MariaBarbu Blog – IDEAL şi CREAŢIE

May 30, 2007

LEUL, CALUL SI MAIMUTA

Filed under: Literatura — Maria Barbu @ 11:03 pm

Fata asta, care continua să se vadă astfel, deşi era deja o femeie cu oarecare experienţă de viaţă, a crezut mai mulţi ani că e născută în zodia chinezească a calului, şi a descoperit de curând că e, zodiacal vorbind, maimuţă. Nu i-a plăcut deloc.

Dar, în acelaşi timp, şi-a dat seama că seamănă foarte bine şi cu zodia asta! Adică e veselă, activă, aiurită, iubicioasă, dar, cum până la momentul acestei descoperiri era convinsă că se născuse în zodia calului, ea continua să se comporte ca atare, adică, super-dinamică, cel puţin în idei, foarte loială, evitând cu isteţime problemele de fidelitate, şi, desigur, foarte mândră, chestie la care nu avea de gând să renunţe sub nici o formă, nici ca maimuţă, nici ca alt animal zodiacal.

Oricum, era cert că ea se definea de-adevăratelea doar prin zodia Leului, căci se născuse în august şi era o Leoaică desăvârşită în toate. Ca femeie, pasionată şi plină de foc. Ca intelect, creativă şi originală. Ca personalitate, puternică, orgolioasă şi dominatoare.

Nici nu-i păsa de chinezeriile astea ciudate! Ea era o fiinţă şi minunată şi stranie în acelaşi timp, şi-i plăcea la nebunie să fie aşa. Îi plăcea deasemenea să îi cam chinuiască pe trecătorii ei iubiţi, se amuza copios.

Dar, într-o bună zi, ceva s-a întâmplat: fata-femeie s-a îndrăgostit. Tare de tot. Cumplit. Şi nu mai ştia prea bine ce trebuie să facă. Din fata ori femeia mândră nu a mai rămas decât o fetiţă, a cărei inimioară se făcuse mică-mică şi avea nevoie de iubire şi tandreţe.

Oare avea să aibă norocul să găsească iubire acolo unde se lipise sufletul ei? Sau, de această dată, avea să primească o pedeapsă?

Deocamdată însă, cu inima aparentă, cu un zâmbet din acela complet nejustificat pe faţă cum au toţi îndrăgostiţii, în perioada lor cea mai poetică şi mai idealistă, aştepta împlinirea şi i se părea că tot universul îi aparţine. Ce zodii, ce cosmos, când stelele toate erau în inima ei!

5 Comments »

  1. Te invit pe http://drojdia.uv.ro , cu o parere, sau o creatie eventual… fie ea de orice natura, numai in arta sa se incadreze.
    Adresa ta am “pescuit-o” de pe site-ul filmului 432 al lui Cristi Mungiu.

    Scuze de comentariul aiurea, nu stiam cum sa dau mesaj privat. Sterge-l dupa ce citesti.

    TheoDrojdiu, admin “drojdia”

    Comment by Theo Costea — May 31, 2007 @ 2:59 pm

  2. este un fragment autobiografic? e frumos scris. nu m-am gandit niciodata ca sunt leu, sobolan si maimuta 🙂 o intreaga jungla 🙂
    tu?

    Comment by alma — May 31, 2007 @ 6:39 pm

  3. Tu stii, Alma, ca pentru un poet practic orice cuvant pe care il scrie reprezinta expresia unei trairi personale. Si eu constat ca in proza ma comport tot ca o poeta. In afara de asta, sunt pasionata de simboluri, am si tinut niste prelegeri pe tema asta!

    Comment by poeta1 — June 1, 2007 @ 11:55 pm

  4. Şi-un alt motiv pentru care mă bucur nespus de tare că am ales să ajut acest popor în relaţiile acestuia justiţiare-politice şi civile cu alte zone ale Globului este că din minima mea experienţă practică complexă cu străinii de ţara asta am înţeles că oricare naţie a Globului, pînă la urmă şi la urma urmei, este departe de a cuprinde majoritatea de elemente care formează o civilizaţie reală. Iară românii da, ăncă de la Herodot citire şi trecînd apoi prin ştiinţele juridice şi pe acelea ale logicii, ale sociologiei şi prin Titu Maiorescu şi mai recent prin Dan Puric de exemplu, sunt diferiţi de alte popoare pentru simplul motiv că aceştia deţin, în lipsa lor istorică care priveşte anume abilităţi cognitive ale inteligenţei complex adaptative, o străveche compasiune pentru suferinţa altuia. Lucru care ne apropie, după părerea mea, mai mult de acea posibilitate de cooperare fructuoasă cu Statele Unite ale Americii, decît cu alte naţii ale lumii. Şi tocmai fiindcă, în detrimentul lipsurilor uriaşe inerente în fiecare societate între astea două, numai Statele Unite ale Americii deţin acea experienţă mult mai complexă în promulgarea legilor democraţiei care conferă acellaşi drept fundamental la viaţă şi la justiţie chiar tuturor animalelor dintr-o pădure.
    Pe plan în exclusivitate practic şi cognitiv în primul rănd, aceasta semnifică acea capacitate mult superioară a minţii în a ăşi extinde practic imaginaţia, comparativ cu un desfrîu al simţurilor. Iar acest desfrâu al tuturor senzaţiilor avîndu-şi prioritar originea într-un anume nivel în dezvoltarea individuală a creierelor.
    În ceea ce mă priveşte strict şi personal şi privat pe mine, eu am avut ăntotdeauna de ales între trei grupări politice de mediocrii în toată această lume care însă să mă asigure că reuşesc să ajung prin ele la acele oaze stricte şi puţine ale mutanţilor.
    Cu toate că numai şi numai din cauza formaţiunii mele cerebrale specifice şi de femeie clasică şi de aceea cam mult fiind artistă, adaptarea mea în sensul clasic al acesteia mi s-a părut a fi mereu cam prea întârziată. Şi în detrimentul faptului că numai rapiditatea gîndurilor mele s-a dovedit a fi mereu cu cîţiva mulţi paşi înaintea acţiunii celorlalţi.
    Iară această problemă a mea a fost de fapt întotdeauna aceeaşi în care mi-a fost dificil să îmi reorientez găndirea-mi astfel încăt să se alinieze la o singură trebuinţă imediată şi mai apoi să mi-o aliniez şi să mi-o suprapun peste nivelele de analiză întărziată ale celorlalţi. Şi tocmai de aici mi s-a tras în fapt falsa percepţie a celorlalţi referitoare la răceala mea şi la nivelul meu aşa-zis scăzut de empatie faţă de aceia din juru-mi. Şi fără să aibă în fapt vreo importanţă că de fapt numai aceştia şi acestea erau incapabili de fapt de vreo simplă percepţie mai profundă ăn conformitate cu dovezile ştiinşifico-medicale de bază adică. Şi nici nu este de mirare, ăn condiţiile acestea, cum fostul guvern-Tăriceanu şi fostul şi actualul Băsescu de pildă, nu vor fi niciodată capabili de un profund nivel de înţelegere. Dovadă promovarea tîrfelor şi a saloanelor de masaj erotic pe care o fac de ani de zile şi o aplică cu stăruinţă şi neruşinare întăi în vieţile acestora private şi mai apoi în Parlament şi în tot ceea ce ţine de atribuţiile lor profesionale redactate şi împreună cu relaţiile acestora multiple fiind atît interne cît şi externe. Şi nu au reuşit prin asta decît să ucidă ceea ce mai rămăsese din valorile fidelităţii ăn cuplu şi din conceptul de familie. Iar eu nu fac altceva decît să caut, încă de cînd m-am născut pentru prima oară şi-apoi am renăscut din propria-mi sfărtecare a cenuşei corpului, un singur şi mai multe lucruri. Citez din Phoenix: ‚un prieten bun, să m-ajute să trec podulş un prieten bun, să mă scoată din vîltoare şi din fum, să mă ajute să îmi urmez ceea ce mi-a fost scris’.
    Şi în văltoarea asta eu singura am dovedit ăntocmai precum o pasăre care renaşte din propria-i cenuşă că singurul sehns al adaptării ăn orice timpuri este să învăţ să pornesc întîi de la mine însămi şi că pentru aceasta numai îmi este necesar să învăţ să mă specializez din ce în ce mai mult şi-n primul rănd ăn actorie pentru ca la foarte scurt timp după aceea să mă re-profilez pe raţional şi conştient şi calculat ăn tehnici de regie.
    Însă precum spuneam mai înainte eu una sunt mereu o veveriţă şi o femeie clasică în interiorul complexităţii mele femeieşti şi intelectuale şi tocmai acesta a fost mereu motivul pentru care sunt şi voi fi întotdeauna o retrasă în sine însăşi în extroversiunea-mi.
    Şi tocmai clasicismul ăsta intern profund care mă leagă de aceeaşi bază comună milenară şi bătrînească al neamului acestuia care nu realizează cît de mult este înrudit în fundament cu acela al ţiganilor din punct de vedere al antropologiei structurale de exemplu, îmi furnizează mie numai, capacitatea aceea unică şi prea deosebită de a gîndi ca un judecător ce este în fapt acea persoană cu intuiţia şi cu experienţa astfel formată încît să poată să separe şi apoi să contragă într-o decizie finală toate acele elemente care îl duc la dispararea răului de bine şi la pedepsirea primului acestuia.
    Dar ce mă pot face eu, ca vevweriţă, din moment ce capacitatea mea de analiză este cu mult înaintea gîndirii celorlalţi cu toate că la o analiză a profanilor poate că nu pare? Şi cum să îmi coordonez întotdeauna actele cu gîndurile mele şi în primul rînd să le raportez la acelea alor celorlalţi fiindcă am ales să trăiesc într-o societate completă şi nicidecum într-o biserică cu exagerat de multe-după putera mea-restrîngeri şi totodată contradicţii!?
    Şi eu una mi-am regăsit şi mi-am descoperit răspunsul pentru modul meu personal în care mi-am descoperit spiritualitatea cam numai prin cărţile arhitectului turc Orhan Pamuk fost laureat cu Nobel.
    Şi tot el a fost acela care mi-a arătat (şi) prin lucrarea sa ‚Zăpada’ cum anume să aleg poporul ca să îmi urmez drumul meu spiritual fiind în profunzime cognitiv şi-al căutărilor psihanalitice ale Sinelui meu propriu.
    Şi-ntocmai ca şi el, observ şi eu acum în Romînia că suntem cam ca în Turcia acolo unde tineretul ăsta ignorant era încurajat să nu înţeleagă şi să fie susţinut în incapacităţile acestora profunde de muncă de către bătrînimea pensionară sau de prin apropiere. Fiindcă aceştia ăşi descopereau de fapt prin tineret, refugiul dintr-o sărăcie crasă şi nedreaptă. Şi devenea tot mai uşor de aceea să îi manipulezi pe aceştia să muncească pentru o brumă nedreaptă de resurse, decît să încurajezi practicarea în folosul societăţii de către tineretul superdotat şi cam nheconformist şi începînd ăn primul rînd cu ajutorul pe care să îl dea întîi numai acelor foarte puţine femei intelectuale profunde din zilele acestea care sunt singurele capabile să aducă un simţ real al echilibrului în orice lume.
    Judecătoreşte concluzionănd: abilitateaş-mi personală de analiză foarte profundă a lucrurilor şi a cărei rapiditate a fost favorizată numai de autoeducaţia-mi constantă şi complexă a reuşit în context social autohton şi larg să îmi întărzie abilitatea mea nativă de exteriorizare. Precum şi concentrarea.
    Iar acest lucru a reuşit, pînă la urmă, nu doar să mă întîrzie pe mine de la succesul complet meritat numai de către mine prima, însă mi-a favorizat să îi descopăr pe acei care mă împiedică pe mine fiindcă de fapt s-au auto-obişnuit între ei înşişi să o facă de a lungul vremii şi de aici pornind adică să îi împiedice pe noi toţi ceilalţi să ne obţinem drepturile noastre umane în fiecare clipă. Şi mai ales şi în primul şi în primul rînd pe acelea care sunt ale femeii fiindcă ea este mult mai sensibilă şi nicidecum bolnavă, aşa cum i-au cerut ei să fie numai invidioşii şi tîmpitele geloase.
    Şi, pe măsura trecerii timpului şi mai ales după ce eu citisem ceva în prin psihanaliza-mi freudiană despre boala aceea cu baze biologice precum a celui din ‚Omul cu 1000 de feţe’, am devenit atît de avansată încît nu mă mai simt şi nici măcar nu mă mai gîndesc pe mine ca pe un cameleon şi o cameleoană. Fiindcă într-adevăr, îmi place ideea de social-democraţie şi trebuie să o practic aşa cum se cuvine pînă la sfîrşitul vieţii.
    În cele din urmă înţelegem deci că totul în viaţă porneşte întîi numai de la tine însuţi-însăţi. Şi chiar nu ştiu din păcate pentru voi întăi cum este în ale ţări ănsă în Romînia problemele educaţionale se concentrează în incapacitatea bărbatului de a sta practic şi continuu împotriva geloziei femelelor umane de orice vîrstă şi de oriunde altundeva în sensul în care acestea nu sunt lăsate decît să facă ceea ce au învăţat încă de la naştere şi păstrează cu mîndrie şi acuma: să se invidieze una pe cealaltă şi să îşi compare neîncetat toate achiziţiile fiind incapabile de lupte de leoaică cît şi în disimularea concurenţei. Şi cum spuneau anterior savanţii şi cercetătorii care dovediseră întotdeauna practic şi cu durată aproape nelimitată teoriile acestora, totul în viaţă porneşte de la găndirea proprie iar aceasta este furnizată numai de la percepţie-senzaţie-reprezentare cognitivă. De aici porneşte în fapt relaţia profundă între abstract şi spiritualitate şi nu implică mersul la biserică decît în perioada copilăriei, pînă la urmă.
    Şi iată deci cum, pînă la urmă tineretului i se permite să aibă prea mult timp pentru sine , la fel ca şi bătrînilor cărora nu li se crează spaţii gratuite de interacţiune controlată şi foarte potrivită menţinerii progresului. Iată pînă la urmă cum aceste lucruri se resfrîng asupra sănătăţii nevinovaţilor.
    Şi încă un lucru: iată aşadar cum psihanaliza bate pînă la urmă psihologia şi educaţia, pînă la urmă. Şi astf3el ne reîntoarcem la acea fundamentală ştiinţă a geneticii şi a genezelor care se înfrăţeşte (şi) cu biologia deoarece este singura capabilă să explice prin primele şi ultimeloe dovezi complete şi corespunzătoare realităţii modul în care au apărut mutanţii de orice sex, în lume.
    În strict plan social şi politic, dispare astfel validitatea motivaţiilor de izolare, comunism împreună cu sute de altele asemenea. Şi iată deci cum ne reîntoarcem astfel la tehnicile de negociere care sunt folosite de către diplomaţi în relaţiile pe care le desfăşoară cu alte state de exemplu.

    Şi iată deci motivul pentru care în primul şi în primul rînd doar eu singură, de ani de zile, continui să îmi îmbunătăţesc valorile mele europene printr-o relaţie pe care caut să o am din ce în ce mai strănsă cu Statele Unite ale Americii şi cu Canada. Vă sfătuiesc să îmi urmaţi exemplul..dar mai ales vă sfătuiesc să vă luaţi întotdeauna, pe căt posibil, măsuri de precauţie. .
    Şi, ca să revenim la problema rezolvării crizei, iarăşi vă sfătuiesc ceea ce vă povăţuiesc de ani de zile să o faceţiŞ lăsaţi-i dracului pe popii voştri ortodoxi şi limitaţi în fundamentul dreptului fundamental al echităţii ăntre sexe şi treceţi la catolici lăsîndu-vă credinţa voastră veche în urmă şi nemairecunoscînd-o vreodată! Deci hai să ne-nţelegem bine: din punct de vedere religios, ortodoxismul nu trebuie să se unească cu catolicismul dar trebuie să fie înghiţit în totalitate de acesta, la un prim nivel al societăţii. Pe plan politic, vă amintesc vouă, naţiunilor, care a fost mesajul dun prima zi al anului acestuia la Vaticanul nostru şi deci vă sfătuiţi să-i daţi bătaie aplicăndu-l, voi cetăţeni din fiecare naţiune!!!! Cu toate că spun acestea, mă doare cumplit că Biserica apare după atîtea veacuri de prostie, cea mai aptă să dea sfaturi pertinente animalelor cu aspect umanoid, în lumea asta! În lumea asta care-i formată în întregime numai din fricoşi şi-analfabeţi-analfabete care refuză să nu rămînă tributari bisericii cu toate că aceasta nu a fost nicicănd capabilă să le ofere cu acea continuitate care este necesară şi obligatorie pentru asimilarea cunoştinţelor necesare pentru obişnuinţa cu multe tipuri de situaţii posibile în orice viaţă: o explicaţie împreună cu soluţia care să fie cele mai pertinente şi întotdeauna valabile. Aşa, ca în matematică, de pildă. Iar România asta este acuma ca şi dintotdeauna o ţărişoară mititică care se crede buricul-pămîntului doar fiindcă este incapabilă să îşi vadă lungul nasului.
    Şi-aceasta tocmai fiindcă, de nu ar fi avut un dictator comunist, pănă la urmă, ca şi alţi oameni de onoare şi de familie bună care să o conducă înainte, ar fi fost mereu pusă în primul rînd de către sine însăşi în situaţia în care este de cînd cu domnia portocalelor marinăreşti în Romînia: să o ia veşnic de la capăt cu toate şi întotdeauna să o facă în moduri diferite, fiind întotdeauna incapabilă de continuitate şi continuităţi şi de aceea de naturaleţe.
    Şi să mai ştiţi că, în detrimentul abilităţilor mele artistice native pe care eu însă voi refuza ăntotdeauna să mi le dezvolt asemenea dumneavoastră de pildă într-o profesie prioritar prea feminină şi pentru simplul motiv că eu una sunt cam ţigăncuşă practică , vă scriu pe internet acolo unde să îmi găsesc susţinerea completă din partea acelor doamne care sunt mult mai predispuse în înţelegerea şi în acceptarea biologiei culturale proprii care mă defineşte pe mine.
    Fiindcă, vedeţi dumneavoastră, educaţia de bază pe care inconştient mi-a dat-o maică-mea semi-ţiganca în perioada copilăriei mele, în combinaţie cu moştenirile-mi genetice multiple şi împreună cu educaţia-mi ulterioară a fost deosebit de complexă: mă transformaseră într-o timidă.
    De aici şi pînă la feminism, nu este decît un pas. Însă în ceea ce mă priveşte pe mine în esenţa-mi fundamentală, eu sunt încă dintotdeauna adică de la venirea-mi pe această lume umană formată din două: una care este fricoasă şi tare ruşinoasă şi alta care ştie exact pe cine şi ce anume vrea să obţină de la viaţă şi a descoperit că adoră încă de la început Elveţia şi ăi adoră cel mai mult intelectuaklitatea justiţiară. Şi numai aceasta ultima şi-a obţinut siguranţa completă de sine însăşi prin faptul că a studiat mereu şi va continua întotdeauna să înveţe modurile complexe în care să se exprime.
    Să ştiţi însă că eu nu îmi calculez viaţa şi pe mine însămi decît din anumite laturi aşa încăt ador surprizele plăcute dintotdeauna şi mai ales acele lucruri superbe care mi se întîmplă pe neaşteptate dar nu mai tîrziu decît le aştept eu să se întîmple. Şi care însă să mi se întîmple aşa cum eu le pregătisem cu mult timp înainte în imaginaţia-mi. Şi tocmai de aceea chiar nu sunt capabilă să ştiu cînd anume îi voi spune partenerului direct ce vreau şi cînd şi cît îmi voi amîna eu singură surpriza-mi. Aşa ăncît iată că vă spun dumneavoastră fiindcă poate că el va afla cu mult după ce eu mă voi fi chinuit de una singură să nu îl las să afle spunîndu-i vreodată : ce să îmi dea şi ce anume să îmi facă. Astfel, vă re-anunţ: îmi plac Ambasadele şi magazinele din yona Dorobanţi şi în Băneasa ca şi în Primăverii ca şi acelea din Calea Victoriei de exemplu. Şi Marriottul, foarte tare.
    Şi-acum, cu ocazia Sfăntului Valentin pe care vă implor să mă ajutaţi să nu îl mai petrec vreodată singură şi mai ales ăn zilele cu ploaie şi gheaţă şi vînt şi ger şi cu zăpadă: dar numai cu unul dintre cei ne-misogini şi roşii trandafiri ai noştri între care sunt ascunse arme(!!) , vreau să îl petrec la: Atheneul Romîn, la Radisson-Sass şi la Marriott. După care să mînănc fructe de mare şi sushi în Băneasa şi, după aceea, în zona Dorobanţilor şi Kisellefful şi pe Aviatorilor. Spuneţi-i vă rog dumneavoastră (!!) să îmi facă surprize!! De prea mult timp fiind acestea aşteptate de către mine..şi nu vreau mofturi masculine..adică puştisme-răbufniri de personalitate adolescentină masculină..nu mi-au plăcut acestea ni ci o da tă!!

    Comment by amycommunications — February 6, 2010 @ 4:15 pm

  5. @doamna Amy,

    dvs chiar existati sau sunteti/e o farsa pe care o face cineva?

    Comment by Maria Barbu — February 6, 2010 @ 5:45 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

%d bloggers like this: