MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

June 12, 2007

APARENTA INSELATOARE sau CINE POATE INTELEGE SUFLETUL

Filed under: Uncategorized — Maria Barbu @ 11:43 pm

În multe cărţi se vorbeşte despre importanţa viselor noastre şi despre capacitatea acestora de a ne dezvălui adevăratul conţinut sufletesc. Eu pot spune fără nici o reţinere că am doar vise frumoase, optimiste şi narative, cu poveşti despre diverse personaje semnificative. Pe mine nu mă bântuie coşmarurile şi nu mă golesc de energie visele sex-erotice.

În ciuda faptului că pot părea unora o femeie pentru care manifestarea sex-erotică este cea mai importantă expresie a sentimentului de iubire, se pare că visele mele, sau mai degrabă absenţa acestor vise din universul meu oniric, dezvăluie că nu acesta este conţinutul meu adevărat.

Dar, dincolo de imensul orgoliu masculin, bărbaţii mai au oare şi capacitatea de a vedea realitatea sufletului, sau doar aparenţa manifestărilor?

În sufletul meu este o uriaşă nevoie de iubire manifestată ca gingăşie, ca tandreţe, ca vorbe frumoase, ca ton drăgăstos, ca mangâieri şi săruturi chiar dintre cele copilăreşti.

Dar cine e dispus să vadă dincolo de aparenţe, ori, mai bine zis, cine poate să facă asta? Durii, masculii macho nu au această capacitate, pentru că ei nici măcar nu există, dincolo de propriul lor instrument viril, decât inconsistent.

Sau visătorii? Nici atât, pentru că am constatat că aşa-zişii visători masculini sunt bărbaţii de tipul Don Juan, tipii care consumă femeile precum bondarii care polenizează florile, aşa încât visele lor sunt deja stereotipuri ale seducţiei.

Să fie oare sentimentalii, delicaţii, mai capabili decât ceilalţi să-mi vadă sufletul?

Şi eu am crezut asta, dar mă tem că aceştia sunt mult prea preocupaţi de ceea ce cred că simt ei înşişi şi, fără să-şi dea seama, devin la fel de indiferenţi şi de insensibili ca şi masculinii macho.

Iar eu, eu rămân aşa, perpetuu în căutarea iubirii şi a tandreţii, pe care ei, masculinii, nici nu par să aibă habar cât de mult mi le doresc. Oare chiar nici unul dintre ei nu este în stare să vadă dincolo de aparenţe şi să-mi înţeleagă sufletul?

37 Comments »

  1. Pentru ca cineva sa vada dincolo de aparente trebuie mai intai sa banuie / sa simta ca ar putea exista acele aparente. Dupa parerea mea, pentru a determina un barbat sa iti acorde acea atentie de care ar avea nevoie pentru a iti “citi” zona de dincolo de aparente trebuie sa il fascinezi cu ceva, sa il seduci putin. Trebuie sa isi dezvolte un oarecare “interes” (a nu se citi interes material) in ceea ce te priveste. Poate suna cam viclean/siret, dar eu zic ca e recomandat in acelasi timp sa il studiezi tu prima pentru a vedea cum ii poti atrage atentia aceea de care spuneam mai sus. Cred ca ar mai fi aspecte de discutat dar nu imi vin toate acum in minte si pe de alta parte tre sa ma apuc si de munca.

    Comment by Aurel Dragut — June 13, 2007 @ 9:33 am

  2. Comentariul meu se refera cu adresa la cei care sunt sedusi fie de elemente fizice fie de elemente care le stimuleaza orgoliul, eu fiind trofeul. Ipostaza de trofeu si chiar acea fascinatie pe care o simt ei, nu sunt suficiente pentru a fi cheia sufletului! De la dorinta la Iubire e un drum greu, pe care cei mai multi nu sunt in stare sa il parcurga, sau nu asa cum mi-as dori eu!

    Comment by poeta1 — June 13, 2007 @ 10:39 am

  3. Eu, de ex., nu am considerat femeia niciodata ca fiind un trofeu. Fascinatia nu este suficienta pentru a fi acea cheie, asa cum spui si tu, dar ea poate fi izvorul (samanta din care se dezvolta un copac, o planta, etc) dorintei unui barbat de a efectua drumul catre acea cheie, drum care poate va fi completat sau poate nu. Asta depinde de cat de departe va merge acel cineva pentru a afla ce este dincolo de usa pe care o deschide acea cheie. Rezistenta lui pe acel drum poate fi considerata direct proportionala cu gradul in care acoperi tu prin personalitate si eventual fizic ceea ce cauta el si cat de mult aprecieaza el ceea ce gaseste la tine si se afla pe “lista” lui.

    Comment by Aurel Dragut — June 13, 2007 @ 11:29 am

  4. Una dintre cele mai mari capcane pentru o iubire adevarata este tocmai o asemenea lista de criterii, pentru ca te poate orbi intr-atat incat sa nu mai vezi adevarul unei persoane, sa nu mai vezi valoarea autentica. Sigur ca in text e teorie, dar realitatea este mult mai dramatica, pentru ca trairea reala ne marcheaza fiinta si ne influenteaza optiunile.

    Comment by poeta1 — June 13, 2007 @ 11:55 am

  5. Acea lista poate fi considerata un fel de capcana in functie de criteriile care sunt prezente in ea. Fiecare om isi stabileste constient (sau poate inconstient) o limita pana la care merge cand e vorba de acceptarea unui aspect. Iar criteriile pot fi discutabile in functie de ceea ce reprezinta. In concluzie (de fapt una dintre ele) “reusita” unui om in aceasta lupta este dependenta de mentalitatea sa formata (sau nu neaparat) printr-o experienta mai mult sau mai putin fructificata (cat de mult a invatat din greselile sale sau ale altora si nu numai).

    Comment by Aurel Dragut — June 13, 2007 @ 12:12 pm

  6. Aurel, nu pot sa nu ma raportez la Ideal! Daca ar fi doar ceea ce imi ofera realitatea, as putea sa fiu fericita, dar daca ma raportez la ceea ce imi doresc eu cu adevarat, in raport cu idealul meu, atunci vad ca e f putin. Asta e sursa insatisfactiei, altfel, as putea sa exult de fericire!!!

    Comment by poeta1 — June 13, 2007 @ 12:44 pm

  7. Te inteleg foarte bine! E ceva asemanator vis-a-vis de “prapastia” care se creeaza intre 2 puncte (1. ceea ce ai, 2. ceea ce vrei). Prapastie care se poate mari / micsora in functie de cum renuntam (la) sau adaugam anumite dorinte / necesitati. Noi doi facem parte din categoria celor care nu renunta la dorinte / necesitati pentru a-si scurta drumul spre fericire. Eu, cel putin, nu pot chiar daca as incerca sa vreau. Cred ca sunt prea atras de ceea ce vreau sa obtin de la viata asta si de satisfactia pe care mi-ar genera-o reusita tinand cont de situatia mea actuala. Consider ca nu ne ramane decat sa incercam sa mergem cat mai drept pe drumul catre fericire indiferent de ce obstacole intalnim.

    Comment by Aurel Dragut — June 13, 2007 @ 12:54 pm

  8. Este o placere sa va citesc, dar voi nu vorbiti despre Iubire. Vorbiti despre orice altceva, trofee, relatii, jocuri intre un el si o ea, dar nu despre Iubire….

    Comment by Darael — June 13, 2007 @ 3:30 pm

  9. Vorbim despre ceea ce ne doare / intristeaza in lumea asta, despre ceea ce impiedica dragostea / iubirea sa urce pe culmi necunoscute. Poate o sa spui ceva de genu ca iubim conditionat si poate ca ai avea dreptate, dar in cazul meu singuratea si dragostea nu pot exista in paralel. Cu cat as incerca mai mult sa mentin dragostea “in viata” pe langa singuratate cu atat m-as cufunda mai mult intr-un abis al carui punct final nu este deloc placut. De ex. aveam momente cand innebuneam daca vedeam doua persoane sarutandu-se in fata mea pentru ca zburam cu gandu la cum ar fi fost sa fiu eu cu persoana iubita in locul celor doi. Am lasat dragostea sa urce necontrolata in speranta ca prin puterea ei imi va transmite o alta putere care sa ma ajute sa lupt unde trebuia luptat pentru a obtine fericirea. O “greseala” pe care am reparat-o cat am putut.

    Comment by Aurel Dragut — June 13, 2007 @ 3:42 pm

  10. Dragul meu Darael, Iubirea aceea cu majuscula doar o visez, nu o traiesc, desi mi-as dori cu ardoare.

    Sunt prizoniera realitatii, dar vreau sa fug spre Ideal!

    Comment by poeta1 — June 13, 2007 @ 4:35 pm

  11. Iar tu Aurel, tu stii ce mult doare iubirea asta concreta, mica poate, dar de care te atasezi atat de mult incat atunci cand esti pe cale sa o pierzi, ai sentimentul ca iti pierzi insasi viata ta.
    E ingrozitor faptul ca in exercitiul real al iubiriii uitam de fapt Iubirea, asa cum sesiza Darael.

    Comment by poeta1 — June 13, 2007 @ 4:36 pm

  12. Stiu cat doare existenta singuratarii, existenta amplificata de puterea dragostei, pe care tu o descrii ca fiind “concreta, mica poate”. De ce “concreta”? De ce “mica poate”? Dragostea in sinea ei nu doare oricat de mare / profunda ar fi, dor anumite consecinte al ei. Te doare sa simti nevoia sa iti mangai persoana iubita si sa nu poti face asta, sa stai langa ea si sa constientizezi faptul ca intre voi nu poate fi nimic mai mult decat o prietenie. Imi readuc aminte de societatea asta “de 5 stele” si ma apuca nervii…

    Comment by Aurel Dragut — June 13, 2007 @ 5:31 pm

  13. Mi-e ciuda pe cuvinte! Eu cred in puterea cuvintelor, dar uneori, mai ales atunci cand fac referire la un element ideal, cuvintele nu sunt suficiente pentru a comunica ce simt sau chiar ce vreau sa spun. Orice iubire care te lasa cu un gust amar este “mica” raportata la ceea ce tu sau eu simtim ca fiind iubirea ideala. Sigur ca sunt momente fulgurante ale iubirii concrete in care traiesti cu adevarat idealul, contopirea, fuziunea aceea minunata a doua trupuri si doua suflete ori spirite pereche. Dar, din pacate, aceste minunate scantei se sting, si…ceea ce urmeaza e durerea, singuratatea, regretul.
    Eu nu sunt singura in realitate ci numai in sufletul meu insetat de Iubirea Ideala, neimplinirea ma priveste probabil numai pe mie si poate chiar doar eu port aceasta vina a neimplinirii. Sper insa ca Destinul va raspunde la un moment dat nazuintei mele spre Ideal.

    Comment by poeta1 — June 13, 2007 @ 5:59 pm

  14. Iubirea ideala este iubirea neconditionata de nimic, iubirea care te face sa renunti la orice inspre binele persoanei respective. A fost o perioada in care ma apropriasem cumva de aceasta iubire dar nu am reusit sa mai urc sau macar sa ma mentin. Eram mandru de ce simteam, de ce puteam simti. Ma simteam special, deosebit si totusi am fost nevoit sa cedez pentru ca aveam de ales intre mine si sentimente. Mi-e dor de acea perioada, dar nu am avut incotro. Ma doare ca am fost nevoit sa imi manipulez gandirea apeland la ura, dispret, mandrie. Am pastrat totusi sentimentele la o limita acceptabila. Nu puteam sa renunt complet la ele. Nu stiu cum sunt altii (vorba lui Ion Creanga, cum incepea “Amintiri din copilarie” parca) dar eu daca nu iubesc nu traiesc, as fi ca o leguma, un cadavru umblator.

    Comment by Aurel Dragut — June 13, 2007 @ 6:53 pm

  15. Numai iubirea traita total seamana cu Iubirea ideala. Atunci cand intervine vanitatea, satisfactia egoista, devine iubire “mica”, si, inevitabil, doare.
    Si e pacat, pentru ca stim ce se intampla, dar nu ne putem stapani eul si vanitatea. Sau daca noi suntem generosi, partenerii sunt cei care strica totul. Pacat!

    Comment by poeta1 — June 13, 2007 @ 7:36 pm

  16. Ah, ce copii sunteti.

    Exercitiu: mergeti la fereastra si alegeti un copac – acela care va face cu ochiul, care va face sa va uitati la el cu drag.

    Incercati sa il Daruiti Iubire. Exersati aceasta Stare. 1 secunda, 1 minut, cat puteti mai mult…. reveniti la computer si Daruiti copacului Iubirea voastra.

    Daca nu puteti, inseamna ca nu l-ati Iubit. A fost doar admiratie, doar placere sa il vedeti langa voi, doar multumire ca v-ati umplut timpul cu acest experiment.

    Iubirea Adevarata este dincolo de Timp si Spatiu. Doar Este.

    Cand veti Trai acest Sentiment, veti Intelege.

    Sa revin la copac.
    Si la Darul vostru. Daca ceea ce Daruiti copacului este intr-adevar Iubire, treceti la pasul 2 al experimentului.

    Daruiti acelasi Sentiment, aceeasi Iubire celui de langa voi. Celui / celei care v-a ranit cel mai mult (sau aveti voi impresia ca v-a ranit)….

    Aaaaaa, este greu ?
    Pai de ce ?

    Hi hi hi…. vedeti ? Ce daruiti voi celui de langa voi nu este Iubire. Daca ar fi, nu ar fi nici o deosebire intre Darul (daca ati Daruit Iubirea aceea ce nu depinde ca aveti copacul langa voi !!!) facut copacului si Iubirea pentru persoana draga voua….. atentie, draga, nu “iubita” de voi (ciudat cum oamanii transfera valori intre cuvinte si apoi plang ca nu mai inteleg nimic)

    Copii frumosi, succes la experiment.

    Cum vedeti, este putina teorie si multa practica. Ce practica ? Cm ce practica – sa experimentati Iubirea cu toti copacii, cu toti cainii / pisicile de pe stata, cu cei din metrou, autobuz, din randul infernal de masini la semafor….. cu voi !

    Da, incercati sa va Iubiti pe Voi !!! La asta nu v-ati asteptat, nu-i asa ?

    Sa fiti Iubiti !

    Comment by Darael — June 13, 2007 @ 8:06 pm

  17. Iubitul meu Darael, imi aduci aminte de un prieten care imi spunea, acum cativa ani : “Maria, vezi pasarea aceea, gandeste-te ca esti una cu ea!” Omul acela a fost maestrul meu de yoga si mi-a facut f mult bine. Si pe tine te simt ca pe un Maestru, si launtrul meu parca deja vibreaza cand citesc cuvintele tale. Doamne, aproape ca mi-e frica, sa nu cumva sa se produca de-adevaratelea aceasta deschidere uriasa in sufletul meu… Ce ma fac atunci? Unde mai pot sa ma ascund? O sa ajung chiar sa iubesc, pur si simplu? Mi-e frica, Darael!

    Comment by poeta1 — June 13, 2007 @ 8:23 pm

  18. Darael, tu ai incercat exercitiul propus ? Ai reusit sa obtii rezultatele dorite ? Sau ce-ti doreai ?
    Sincer sunt prea tanara ca sa inteleg adevaratul sentiment al iubirii. Sunt inca la inceputul existentei si acum ma feresc chiar de experimentele care mi-ar putea aduce nefericire .. insemnand ca voi avea parte de iubire mult mai incolo.
    Mi-a placut clasificarea ta asupra barbatilor, Maria. Cat se poate de adevarata. Pacat sincer. Ma asteptam totusi la niste comentarii ceva mai marete decat astea. Poate nici eu nu stiu ce astept. Oricum, Maria, sper sa reusesti sa gasesti intr-un final iubirea aceea care sa te multumeasca, pentru ca oricat de mult ai fugi spre ideal nu il vei ajunge .. macar sa gasesti barbatul acela minunat si fermecator la care visezi, care sa te iubeasca si sa-ti daruiasca lumea intreaga.

    Comment by dreamcatcher — June 13, 2007 @ 8:38 pm

  19. Multumesc din suflet, visatoareo! Cred din tot sufletul ca mi se va intampla aceasta minune!

    Comment by poeta1 — June 13, 2007 @ 8:42 pm

  20. TOT ce am recomandat aici eu am experimentat si Traiesc. Altfel, ce diferenta ar fi intre mine si toti cei care va pun sa cititi carti ?

    Eu nu prea spun multe – vorbesc despre Zambet, Iubire si Iertare, lucruri simple care pot fi abordate de oricine doreste sa fie Fericit. Dupa cum vedeti, putine vorbe si multe fapte…..

    Recunosc, in lumea in care traim, sunt apreciate cuvintele; chiar aici dreamcatcher astepta aici comentarii mai substantiale. Dar toate cuvintele lumii nu vor putea sa va faca sa experimentati chiar Voi Iubirea.

    Este precum mersul pe bicicleta – poti sa te uiti 1 an si o vara la o bicicleta sau la Turul Frantei. Pana nu te pui pe sa si nu dai la pedale, nu stii nimic cu Adevarat, desi poti fi un mare comentator al ciclismului, sa dai sugestii si sa iti dai cu presupusul ce trebuie sa faca unul sau altul in domeniu.

    Mai sunteti aici ?
    Cum este cu copacul vostru ?

    Ce parere are el despre Darul vostru de Iubire ? Ah, nu stiti ? Pai, l-ati intrebat :))) ? Sau vreti sa va spun eu tot ?

    Intrebare indecenta – de ce merge asa de greu acest blog ?

    Comment by Darael — June 13, 2007 @ 11:08 pm

  21. Nu stiu de ce merge asa greu. O sa imi fac alta adresa in alta parte, dar mai dureaza un pic. Multumesc pentru tot, Darael!

    Comment by poeta1 — June 13, 2007 @ 11:11 pm

  22. Domnu Darael, nu imi displace deloc modul in care vedeti lucrurile. Am citit cat de cat si ceea ce ati scris pe site-ul personal (sau, ma rog, cel pe care l-ati introdus aici) si mi-a placut dar asta a fost singurul efect. Nu mi-a schimbat deocamdata cu nimic modul de a gandi sau de a percepe lucrurile. Poate din cauza faptului ca sunt din ce in ce mai zgarcit la capitolul incredere in cei din jur. Atat dvs. cat si Maria imi pareti a avea un optimism de invidiat pentru a carei obtinere am de lucru enorm la capitolul “moral”.

    Comment by Aurel Dragut — June 13, 2007 @ 11:14 pm

  23. Atunci esti un om maret, Darael! Imi place siteul tau, poate e putin ca mult spus imi place, cert este ca ma intereseaza si vreau sa-mi schimb modul de a privi viata: ma bucur ca am gasit pe cineva care este dispus sa dea sfaturi. Totusi acum deviez si comentez pe langa subiectul mai sus pus de poeta1, imi cer scuze.
    Aurel Dragutz nu trebuie sa “lucrezi” enorm pentru optimismul cu care vad lucrurile atat Maria cat si Darael. Este dificil imi imaginez, dar daca vrei cu adevarat, vei reusi cu siguranta. 🙂 … Termin aici ca sa nu ma lansez in teorii pe care sa nu mai stiu pe urma cum sa le dirijez :))
    P.S. mie imi merge ok siteul

    Comment by dreamcatcher — June 14, 2007 @ 12:26 am

  24. Aurel, trebuie sa intelegem ca Darael e un Maestru de la care avem enorm de invatat! Eu am avut privilegiul sa mai intalnesc un maestru mai demult, si mi-a marcat viata! Tu esti minunat oricum si asta e ceva f valoros si f rar.

    Comment by poeta1 — June 14, 2007 @ 1:23 am

  25. Dreamcatcher, imi place curajul cu care te arunci in discutiile delicate, semn indubitabil al unei vocatii sufletesti de exceptie, iar Darael cred ca intelege si mai bine decat mine acest dar al tau. iti multumesc pentru atentia cu care ma citesti si pentru gingasele si spontanele tale comentarii!

    Comment by poeta1 — June 14, 2007 @ 1:26 am

  26. Multumesc. Nu stiu cat de clar pot comenta eu pe temele astea delicate dar .. intentia conteaza (si straduinta). 😀 Iti urez somn usor si la cat mai multa iubire.

    Comment by dreamcatcher — June 14, 2007 @ 1:33 am

  27. Si eu multumesc, multumesc, multumesc.

    Comment by poeta1 — June 14, 2007 @ 11:55 am

  28. I’m back !

    Copii frumosi, nu ma urcati pe un piedestal.
    Aurel, te rog, nu sunt “domn”. Sunt Darael, Adrian daca vrei sa folosesti numele meu. Asa sunt cunoscut pe minunatele cai ale netului…

    Nu sunt nici maestru, mare maestru sau mic maestru. Sunt doar un Om intre Oameni si atat. Mai am mult de strabatut pana voi ajunge la Cunoastere; simt ca nici macar nu am atins-o.

    Da, vorbesc pe forumuri si bloguri, si, in orgoliul meu mi-am denumit pagina “Sfaturi”, dar stiu ca mai am un drum lung de strabatut; sincer, nici nu stiu daca am facut primul pas.

    Acum, ii voi face o mica bucurie lui dreamcatcher; voi incerca sa fac comentarii despre cateva idei exprimate aici.

    Si, o sa incep cu dreamcatcher, of course:
    “Sincer sunt prea tanara ca sa inteleg adevaratul sentiment al iubirii.”

    Prea Tanara ?
    Dar copilul de 1 luna cat de tanar este atunci cand daruieste Darul sau de Iubire ? De cand Iubirea are nevoie de o varsta minima pentru a se exprima ?

    Copil frumos, pentru a face experimentul cu copacul, poti fi tanar sau batran, musulman, catolic sau ateu, femeie sau barbat….

    Trebuie doar sa o Practici si atat.

    Maria:
    “O sa ajung chiar sa iubesc, pur si simplu? Mi-e frica, Darael!”

    Normal sa iti fie frica. Dar nu de Iubire iti este frica, ci pentru ca in interior stii ca ai sa pierzi multe “repere” de care te agati acum; false idei carora le-ai dat valoare, si pe care le-ai ridicat la rang de legi absolute.

    Stii ce se intampla ?
    Ceva simplu: acum vezi copacul ca un copac. Iubindu-l, vei descoperi ce este dincolo de copac…. vei descoperi Copacul. Caci asta face Iubirea: ne face sa Vedem.

    Vei Vedea Copacul, dar in acelasi timp te vei (re)Descoperi pe Tine. Si poate aceasta este cea mai mare Minune a Lumii – un Om care se Trezeste.

    Este normal sa te temi. Suntem asa de indoctrinati sa ne temem, de Iubire, de Copaci, de Noi insine….

    Asa cum spunea si Aurel:
    “Vorbim despre ceea ce ne doare / intristeaza in lumea asta, despre ceea ce impiedica dragostea / iubirea sa urce pe culmi necunoscute. Poate o sa spui ceva de genu ca iubim conditionat si poate ca ai avea dreptate, dar in cazul meu singuratea si dragostea nu pot exista in paralel. ”

    Singuratatea si dragostea nu pot exista in paralel ?
    Nimic mai fals.
    Iubirea este apanajul Singuratatii. Si nu iubim conditionat niciodata. Iubim sau nu. 100 % sau deloc. Iubirea nu are grade de comparatie, nu este o scala a Iubirii.

    Iubirea este Traire intima, proprie si personala, este Dar facut din Adancul cel mai profund al Fiintei.

    Iubirea Adevarata nu depinde de celalalt – femeie / barbat / copac / univers…

    Si aceasta pentru ca Iubirea nu cere nimic de la celalalt. Ea se daruieste pe Sine. Nu iubim “pentru ca…” ce iubire ar fi aceasta, ar fi rasplata, nu iubire.

    Pentru ca… pentru ca ma iubeste la randul ei, pentru ca se culca cu mine, pentru ca ma vrajeste si imi spune vorbe dulci care imi gadila orgoliul, masculinitatea, amorul propriu sau / si parerea despre mine…. puteti inlocui punctele cu ce vreti voi.

    Da, este o greseala frecventa aceasta confuzie intre Iubire si rasplata, sau Iubire si admiratie (pt ca este asa sau altfel, pt ca zambeste, pentru ca este desteapta – evident, sunt nenumarate alte “pentru ca….” ), dar mai des intalnita este confuzia intre Iubire si posesie…. a mea, al meu….

    Prietena mea, amanta mea, sotia mea, copilul meu….

    Daca celalalt pleaca de langa noi (despartire, divort, separare, moarte chiar), ce facem ? Ramanem fara Iubire ? Sau fara obiectul / fiinta pe care o aveam in posesie ?

    Da, de aici si durerea ta, Aurel.
    Si suferinta, si tristetea.

    Stiu ca nu este usor sa fii singur, dar singuratatea nu poate opri Iubirea sa se Reverse din noi. Dincolo de timp, dincolo de spatiu, indiferent ce face, gandeste, traieste celalalt. Da, Iubirea depinde doar de Noi.

    Si ceilalti ?
    Ceilalti pot accepta sau nu Darul nostru. Este libera lor alegere. Dar aceasta nu depinde de noi.

    Gata, copii.
    Mai departe scrie-n carte
    Cum care carte ?
    cartea Vietii, of course 🙂

    Voi sunteti Autorul,
    Editorul
    Si Cititorul cel mai fidel 🙂

    Off topic:
    dreamcatcher – multumesc ca m-ai pus in lista. Saru’mana.

    Comment by Darael — June 14, 2007 @ 2:00 pm

  29. Revin cu celebrul inceput al lui Ion Creanga…”Nu stiu altii cum sunt” dar eu cand iubesc simt nevoia sa imi arat dragostea, sa imi rasfat iubita, sa incerc sa o fac sa se simta superb in compania mea. Si asa ceva nu poti sa faci cand pentru acea persoana ceea ce faci tu nu reprezinta nimic placut. Din contra, s-ar putea simti ciudat, ar putea fi pusa intr-o situatie neplacuta. E greu sa tanjesti dupa cea mai mica mangaiere a persoanei pe care o iubesti, dupa cel mai mic suras care pe tine te poate trimite in al noualea cer…cand esti constient ca ea nu simte ceva pentru tine. Nu stiu in ce masura vorbesc acum despre dragostea conditionata, vorbesc mai degraba despre consecintele iubirii in general.
    Stiu ce vrei sa spui, Darael, legat de confuzia aceea cu iubirea si rasplata. Recunosc ca aveam momente cand in prezenta ei ma cuprindeau dorinte “erotice” dar care erau generate de acele nevoi fiziologice. De cele mai multe ori imi era de ajuns sa o tin in brate, sa o mangai…si ma opresc ca deja deviez si risc si sa creez senzatii altor persoane. Nu stiu in ce masura m-am facut inteles dar sunt inca deschis la discutii.

    Comment by Aurel Dragut — June 14, 2007 @ 10:16 pm

  30. Nu te supara, Darael, ca am zis de tine ca esti un maestru! Esti oricum un mai mare cunoscator decat oricare dintre noi al vietii si al secretelor ei. Ma emotionezi si ma faci sa fiu mai hotarata in acest demers al meu de cucerire a propriilor adevaruri. Iti multumesc!

    Iar tu, Aurel, esti minunat in sensibilitatea ta si in bucuria de a exprima iubirea. Asta e o formula pretioasa si rara, iti doresc sa fii fericit!

    Comment by poeta1 — June 14, 2007 @ 10:55 pm

  31. Desi nu credeam ca o sa mai scriu vreun comentariu la acest articol, ma vad nevoita sa o fac si sa sper ca il vei vedea, Darael. Da-mi voie sa te citez: “Da, este o greseala frecventa aceasta confuzie intre Iubire si rasplata, sau Iubire si admiratie (pt ca este asa sau altfel, pt ca zambeste, pentru ca este desteapta – evident, sunt nenumarate alte “pentru ca….” )” – exact la aceasta confuzie ma refeream si eu, desi nu stiu cat de multa “rasplata” vad eu in a cere motive pentru iubire. Chiar despre asta vorbeam pe un articol de pe blogul meu, daca in adevarata iubire mai poti cere motive. Ei bine, mica sunt pentru ca inca mai cer motive, nu ma pot multumi numai cu “te iubesc” si .. atat. 😉

    Comment by dreamcatcher — June 15, 2007 @ 12:24 pm

  32. Hai sa o “luam” altfel. Ca riscam sa ducem cumva discutia la infinit. Darael, nu te numesc “maestru” desi poate esti, cum spunea si Maria, dar as vrea sa faci un lucru, daca se poate. Sa te gandesti ca esti un profesor si ne explici noua elevilor cat se poate de bine ce intelegi tu prin dragoste / iubire, ce reprezinta ele pentru tine. Am impresia ca ceva imi scapa in mesajele pe care le impartasesti si de aceea as vrea sa aflu aceasta parere.

    Comment by Aurel Dragut — June 15, 2007 @ 11:18 pm

  33. Vazand ca tema voastra e dragostea cu tot ce implica ea,fericire,suferinta… as vrea sa va intreb ,cum fac eu sa “aleg” daca asa se poate spune calea catre Iubirea Adevarata? Am o poveste in curs cu o un barbat minunat,sensibil,atent care ma divinizeaza si pe care eu cred ca-l iubesc pt ca e persoana langa care ma vad construind impreuna o familie,copii..ma rog viitorul nostru,dar,pentru ca exista acest marsav “dar”,mintea imi zboara adesea catre un alt barbat care candva m-a facut sa ating cerul cu un deget,si asta fara sa-l intalnesc vreodata (o poveste de iubire pe internet)… Sant constienta ca am langa mine barbatul pt care o armata de femei s-ar lupta,si nu ma refer numai la aspectul fizic,ci si la personalitatea lui… si totusi ma gasesc adesea cu ochii in lacrimi gandindu-ma la celalalt.E ca o obsesie,am ramas cu impresia ca EL e cel ce mi-am dorit dintotdeauna si pe care l-am pierdut din cauza caracterului meu agresiv.Tot ce va scriu o sa spuneti ca nu e rational,ca probabil sant o nebuna care nu stie ce vrea de la viata…va asigur ca nu e asa ,numai ca ma simt inca “impiedicata” cu sentimentele in alta parte si chiar daca as vrea sa fug de umbra vechii iubiri ceva ma tine si la fiecare aparitie a lui ( ma refer la simple dialoguri online ) eu ies ravasita si nesigura pe mine ( eu,care dupa spusele pietenilor,in fata lumii sant un simbol al racelii si al stapanirii de sine).Cum fac sa ies din incurcatura asta? Poblema e ca nu ma vad nici fara partenerul actual,el e certitudinea,e persoana langa care vreau sa imbatrinesc si totusi la un simplu “ma gandesc la tine” spus de celalalt se produce dezastrul in interiorul meu…. Care e atunci iubirea adevarata?

    Comment by Simona — July 19, 2007 @ 12:21 am

  34. Ce sfat astepti de la o poeta? In carti sau in filme, Ea il gaseste pe El si abandoneaza totul pt a-si implini visul, dar in existenta reala trebuie utilizata ratiunea, pentru ca orice dezechilibru pe care il producem in aceasta tesatura a realitatii, care este de fapt un continuum info-energetic, se poate intoarce impotriva noastra, ca o pedeapsa cumplita.
    Daca as putea sa iti dau un sfat ar fi acela sa pastrezi iubirea reala langa tine, iar cea din virtual trateaz-o ca pe un vis. Ai grija insa ! Sa nu devina un cosmar!

    Comment by poeta1 — July 19, 2007 @ 12:33 am

  35. Multumesc pt raspuns…cred ca “te-am gasit” prea tarziu ca sa-ti pot urma sfatul si visul de care-mi vorbesti din pacate s-a transformat intr-un cosmar. Acum am prins curaj si i-am transmis ca vreau sa incheiem “idila online”,nu-ti spun cat ma doare… L-am rugat si pe el sa nu ma mai caute in nici un fel…via internet,telefon dar,dupa ce eu i-am comunicat decizia mea el nu mi-a scris nimic,deci cuvintele mele le-a ignorat complet,semn clar pt mine cunoscandu-l… Totusi sper sa inteleaga… In incheiere doream sa-ti spun ca ma ajuta enorm faptul ca povestesc cuiva “aventura” mea… O seara buna iti doresc!

    Comment by Simona — July 19, 2007 @ 7:58 pm

  36. Cred ca sufletul omenesc este atat de complex, incat un singur plan al realitatii nu poate raspunde multiplelor sale straturi. Depinde insa de puterea ratiunii si de taria de caracter a fiecaruia dintre noi, ratiunea si caracterul fiind cele care ne determina in ultima instanta optiunile pe care le facem. Eu pledez pt optiuni inteligente, nu doar sensibile. Fiecare insa are propriile sale motivatii, si, in functie de acestea, poate sa fie fericit.

    Comment by poeta1 — July 19, 2007 @ 8:29 pm

  37. Cata dreptate ai spunand ca e mai bine sa ne folosim inteligenta si sa fim rationali in ceea ce facem,dar idea asta eu o pot aplica pe plan profesional intr-un mod invidiabil,in plan sentimental o sa experimentez pe propria-mi piele cat de mult ma poate ajuta ratiunea “impotriva” unui barbat care mi-a “zgariat” sufletul…

    Comment by Simona — July 19, 2007 @ 8:44 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: