MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

June 4, 2007

INTREBARI DISPERATE

Filed under: Literatura — Maria Barbu @ 11:15 pm

(JURNAL IPOTETIC)

După ce am trecut prin toate chinurile infernului sentimental, m-am gândit că a cazul să fac o pauză. De ce am nevoie de iubire, când nici măcar nu ştiu dacă sunt în stare să discern realitatea de vis?

Poate că e mai bine să mă întorc la vechile mele obiceiuri consumiste, să-mi iau porţia de dragoste de pe unde o găsesc şi să plec cu ea, aşa cum pleci pe străzi cu un sandwich de-a gata, mâncând fără să te gândeşti la ce mănânci, doar ca să-ţi potoleşti senzaţia aceea de gol în stomac!

Nici măcar nu trebuie să ştii prea bine ce gust are, nici dacă-ţi place sau nu. Mănânci şi-atât. Iubeşti şi-atât, dar nu cu sufletul, ci doar cu epiderma şi cu ce mai este pe-acolo.

De ce-aş avea nevoie de iubire? La ce-mi foloseşte? De ce să accept aceste condiţii dure pe care mi le impune o dragoste adevărată? Merită oare? Cineva spune că merită şi tare mă tem că are dreptate.

Dar poate că eu nici nu sunt în stare să mănânc mâncare adevărată, ci doar sandwich-urile de-a gata, cu care-mi amăgesc foamea. Să nu mai stărui , să nu mai fac efort, să nu mai caut gustul adevărat, ci să mă mint perpetuu.

Şi ce dacă! Cine o să plângă, cine o să viseze după ochii mei frumoşi şi plini de stele? Şi dacă o să plângă, o să plângă degeaba, pentru că atunci când am bătut la poarta lui m-a lăsat în ploaie şi-n frig, cică să mă curăţ întâi de păcate! Dar poate că dacă m-ar fi lăsat să mă furişez în braţele-i calde, eram mai repede spălată de poverile trecutelor mele rătăciri.

De ce-aş mai vrea să fiu cum sunt cu-adevărat când nu e nimeni care să mă vadă, când nu e nimeni care să mă ceară, când nu e nimeni care să mă cânte! Numai aşa, cu biciul, cu nuiaua, numai sever şi pur, e prea mult pentru mine!

Mai bine mă întorc la hoinăreala mea, la vechile păcate, la cruntele striviri de suflet şi de carne. De ce-aş mai vrea să fiu minunea celui care nu poate să-mi cuprindă tot ce am?

Mă-ntorc din nou pe drumuri, să hoinăresc etern, căutătoare de poveşti şi de-nţelesuri. Alesul îmi e oare destinat, sau este hărăzit să fie doar o amăgire?

Disperările mă caută din nou şi eu iar fug de ele şi iar mă mut din casă-n casă. Şi nici-o casă nu-i a mea, şi nici-o dragoste nu mă mai prinde. E cineva prin lumea asta, care să vrea să mă salveze?

Leave a Comment »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: