai mult decat niste opinii. Sunt convingeri.

    Comment by poeta1 — June 15, 2007 @ 1:19 am

  5. Comentariul tau, Catharsis, ma face sa fiu mai curajoasa in demersul meu de a-mi deschide sufletul. Pana la urma, daca faci optiunile care pot sa raspunda cu adevarat sufletului tau, nu gresesti, si rasplata , daca e vorba de o rasplata, este imensa daruire in sine. Si, poate chiar mai mult decat atat, raspunsul pe masura al iubirii celuilalt. Dilema se topeste; incepe fericirea. Si in profesie poate fi desigur la fel. Iti multumesc.

    Comment by poeta1 — June 15, 2007 @ 1:25 am

  6. Motivatia pentru care faci un lucru conteaza foarte mult. Unul dintre secrete poate consta si in selectia pe care o faci atunci cand triezi informatiile care circula pe langa tine si “rating”-ul pe care il dai fiecarei informatii. Sunt expresii a caror inteles te poate marca sau nu, asta depinde de capacitatea fiecarui om de a prelucra realitatea din jurul sau. Chiar am vazut recent parca un afis in troleu la o campanie cu un slogan de genu “Ma tot intrebam de ce nu face cineva nimic. Si apoi am realizat ca acel cineva sunt eu” o idee care, “combinata” cu ideea “da mai departe” ar putea schimba mentalitati. Eu o aveam deja schimbata dar acel slogan a venit ca o intarire a convingerilor personale vis-a-vis de idei. Poate ca as fi “floarea cu care nu se face primavara” dar daca nu as incerca nu as putea da “nastere” altor flori. Cred ca poate fi ceva de genul situatiei in care ti-e frica sa faci ceva si dupa ce vezi ca altcineva a facut acel lucru si e ok iti mai taie din frica, daca nu ti-o elimina complet. Iar eu sa fiu acel “altcineva”.

    Comment by Aurel Dragut — June 15, 2007 @ 12:05 pm

  7. Asa cum a spus catharsis, depinde si de personalitatea fiecaruia si de forta cu care vrea si reuseste sa intampine problemele vietii. Multa vreme am crezut ca eu sunt singura care sufera de singuratate, de felul in care arat, ca nu sunt acceptata de cei din jur … Am descoperit de acurand cu stupoare ca nu este asa. Nu sunt nu singura, ci probabil una din miile de persoane care se confrunta cu aceasta dilema. Insusi acest articol imi demonstreaza asta si ma face sa ma confront inca o data cu problema asta. Este intr-adevar dramatica, este pentru ca depinde mult de persoanele din jurul tau.
    Eu spre exemplu nu am reusit sa ma adaptez mediului din care faceam parte. Vorbesc despre scoala, despre colegii care in urma unor mici probleme m-au incoltit si m-au facut sa ma insingurez. Am suferit mult pe treaba asta si cu greu am reusit sa ma redeschid celorlalti, sa am grija sa nu ridic un zid prea inalt si prea puternic intre adevarata Eu si lumea exterioara.
    Am ales sa am totusi grija si de personalitatea mea si sa nu ma schimb pentru fiecare cretin care imi iese in cale, care sub figura inocenta si prietenoasa, imi introduce fel de fel de idei si sentimente care sa ma schimbe in rau.

    In privinta sentimentelor … pfff. Nimic mai adevarat si mai dureros. Daca te expui cu totul si iti lasi sufletul la vedere, celalalt te zdrobeste, Maria. Acum daca ma gandesc mai bine, trebuie sa aiba grija sa nu iti expui slabiciunile, de care celalalt sa poata profita din plin. Daca ai grija de asta, “deschiderea” este mai protejata. Aici prefer sa nu comentez mai mult pentru ca .. doare.

    Drumul pe care ti-l faci in viata? Exista mai multe feluri de-a privi viata. Viata ca un Labirint, ca un Tren … Sunt singurele carora le dau eu importanta. De ce? Pentru ca intr-un fel chiar asa si este. Atat in labirint cat si in tren ai moment de dilema, momente care nu pot fi depasite decat daca esti suficient de curajos sa iti asumi riscul: sa o iei pe un drum pe care nu stii ce te asteapta, in loc sa o iei pe celalalt / sa cobori la prima statie, fara sa stii daca este bine sa cobori la prima statie sau la a doua ori a treia. Da-mi voie sa te citez, Maria: “Prejudecăţile mai vechi dar şi prejudecăţile mai noi sunt cele care descurajează pasiunea în favoarea trendului”. Hmm .. da. Important este ca trendul / moda sa nu ne impiedice sa ne vedem totusi si adevaratele noastre pasiuni si dorinte.

    Comment by dreamcatcher — June 15, 2007 @ 12:57 pm

  8. Aurel, subscriu la ce spui tu. Trebuie sa avem curaj si sa ne deprindem cu ideea ca putem fi primii care fac ceva ce in acel moment nu fac ceialti, si sa facem acele gesturi care apoi vor fi urmate de altii si de altii.
    Iesirea din dileme si depasirea prejudecatilor presupune acest curaj si aceasta asumare.

    Comment by poeta1 — June 15, 2007 @ 1:06 pm

  9. Dreamcatcher, esti o minune! Aceasta cautare a ta este atat de frumoasa si imi dau seama ca adolescenta este de fapt creuzetul cautarilor noastre, perioada in care se ceeaza in noi acele pattern-uri, acele modele, care ne vor insoti toata viata. Daca reusim sa ne cream un model de cautator al adevarului, atunci toata viata noastra e marcata de dorinta de a face optiunile cele mai bune si mai valoroase. Asta a fost si adolescenta mea, si ma urmareste inca aceasta frematatoare pendulare intre eu si ceilalti, intre adevarul meu si adevarul lor, si dorinta asta puternica si aproape incrancenata de a iesi din dileme prin afirmarea adevarului launtric, si de a depasi prejudecatile in favoarea optiunilor cu adevarat valoroase, si mie si celorlalti.

    Comment by poeta1 — June 15, 2007 @ 1:12 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: