MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

June 6, 2007

PRANZUL DE TAINA

Filed under: Literatura — Maria Barbu @ 10:46 am

Şi el şi ea simţeau că trebuie să fugă, măcar puţin, din realitatea măruntă. Să fugă într-o realitate numai a lor. Undeva, indiferent unde. Le era foame, poate că nu numai de mâncare, dar s-au hotărât să ia masa împreună, mai ales că era prima oară când făceau asta.

Pentru ei doi, această masă era un fel de ritual al unei realităţi pe care o considerau aparte de restul lumii. Era ceva al lor, pentru care făceau nişte sacrificii. Fugiseră de alţii pentru a se găsi pe ei înşişi.

Erau un fel de fugari, ieşiţi în secret din peisajul urban pentru a gusta un pic din natură şi poate chiar din dumnezeu. Un dumnezeu al cărui nume poate fi scris cu literă mică, pentru că ei doi nu se prea gândeau la cel mare, demiurgul şi neînduratul, ci la dumnezeul acela mai familiar, cu care poţi să vorbeşti despre problemele tale şi căruia poţi să îi ceri să te sprijine într-o problemă sau alta cu care te confrunţi în fiecare zi a vieţii tale.

Fugiseră, sacrificând o zi de muncă sau de cine ştie ce acţiuni importante, doar pentru un prânz de taină, o masă într-un anume fel rituală, menită să le aducă mai mult decât hrană pentru trup ci şi pentru realitatea pe care o construiau împreună.

Cât de puţini oameni înţeleg că fericirea vine din aceste mărunte fugi ori tainice ritualuri, din aceste ieşiri din timpul şi ritmul banal, pentru a redimensiona acel ceva care se ţese între doi oameni pe care soarta i-a adus alături.

Cândva, în timpurile de demult, a mânca împreună cu cineva era un semn de adâncă apropiere sufletească ori spirituală. Tot aşa poate fi şi azi, mai ales între un bărbat şi o femeie, a mânca împreună, în doi, poate fi un act de intimitate. E o stare de mulţumire şi de dăruire, şi masa însăşi devine un fel de ofrandă adusă unei zeităţi aparte, un fel de dumnezeu al fericirii.

Lumea devine un reper de alt fel pentru cei care au puterea de a-şi crea astfel de tainice ritualuri. Chiar viaţa şi problemele ei se limpezesc, cei doi oameni reuşind să îşi spună unele secrete pe care un timp nu putuseră să le comunice, dar totul spus aşa, simplu, calm, cald, cum numai atunci când eşti la masă o poţi face.

Foarte puţini au înţeles ce taină minunată s-a ascuns în acea cină pe care Isus însuşi a luat-o alături de apostolii săi. E un miracol care se produce prin actul însuşi al ingerării hranei esenţiale, un fel de întoarcere la fundamentele vieţii, peste care nu poţi trece cu indiferenţă.

Tot astfel, doi oameni care se apropie într-o relaţie de favoare, prietenie sau iubire, se destăinuie mai direct, mai simplu, atunci când iau masa împreună.

Marile trăiri spirituale ca şi sensibilele trăiri sentimentale au mereu nevoie de această aură de taină, de ritual şi de împărtăşire. Şi toate acestea le poţi găsi în taina unui prânz, pe care doi oameni care-şi împletesc sufletul într-o formulă încă neînţeleasă nici măcar de ei înşişi, îl iau împreună, punând pe masă nu doar pâine, carne şi vin, ci şi suflet, încredere, dăruire, şi, cine ştie, poate chiar iubire.

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: